Translate

marți, 4 iunie 2013

Diagnosticul este cea mai răspândită boală

Complexul farmaceutic/medico-industrial creşte în ţările dezvoltate mult mai repede decât puterea economică a ţărilor respective. Şi aceasta deoarece sistemul se orientează nu după cerere, ci după medici, care joacă un rol dublu. Ei oferă servicii medicale şi în acelaşi timp controlează necesitatea (cerarea) acestora. Numărul operaţiilor creste in mod liniar cu numarul chirurgilor!

Economiştii denumesc acest fenoment  cerere indusă . Prin acest procedeu medicii îşi apără şi chiar îşi sporesc veniturile. Deoarece între 1970 şi 1982 rata natalităţii a scazut cu mai mult de 13 procente, medicii din maternităţile americane au reacţionat împotriva acestei situaţii prin sporirea numărului de naşteri prin cezariană, pentru care se încasează onorarii mai mari de la casele de asigurări de sănătate! Astfel s-a ajuns la naşteri prin cezariana intr-un procent de 23%, deşi Organizaţia Mondială a Sanataţii considera că procentul firesc ar fi de 15%.

Problema principală este că numărul mare de servicii medicale şi calitatea lor NU influenţează de facto longevitatea populaţiei. Un rol mult mai mare l-a jucat şi îl joacă şi in prezent îmbunatăţirea permanentă a condiţiilor de viaţă ale oamenilor începînd cu sfârşitul secolului XIX. O serie de studii (de exemplu cel efectuat în Anglia de expertul în medicină socială Thomas McKeown) relevă clar faptul că o serie de boli foarte grave, cum ar fi holera, tifosul, tuberculoza, scarlatina sau meningita, au început deja de la sfârşitul secolului XIX să piardă teren, să dea înapoi. Şi asta cu mult înainte ca factorii patogeni responsabili pentru aceste boli să fie identificaţi.
Luând ca exemplu tuberculoza, McKeown relevă că 92 la sută din factorii care au dus la eradicarea tuberculozei ca maladie gravă se pot pune pe seama îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă (apa curenta, canalizare, ferestre mai mari, luminoase şi etanşe, sisteme de încălzire eficace a locuinţelor, în general îmbunătăţirea condiţiilor igienice), şi doar 8 procente se pot atribui antibioticelor.  Medicina modernă nu este nici pe departe atît de eficientă precum îşi închipuie marea parte a oamenilor  spune acelaşi McKeown. Iar microbiologul francez Rene Dubos, un pionier în cercetarea antibioticelor, dădea următorul vredict:  Introducerea lenjeriei de bumbac, care se poarte uşor spăla, a geamurilor mari care permit intrarea unei cantităţi mai mare de lumină şi creşterea calităţii şi posibilităţilor igienice joacă un rol mult mai mare în diminuarea şi eliminarea inflamţiilor de diferite sorginte, decît medicamentele şi terapiile.

Cadourile aduse de medicina moderna, cum ar fi pilulele, tehnologia performantă, secţiile intensive din spitale, etc. au un aport la nivelul de sănătate al populaţiei de numai 10%!

O altă statistică edificatoare ne arată următoarele: deşi în Germania se investesc anual in medie pe cap de locuitor 2283,48 de Euro, în comparaţie investiţia medie din alte ţări de doar 1757,34 Euro. Totuşi Germania se află la aproape toţi indicatorii specifici relevanţi pentru sănătatea populaţiei unei ţări, doar in zona de mijloc a clasamentului. În timp ce prognoza de longevitate a unei fetiţe în Germania este de 80,7 ani, în Japonia aceasta este de 84,6 ani, deşi acolo se investeşte mult mai puţin în sistemul de sănătate! Pare paradoxal, nu?

In SUA investiţia şi sumele alocate sănătăţii diferă de la un stat la altul. Şi astfel putem constata că, deşi in Manhattan sau în Miami aceste sume sunt evident mai mari decât în Portland, statul Oregon (unde investiţia respectivă este de peste două ori mai mică), totuşi persoanele din Manhattan si Miami  traiesc în medie mai puţin decît cele din Portland. Aceasta în mod sigur şi datorită faptului ca in Manhattan fiecare cetăţean normal merge săptămânal la medic (dispunând de o asigurare de sănătate mai generoasă , şi astfel îi sunt descoperite mult mai multe boli şi mult mai de timpuriu, fapt ce chiar că-l termină pe bietul om. Gândiţi-vă numai la câte kilograme de pilule în plus înghite unul din Manhattan.  

Efectuând un studiu la nivel naţional american asupra bolnavilor de cancer la intestine sau cardiaci, cercetătorul Elliott Fisher de la Dartmouth Medical School din New Hampshire a ajuns la concluzia că în statele în care costurile terapeutice erau cu 6% mai mici decât maxima la nivel naţional, pacienţii respectivi trăiau mai mult ! Încă o dovadă în plus că medicina super-performanta şi intensivă aduce mai degrabă daune decit foloase pacienţilor.

Într-adevăr, medicina modernă merge atât de departe încât îl consideră pe omul sănătos ca pe o persoană care nu a fost îndeajuns consultată şi diagozată , şi de aceea încă nu i s-a găsit nici o afecţiune. Şi astfel au fost inventate programele de consult preventiv gratuite. La primul consult, e gratuit. Pe celelalte le plătim însă. Şi ele urmeză garantat. La un control tomografic, un sfert dintre oamenii tineri au anomalii în genunchi! La fiecare al doilea adult, discurile intervertebrale sunt deformate (hernie de disc). Deja începând cu vârsta de 30 de ani fiecare dintre noi poartă în el începuturi de boli. Marea majoritate a celor care se simt bine au simptome de diabet, boli ale arterelor, hepatite, cancer sau afecţiuni ale sistemului circulator şi ale inimii. Desigur că aceasta nu înseamnă că aceste boli vor afecta vreodată stare de bine a persoanei respective.

Marea majoritate a acestor afecţiuni progresează extrem de încet.
Înainte încă de a apare primul simptom deranjant, este probabil ca aceste persoane să nu mai existe, ca urmare a unor cu totul alte cauze. Dar ceea ce este grav, este faptul ca medicul  te diagnozează ca avînd te miri ce afecţiune, lucru care poate avea consecinţe
psihice devastatoare asupra pacientului. Şi care, îmbolnavit   de
către medic, în cele din urma, condiţionîndu-se astfel pe sine însuşi, chiar se îmbolnăveşte.

În general, cu cât o metodă de diagnoză este mai exactă, cu atît apar mai multe cazuri de îmbolnăviri. Să fim înţeleşi, nu vreau să spun că nu mai este cazul să mergem la medic sau că nu mai este cazul să ne facem din când în când nişte analize. Vreau să cer însă un mai mare discernământ şi corectitudine din partea medicilor, căci aşa cum se poate vedea, mai toate persoanele trecute de 30 de ani pot fi dignozate ca bolnave . Iar acest lucru, manipulat cu intenţii financiare clare, poate să aducă daune grave persoanelor respective.
Ceea ce corespunde din partea medicului cu încălcarea jurămîntului.
Deci cu o fraudă.

Analizele clasice constată că un procent de 21% dintre oameni au noduli tiroidieni. La o analiză cu ultrasunete însă, acest procent creşte până la 67%. Aceşti noduli, în marea lor majoritate inofensivi, sunt însă de cele mai multe ori înlaturaţi operativ, ceea ce in 90% dintre cazuri este complect inutil ! Înţelegeţi acuma, cum se pot face bani punînd în pericol sănătatea unei persoane ? Mai simplu spus, îi fac unuia o sonografie la tiroidă, îl anunţ în cadru festiv  că are circa 67% noduli la tiroidă, îl întind pe masa de operaţie şi încasez costurile respective de la Casa de sănătate. Dacă aceste Case de sănătate n-ar exista (minunată invenţie pentru corpul medical, mana
cerească) pacientul s-ar gândi de zece ori înainte de a se lăsa tăiat şi să mai şi plătească din propriul buzunar pentru aceasta.

Aşa însă...încasăm asigurari de sănătate (şi unele firme fac bani frumoşi cu asta) de la oameni, după care-i operam pentru boli fictive pe gratis. Pentru ei pe gratis, dar nu şi pentru noi, care scriem ordine de plată grase Caselor de sănătate.

O altă modalitate de a-i face pe oameni bolnavi cu de-a sila, este modificarea valorilor de referinţă pentru analizele (îndeobşte cele de sânge). Scandalul colesterolului poate că vă este deja cunoscut. Prin anii 90, mai multe grupuri de influenţă (compuse îndeobşte din medici profesori universitari) au reuşit să impună modificarea valorii superioare de referinţă pentru colesterol de la 240 miligrame pe decilitru sânge (care este valoarea maximă normala pentru o persoană
adultă) la 200 de miligrame. În acest fel, peste noapte, jumătate din persoanele masculine între 30 şi 40 de ani devin bolnavi, cu colesterolul mărit, şi astfel, potenţiali pacienţi buni de muls.

În mod normal o valoare de 250 pentru o persoană de 50 de ani este o valoare ideală . Dar la o limită de referinţă maximă de 200, suntem cu toţii bolnavi!!! Ei, asta da afacere. Sau... escrocherie? Vă las pe Dvs. Să apreciaţi singuri.

Impunerea unor valori limită stricte precum şi dezvoltarea permanentă a tehnicii de măsurare a deschis noi şi minunate perspective medicinei. Astfel s-a reuşit crearea unui nou catalog de afecţiuni.
Pseudo-bolile. O serie foarte lungă de astfel de afecţiuni nici nu ar fi resimţite vreodată de-a lungul vieţii, dacă nu am face imprudenţa ca, mergând la medic, să luăm de bune toate  gogoşile  care pot să ne fie servite acolo. Desigur, nu toţi medicii folosesc aceste...tertipuri. Dar posibilitatea rămâne deschisă. Există.

Diagnoza este cea mai răspândită boală

Şi încă un aspect foarte interesant, pe care nu-l avem în vedere, şi care este deseori speculat de medicină pentru a arăta cît de utilă şi importantă este prezenţa Domniei Sale. Şi anume, durata de supravieţuire a unui bolnav. Medicina susţine că a reuşit să mărească, în comparaţie cu secolele trecute, durata de viaţă a unei persoane bolnave. Speculaţie măiastră! Şi mulţi o cred. Această durată de viaţă se calculează statistic vorbind, din momentul depistării unei afecţiuni şi pînă în momentul în care bolnavul este răpus de aceasta.
Păi, bine....dar dacă descopăr bolnavi cu colesterolul mărit la 30 de ani, şi ei decedează în mod normal, ca şi in trecut, pe la 70 de ani, asta înseamnă că este meritul medicinei, care, cu măiestria ei cunoscută, l-a ţinut pe bolnav în viaţă 40 de ani, şi că astfel a reuşit să-i prelungească viaţa? Fals. Poate eventual sa-l omor cu bună ştiinţă, chinuindu-l 40 de ani cu teama unei afecţiuni inexistente!
Mulţumim pentru grija acordată!
Sursa mariusmina

luni, 20 mai 2013

9 cele mai cancerigene alimente consumate zilnic


Modul de viața nesănătos, stresul și nu în ultimul rând o mare parte dintre alimente duc spre agravarea problemelor de sănătate și dezvoltarea celor mai periculoase boli. Expresia “toate alimentele provoacă cancer” a devenit o hiperbolă pe care oamenii o folosesc pentru a-și scuza stilul de viață haotic. Chiar dacă nu toate alimentele sunt dăunătoare sănătății, o parte dintre ele sunt de-a dreptul nocive. Pentru a înțelege pericolul care se ascunde în spatele hranei pe care o consumăm în fiecare zi, am alcătuit o listă cu cele nouă alimente care provoacă cancer:
1. Organismele modificate genetic (OMG). Legumele și planetele modificate genetic conțin în structură una sau mai multe substanțe care favorizează dezvoltarea cancerului. Substanțele chimice din OMG-uri sunt o sursă sigură de cancer. Porumbul, soia, dar și multe alte fructe sau legume suferă modificații genetice în ziua de astăzi. Acestea pot fi evitate prin cumpărarea produselor care poartă pe etichetă marca de organic.
2. Carnea prelucrată. Produsele din carne prelucrată precum cârnații, mezelurile, slănina conțin diverși aditivi care au rolul de a le face mai proaspete și atractive ochiului. Produsele din carne prelucrată sunt dăunătoare sănătății și trebuie evitate în orice condiții. Atât nitritul de sodiu, cât și nitratul de sodiu sunt adăugate pe lista chimicalelor care sporesc șansa de a dezvolta cancerul.
3. Popcorn la microunde. Celebrele pungi de floricele care se introduc în cuptorul cu microunde sunt îmbibate cu produse chimicale care în contact cu căldura devin cancerigene. Un studiu efectuat recent arată că aceste pungi de popcorn conțin acid perfluorooctanoic, iar în contact cu microundele cuptorului devine toxic pentru corpul uman.
4. Băuturi carbogazoase. În general toate sucurile, fie ele carbogazoase sau nu, conțin produse chimice care pun în pericol sănătatea. Pe lângă acestea, cantitatea excesivă de zahăr, conținută de o porție de suc, depășește valoarea zilnică admisă. Sfatul nutriționiștilor este evitarea băuturilor carbogazoase.
5. Făina albă rafinată. Un alt dușman al corpului uman este faina albă prelucrată, cât și toate produsele care au la bază acest ingredient. Un studiu publicat în revistă de specialitate Cancer Epidemiology arată că prin consumul sporit de carbohidrați prelucrați riscul de cancer sporește cu 220%.
supermarket
6. Zahărul alb. Din cauza sporirii prelucrării, zahărul a devenit poate cel mai mare dușman al sănătății. Odată introdus în organism, nivelul de insulină crește fantastic de mult și în acest fel celulele canceroase sunt alimentate pentru dezvoltare. Orice produs care conține zahăr rafinat este declarat dușman al sănătății.
7. Fructele. Cei mai mulți dintre oameni cred că în clipa în care cumpăra fructe (mere, struguri, căpşuni) de la magazin acestea sunt o sursă de sănătate. Se înşală amarnic pentru că fructele nu sunt bio și sunt stropite regulat cu pesticide, care odată pătrunse în organism favorizează apariția cancerului.
8. Somonul de crescătorie. Acest aliment este un altul care prezintă un mare risc al declanșării cancerului, cel puțin așa susține Dr. David Carpenter, directorul al Institutului pentru Sănătate şi Mediu de la Universitatea din Albany. Acest aliment este infestat cu diverse produse chimice (bifenili policlorurați, materiale ignifuge, pesticide și antibiotice) care nu fac deloc bine organismului uman.
9. Uleiuri hidrogenate. Acestea sunt uleiurile care sunt folosite pentru a păstra diversele alimente proaspete. Odată consumate, uleiurile hidrogenate modifică structura și flexibilitatea membranelor celulelor din întreg organismul uman. Acest proces favorizează apariția cancerului.
Sursa efemeride

duminică, 19 mai 2013

Urzica

Modesta si nesuferita din cauza tepilor ei, Dumnezeu i-a daruit puteri miraculoase de vindecare 

Urzica are mari probleme de "imagine": buruiana de frunte, taiata cu coasa, cand ocupa teritorii prea mari in fanete si in gradini, e foarte greu sa o reconsideri drept planta medicinala cu insusiri de exceptie. Dar asta e adevarul! Nenumarate studii si cercetari facute in ultimii ani au aratat ca in frunzele, in semintele si in radacinile urzicii exista adevarate farmacii, unde sunt produse medicamente care vindeca fara gres sute de boli. In toata lumea exista aproximativ 40 de specii de urzica, de la soiurile pitice din apropierea Cercului Polar, pana la urzicile gigant, de patru metri inaltime, din padurile tropicale. In Noua Zeelanda exista chiar arborele de urzica (Urtica ferox), ale carui frunze secreta o asemenea cantitate de substante iritante, incat o urzicare poate omori o caprioara sau chiar un om. Cele doua specii de urzica existente la noi (urzica mare si urzica mica) nu ajung la asemenea "performante", insa au calitati uimitoare, mai ales in domeniul vindecarii bolilor.

Cum recoltam urzica

De la urzica se folosesc doua parti care au proprietati medicinale destul de diferite: iarba (adica tulpina cu tot cu frunze) si radacina (mai exact, rizomii, adica tulpini subterane in care urzica isi depoziteaza peste iarna substantele de rezerva).
Iarba - se recolteaza tulpinile, cu tot cu frunze si, eventual, cu inflorescente, prin taiere, in faza de maturitate a plantei, adica in intervalul cuprins intre lunile iulie si noiembrie. Personal, prefer sa recoltez partea aeriana de la urzica toamna, tarziu, cand odata cu frunzele si tulpina, pot culege si semintele de urzica, care au calitati medicinale deosebite. Se taie varfurile inflorite ale urzicii (care trebuie sa aiba o lungime de 20-30 cm, nu mai mult), care apoi se pun la uscat in strat de grosime medie (maximum 4 centimetri), in locuri aerisite, umbrite si lipsite de umiditate. Atunci cand s-au uscat, tulpinile de urzica devin foarte casante si se rup cu un pocnet sec. Se depoziteaza in pungi de hartie, in locuri intunecate si uscate.
Radacinile (rizomii) - se recolteaza dupa primele brume, in luna noiembrie, cand se dezgroapa cu o cazma, se spala intr-un curs rapid de apa si se lasa sa se usuce intr-o incapere calduroasa si, daca se poate, expuse la lumina soarelui (chiar daca aceasta lumina este filtrata de sticla). Cand s-au uscat, radacinile de urzica devin, si ele, foarte casante si se rup cu un pocnet sec. Se depoziteaza in saculeti de panza, in locuri racoroase si uscate.

Preparate pe baza de urzica

Tinctura de iarba de urzica


Se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze, peste care se adauga doua pahare (in total 400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 12 zile, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de 4-6 ori pe zi, cate o lingurita, diluata in putina apa.

Tinctura de radacina de urzica

Intr-o sticla cu dop se pun 15 linguri de pulbere de radacina, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 60 de grade (deoarece extragerea principiilor active din radacina necesita o concentratie alcoolica mai mare). Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita, diluata in putina apa.

Pulberea

Atat radacinile, cat si partea aeriana a urzicii se macina cat mai fin cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de urzica se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 4 saptamani (deoarece unele principii active ale urzicii se oxideaza in timp).
Pulberea din partea aeriana se administreaza de 3-6 ori pe zi, cate o lingurita intreaga, pe stomacul gol.
Pulberea de radacina se administreaza de 4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita, pe stomacul gol.

Infuzia combinata

Reteta este aproape aceeasi, atat pentru frunze, cat si pentru radacina. Se pun 3-4 linguri de pulbere de iarba de urzica sau 2 linguri pulbere de radacina la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de urzica, care se foloseste intern (2-4 cani pe zi).

Sucul de urzica

Se obtine din frunzele proaspat culese, cat timp planta este verde (adica de primavara si pana toamna tarziu). Acest suc se obtine cu ajutorul mixerului (blenderului) electric: in vasul mixerului se pun 100 de grame de planta foarte bine spalata in prealabil si 150 ml de apa de izvor, dupa care se omogenizeaza totul prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 120 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare, a celor intestinale si a anemiei.

Tratamente interne

* Adenom de prostata - pentru tratarea acestei afectiuni se foloseste cu un succes extraordinar radacina de urzica. Studii pe pacienti facute in Franta, in Germania, in Polonia, in Iran atesta extraordinarul efect al urzicii in tratarea acestei afectiuni.
Cenusareasa plantelor e, de fapt, o regina: URZICA
Semintele de urzica au, si ele, calitati medicinale
In studiul iranian, facut la Universitatea din Teheran si considerat de referinta pentru studiile din Europa, din 558 de pacienti cu adenom de prostata s-au alcatuit doua grupe, pacientii din prima grupa luand urzica, iar cei din a doua grupa un remediu placebo (fals). Dupa 6 luni, 81% din pacientii care au luat urzica au observat o ameliorare clara a adenomului de prostata, in timp ce doar 16% din grupul de control au avut rezultate similare. Se administreaza infuzia combinata de radacina de urzica, din care se beau 750-1000 ml pe zi, pe stomacul gol, in cure de sase luni. Acest remediu reduce treptat frecventa urinarilor nocturne, reduce volumul prostatei, normalizeaza urinarea.
* Alergie - se folosesc frunzele si tulpinile urzicii, care se administreaza sub forma de pulbere, cate o lingurita de 4 ori pe zi, in cure de doua luni. Mai multe studii pe subiecti umani atesta faptul ca administrarea frunzelor de urzica reduce frecventa si intensitatea reactiilor alergice pe piele, a catarului respirator si a tulburarilor digestive de origine alergica.
* Rinita alergica - un studiu clinic facut in anul 1990, la un institut din Portland, Oregon, Statele Unite, atesta faptul ca frunzele de urzica previn si trateaza rinita alergica. La un procent de 58% dintre pacientii tratati cu frunze de urzica s-a remarcat diminuarea inflamatiei mucoasei nazale, diminuarea congestiei nazale, a catarului, usurarea respiratiei, disparitia altor simptome produse de alergie, cum ar fi mancarimea, curgerea ochilor etc. Se administreaza pulberea de frunze, cate o lingurita de 4 ori pe zi, pentru profilaxia rinitei alergice, si cate o lingurita, de 6 ori pe zi, contra rinitei acute. O cura interna cu urzica dureaza 90 de zile si se poate relua dupa 2-3 saptamani de pauza.
* Artrita - mai multe studii facute in Germania au demonstrat faptul ca administrarea frunzelor de urzica are efect antiinflamator articular. La pacientii reumatici care au facut tratament intern cu aceasta planta s-a remarcat o diminuare sensibila a durerii si a inflamatiei articulare, dupa cateva saptamani de administrare. Cercetari de laborator facute de un colectiv de medici germani, condus de Karl Riehemann, au pus in evidenta faptul ca tratamentul cu urzica inhiba in corp productia substantelor implicate in aparitia inflamatiilor articulare si a durerii. Se administreaza infuzia combinata de iarba de urzica, din care se bea cate o cana (300 ml), de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, in cure de 40 de zile urmate de 10-14 zile de pauza.
* Cistita, nefrita, pielo-nefrita - o echipa de medici, farmacologi si toxicologi germani, angajati de organismul guvernamental pentru atestarea plantelor medicinale (cunoscut drept "Comisia E"), a stabilit fara dubiu efectul benefic al urzicii contra infectiilor reno-urinare. Se administreaza tinctura de iarba (adica din frunze, tulpina si, eventual, inflorescente sau seminte) de urzica, din care se iau cate 6 lingurite pe zi (fiecare lingurita diluata in 100 ml de apa), in cure de 30 de zile. Pentru cei care nu suporta alcoolul, tinctura se poate inlocui cu infuzia combinata, din care se beau cate 900-1200 ml pe zi. Ambele preparate sunt diuretice, reduc inflamatia rinichilor si a cailor urinare, au efect usor antibacterian, diminueaza sau elimina usturimile si durerile la urinare, favorizeaza refacerea epiteliilor reno-urinare. Rezultate excelente se obtin prin asocierea urzicii cu ienupar si cu coada-soricelului.
* Anemie feripriva - se ia pulberea de radacina de urzica, cate 3-4 lingurite pe zi, in cure de 30-60 de zile. In paralel, se iau cate 4-6 linguri de frunze de urzica pe zi, adaugata drept condiment in ciorbe, in pilafuri, in sosurile de la pastele fainoase etc. Frunzele urzicii contin fier asimilabil, in timp ce radacina ajuta organismul sa asimileze mai bine acest oligoelement.
* Graviditate - se administreaza pulberea de frunze de urzica, cate 4-6 lingurite pe zi. Acest tratament previne debilitatea si anemia, previne unele probleme din timpul sarcinii, cum ar fi infectiile urinare, retentia de apa in tesuturi, cresterea colesterolului, hipertensiunea arteriala. Un studiu canadian arata ca administrarea de pulbere de urzica este utila si dupa nastere, pentru o refacere mai rapida a tesuturilor lezate, si pentru cresterea cantitatii de lapte secretat de catre mamele care alapteaza.
* Adjuvant in diabetul zaharat de tip II - se administreaza sucul proaspat de frunze de urzica, din care se beau 100 ml pe zi, sau infuzia combinata de radacina si frunze de urzica (combinate in proportii egale), din care se beau 500 ml zilnic. Observatiile clinice facute de mai multi medici arata ca urzica reduce nivelul glicemiei. In plus, ea stimuleaza diureza, protejeaza inima si vasele de sange, are efect antioxidant.
* Astm alergic - histaminele sunt niste substante eliberate de catre celulele sistemului imunitar "scapat de sub control" in timpul crizelor de astm alergic, substante care inflameaza arborele bronsic, determina aparitia catarului, ingreuneaza respiratia si produc crizele de sufocare specifice acestei afectiuni. Ei bine, in frunzele urzicii intalnim aceleasi histamine (cu o compozitie chimica modificata fata de histaminele din corpul uman), care sunt secretate de perisorii urzicii si ne provoaca bine cunoscuta urticarie, atunci cand ii atingem. Doctorul Stanley W. Beyrle, de la Kansas Clinic of Traditional Medicine, Statele Unite, a observat ca tratamentul intern cu frunze de urzica ajuta la desensibilizarea alergica a organismului, cu efecte extrem de favorabile in astmul bronsic. Simplificat spus, el a observat ca histaminele din urzica fac receptorii specifici din organism sa fie mult mai putin susceptibili la stimulii din aer (praf, polen, pulberi etc.), care produc alergii respiratorii. Se face un tratament cu pulbere de frunze de urzica, din care se administreaza cate 4-6 lingurite pe zi, pe stomacul gol, in cure de 14 zile, urmate de 7 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
* Hemoroizi - se face o cura cu suc proaspat obtinut din frunze de urzica, din care se beau cate 100-150 ml pe zi. Tratamentul dureaza minimum 21 de zile si are efecte antiinflamatoare, reduce si, treptat, elimina sangerarile, tonifica peretele venos, impiedicand extinderea si agravarea hemoroizilor existenti.
* Diaree, adjuvant in dizenterie - se face un tratament cu frunze si cu radacina de urzica, amestecate in proportii egale. Administrarea se face sub forma de infuzie combinata, din care se beau 3-5 cani pe zi, in cure de cate 2-4 saptamani. Daca boala a produs si o deshidratare puternica, atunci la fiecare cana de infuzie combinata se pune si cate un varf de lingurita de sare grunjoasa si se amesteca inainte de administrare. Tratamentul nu este prea placut la gust, dar are efecte astringente si usor anti-bacteriene, ajuta la reechilibrarea hidrica a organismului, ajuta la refacerea mult mai rapida a epiteliilor intestinale.
* Adjuvant in hemoragie, in metroragie severa - se administreaza sucul proaspat de frunze de urzica, din care se beau cate 100-200 ml pe zi. Este foarte bogat in vitamina K, implicata in procesul de coagulare a sangelui, oprirea hemoragiilor interne sau externe fiind mult accelerata de un aport masiv din aceasta vitamina. Interesant este ca administrarea frunzelor uscate de urzica (in care vitamina K este practic inexistenta) nu mai are acelasi efect de accelerare a coagularii sangelui ca sucul proaspat. Din contra, un litru de infuzie combinata din frunze de urzica baut zilnic are efecte fluidifiante sanguine, fiind util contra tromboflebitei si contra trombozelor, in general.
* Adjuvant in lupusul eritematos - cateva principii active continute in frunzele si in radacinile urzicii au un efect puternic reglator asupra sistemului imunitar. Cateva cercetari facute in Statele Unite indica un efect foarte bun in ameliorarea lupusului eritematos sistemic, explicat tocmai prin impulsul imuno- modulator al flavonoidelor din frunzele de urzica si al pectinelor din radacina de urzica. Se fac tratamente cu o durata de 4 luni, urmate de 1-2 luni de pauza, cu infuzie combinata din frunze si radacina de urzica (in proportii egale), din care se beau 750 - 1000 ml zilnic.
Cenusareasa plantelor e, de fapt, o regina: URZICA
* Hipertensiune arteriala - studii de medicina experimentala efectuate in anii 2000 si 2002 arata ca administrarea de extracte apoase de radacina de urzica reduce si stabilizeaza tensiunea arteriala si reduce, de asemenea, ritmul cardiac. Se administreaza infuzia combinata de radacina de urzica, din care se beau 500 ml pe zi, in cure de 1-2 luni, urmate de 2 saptamani de pauza. Sub actiunea radacinii de urzica s-a remarcat nu doar reducerea tensiunii arteriale, ci si cresterea diurezei, precum si a cantitatii de sodiu eliminate din organism.
* Efeminare la barbati, deficit de testosteron - exista in radacina urzicii o substanta cu nume aproape imposibil de pronuntat si de memorat: 3,4-divanilliltetrahidrofuran. L-am scris, totusi, pentru ca aceasta substanta este posibil sa creeze o mica revolutie in medicina. Studii facute in Statele Unite au descoperit ca administrarea ei creste nivelul hormonului masculin (testosteronul) din organism, ceea ce are ca efect amplificarea caracteristicilor masculine, imbunatatirea fortei fizice si a capacitatii de efort. Studii in curs de desfasurare urmaresc sa clarifice si o posibila actiune favorabila a urzicii in cazurile de impotenta si de infertilitate masculina. In salile de fitness si de gimnastica din Statele Unite se folosesc deja extracte de radacina de urzica, pentru a inlocui excitantele cu care in ultimele decenii se dopeaza tot mai multi amatori de masculinitate... artificiala. Varianta naturala pentru aceste substante este pulberea de radacina si de seminte de urzica (amestecul se face in proportia de 4:1), din care se administreaza cate o lingurita de 4 ori pe zi, in cure de o luna, urmate de 7-10 zile de pauza.

Tratamente externe

* Caderea parului - se foloseste infuzia combinata de radacina si de frunze de urzica (amestecate in proportii egale), cu care se face ultima clatire a parului, dupa spalarea pe cap. Tratamentul se aplica de 1-2 ori pe saptamana, iar in timpul clatirii se face un masaj energic al pielii capului cu degetele, asa incat principiile active sa fie cat mai bine asimilate la nivelul scalpului. Urzica folosita extern tonifica radacina parului, previne si trateaza micozele pielii capului, imbunatateste procesele trofice de la nivelul scalpului.
* Cistita, infectii renale - se fac bai de sezut, cat de fierbinti puteti suporta, in care se pune infuzie combinata de radacina si frunze de urzica (amestecate in proportii egale). La cinci litri de apa pentru baie se pun 2 litri de infuzie combinata de urzica. Este un tratament foarte eficient in cistitele acute, cu efecte calmante, stimulente imunitare, antiinflamatoare.

COSMETICA

* Pentru tenul cu pori deschisi - seara se pune o compresa cu infuzie combinata de frunze si radacina de urzica, care se tine vreme de jumatate de ora. Tratamentul se face o data la doua-trei zile, avand efecte astringente si tonice asupra pielii.

Precautii si contraindicatii

Frunzele urzicii nu au, practic, efecte adverse si contraindicatii, fiind considerate printre cele mai sigure remedii vegetale cunoscute, deoarece folosirea lor, atat ca alimente, cat si ca medicamente este foarte indelungata si bine observata. Singurele retineri in administrarea urzicii proaspete sunt in cazul persoanelor cu tromboze, eventual aflate sub medicatie, caz in care continutul ridicat de vitamina K al acestei plante determina o crestere a vitezei de coagulare. Urzica uscata poate fi administrata insa fara teama in aceste afectiuni.
Radacina de urzica a fost cel mai bine studiata, sub aspectul reactiilor adverse, in Germania. Facuta pe 4087 de voluntari, cercetarea a relevat ca efectele adverse sunt minore: usoare deranajamente gastrointestinale (la 0,89% dintre cei testati), reactii alergice cu mancarimi ale pielii de slaba intensitate (la 0,19 % dintre cei testati). Asadar, radacina de urzica nu are efecte adverse majore si poate fi administrata oricui, cu exceptia gravidelor si femeilor care alapteaza, care pot consuma, in schimb, frunzele urzicii. Sursa formula as

sâmbătă, 18 mai 2013

Radiaţii violente vor lovi Terra în weekend! Specialiştii avertizează asupra exploziilor solare din următoarele zile Mai mult: Radiaţii violente vor lovi Terra în 18-19 mai! Specialiştii avertizează asupra exploziilor solare din următoarele zile


Nici nu s-a sfârşit primăvara, că deja ne năpădesc probleme specifice verii - nivelul de radiaţii solare creşte de la o zi la alta, iar autorităţile sunt în alertă din cauza fenomenului de secetă. În plus, specialiştii ne avertizează că vom avea parte de mai multe explozii solare deosebit de puternice.

Mult mai devreme decât anul trecut, canicula pune stăpânire peste România încă de săptămâna aceasta. De mâine, mercurul termometrelor va fi într-o continuă creştere, duminică ajungând chiar şi la 33 de grade Celsius, deşi suntem abia la jumătatea lunii mai. Din acest motiv, meteorologii au emis avertizări pentru următoarele zile şi în privinţa radiaţiilor solare ultraviolete, care vor fi mult mai intense decât în mod normal.
De asemenea, prognoza meteorologică pe următoarele luni anunţă o vară mult mai călduroasă decât cea de anul trecut. Ce se întâmplă? Încă din 2010 cotidianul Libertatea a anunţat că anii 2013 şi 2014 vor fi vârful unui ciclu solar care încalcă tot ce ştiau astrofizicienii despre astrul zilei.
Până acum, la fiecare 11 ani Soarele îşi accentua uşor activitatea, după care revenea la normal. Iată însă că aceste date au început să se schimbe brusc.
“După 200 de ani de observaţii astronomice, în care ciclurile solare de 11 ani se derulau cu mici abateri între extremele anului minim şi ale celui maxim, în acest moment fenomene necunoscute au dat peste cap mecanismele de ceasornic ale previziunilor activităţii solare. Perioada de maxim solar este mai lungă şi mai violentă. Concret, ne aşteptăm ca de acum până în septembrie să asistăm la erupţii solare ieşite din comun, care vor produce fenomene meteorologice extreme a căror durată, frecvenţă şi intensitate vor depăşi valorile obişnuite. Vom avea perioade secetoase, cu temperaturi de 50 de grade Celsius, intercalate cu ploi deosebit de violente, care vor provoca inundaţii”, ne-a declarat general dr. Emil Străinu (foto), expert în ameninţări neconvenţionale şi asimetrice.

Folosiţi creme de protecţie

“E bine ca oamenii să poarte haine deschise la culoare, care resping razele Soarelui, să nu iasă din casă fără ochelari de protecţie şi fără pălărie, dar mai ales să folosească pe toate suprafeţele de piele expusă creme de protecţie cu factor UV cât mai mare.
Cel mai bine pentru copii e să rămână în casă în zilele cu nivel mare de radiaţii solare”, ne-a spus Laurenţiu Luca (foto), directorul Clinicii Puls.

Seceta ne ia mâncarea de la gură

Daniel Constantin (foto), ministrul agriculturii, a făcut zilele trecute declaraţii îngrijorătoare.
Demnitarul a anunţat oficial că anul acesta, în lunile iulie-august, ne vom confrunta cu secetă.
De asemenea, el a tras un semnal de alarmă către fermieri, pentru că în această situaţie cele mai afectate culturi sunt cele de porumb şi de floarea-soarelui.
Este posibil ca fenomenele de deşertificare, aşa cum sunt cele de la Dăbuleni, Dolj, să se extindă în tot sudul României

. Caracterul variabil al radiaţiei solare 
 Se observă că la ora 12, când intensitatea radiaţiei solare este maximă, valoarea acesteia 
depăşeşte 800W/m2, ceea ce reprezintă o valoare foarte ridicată, chiar şi faţă de media din timpul verii, 
în timp ce pe durata nopţii, valoarea intensităţii radiaţiei solare este evident nulă. Dimineaţa şi după-
masa, intensitatea radiaţiei solare, variază rapid între 0 şi valoarea maximă, respectiv între valoarea 
maximă şi 0. Pentru curba de variaţie a intensităţii radiaţiei solare reprezentate în figura 1, valoarea 
medie a intensităţii radiaţiei solare, pe durata zilei, este uşor superioară valorii de 500W/m2
. În zilele anului, caracterizate prin radiaţie solară mai puţin intensă  de exemplu primăvara sau toamna, valorile maxime şi medii ale intensităţii radiaţiei solare, chiar şi în cele mai însorite zile din aceste perioade, pot să scadă mult sub valorile prezentate anterior. 


 6 reguli pe care trebuie să le respecţi ca să nu te arzi la soare

În ciuda avertismentelor referitoare la nivelul ridicat al radiaţiilor solare, parcă tot mai multe persoane decid să nu le ia în serios şi să petreacă întreaga zi pe plajă, fără protecţie. Ai mare grijă şi ia măcar câteva măsuri de protecţie în calcul!

Nu este recomandat să stai la soare între orele 11:00-16:00 şi nici să nu te gândeşti că dacă recurgi la cremele cu protecţie solară, pielea ta nu va fi afectată.

1. Stai la soare cu măsură!

Respectă sfaturile dermatologilor şi evită să stai la soare între orele 10-16 când soarele este foarte periculos pentru pielea ta.

2. Evită arsurile solare, expunându-te progresiv la soare!

Dacă ai pielea deschisă la culoare este bine să te expui treptat şi câte puţin la soare, altfel rişti să te alegi cu arsuri solare.

3. Foloseşte creme cu factor de protecţie cât mai ridicat!

Foloseşte cremele cu protecţie solară de fiecare dată când te expui la soare, iar dacă petreci mai multe ore pe plajă se recomandă reaplicarea unui nou strat de cremă. Aplică loţiunea cu protecţie solară cu 30 de minute înainte de a ieşi la soare şi reaplică un nou strat la fiecare 2 ore.

4. Norii nu opresc ultravioletele!

Nu te baza pe cerul înnorat pentru că radiaţiile ultraviolete vor ajunge tot în pielea ta dacă stai fără măsură la soare, mai ales în intervalul orar periculos.

5. Poţi să faci arsură solară chiar dacă stai în apă!

Razele ultraviolete sunt reflectate de apa mării şi pielea ta va avea de suferit. Dimineaţa şi seara este numai bine să petreci mai multe ore în apa mării.

6. Bronzul nu înseamnă sănătate curată!

Bronzul nu este sănătate curată, ci o reacţie de apărare a organismului împotriva radiaţiilor ultraviolete. Dacă îţi faci griji pentru sintetizarea vitaminei D în organism, trebuie să ştii că doar 5 minute de expunere la soare asigură organismului necesarul de vitamina D, după cum susţin medicii dermatologi. 
 


joi, 16 mai 2013

Când şi cum s-au hotărât ruşii să anexeze Basarabia. Trei documente


Pe 16 mai 1812 Rusia a anexat Basarabia prin semnarea Păcii de la Bucureşti cu Imperiul Otoman. Dar cum le-a venit ruşilor ideea să anexeze Basarabia? Principatele române au fost răvăşite în tot secolul al XVIII lea de zeci de războaie purtate între imperiile vecine. Teritoriile românilor deveniseră un fel de teren pentru înfruntarea dintre armatele turcilor, austriecilor şi ruşilor, însă singura anexare teritorială a fost cea a Bucovinei din 1775, luată de austrieci.
Se pare că ruşii au ajuns la ideea anexării Principatelor române (sau cel puţin a unei părţi din acestea) cu câţiva ani mai înainte de anexarea propriu-zisă. Pe 14 iunie 1807 Napoleon îl înfrângea la Friedland pe ţarul rus Alexandru I. În paralel, mai la sud, armatele ruse ocupaseră Moldova şi Valahia la sfârşitul anului 1806 (când generalul Michelson emitea o proclamaţie în numele ţarului prin care promitea respectarea drepturilor acestor principate, mai multe detalii aici).
Împăratul Napoleon şi Ţarul Alexandru îşi împart Europa la Tilsit
Împăratul Napoleon şi Ţarul Alexandru îşi împart Europa la Tilsit
La 7 iulie 1807 împăratul Napoleon şi ţarul Alexandru semnau tratatul de la Tilsit în care se prevedea clar la articolul 22 retragerea trupelor ruse din Principatele române:
Trupele ruse se vor retrage din provinciile Valahiei şi Moldovei, însă aceste provincii nu vor putea fi ocupate de trupele Sultanului până la ratificarea viitorului tratat de pace definitiv între Rusia şi Poarta otomană.
La 10 iulie 1807 ţarul Alexandru îi trimitea generalului Michelson (comandantul trupelor ruse din Principatele române) ordinul de retragere dincolo de Nistru. Generalul nu s-a grăbit foarte tare să se retragă şi oricum, diplomaţia rusă stabilise două principii pentru negocierile cu francezii: primul – nici un fel de cedare din teritoriile Rusiei; al doilea – schimburile teritoriale trebuiau făcute pe socoteala altor ţări. În privinţa evacuării militare a Principatelor române diplomaţii ruşi urmăreau ca Napoleon să nu se poată amesteca în negocierile lor cu turcii (vezi primul document de mai jos).
Răsturnarea de situaţie a venit pe 19 august 1807 când ministrul de externe rus, baronul Budberg, i-a recomandat ţarului Alexandru să nu îşi retragă trupele din Principatele române (vezi al doilea document de mai jos, sugestia iniţială a venit din partea generalului Michelson). Motivaţia acestei încălcări a Tratatului de la Tilsit vechi de nici o lună era una militară: retrăgându-se dincolo de Nistru ruşii ar fi pierdut o poziţie strategică faţă de turci (demarcaţia pe Dunăre fiind mai interesantă decât demarcaţia pe Nistru). Ţarul a fost de acord cu propunerea ministrului său şi a doua zi, pe 20 august 1807, pleca de la Sankt Petersburg către Bucureşti ordinul către generalul Michelson prin care i se transmitea acestuia să nu se retragă din Principatele române şi îi erau făcute o serie de sugestii pentru motivarea diplomatică a acestei acţiuni.
Andrey Iakovlevici von Budberg, ministrul de Externe al Rusiei 1806-1807
Andrey Iakovlevici von Budberg, ministrul de Externe al Rusiei 1806-1807
Acesta a fost momentul în care ruşii s-au hotărât să nu se mai retragă din teritoriile românilor. Au urmat ani de negocieri între ruşi şi otomani, între ruşi şi francezi, au fost propuse multe proiecte de împărţire a Europei şi a lumii în cadrul cărora românii erau o simplă monedă de schimb. Până în 1812 ruşii şi francezii au discutat de zeci de ori despre teritoriile românilor, existând inclusiv varianta anexării în bloc a Valahiei şi Moldovei la Imperiul Ţarist. Până la urmă a fost anexată doar Basarabia în 1812 – însă momentul în care ruşii s-au hotărât să nu mai plece de pe teritoriile românilor a fost 19 august 1807, ziua în care baronul Budberg i-a recomandat ţarului să încalce Tratatul de la Tilsit şi să nu îşi mai retragă trupele din Valahia şi Moldova.
Ivan Ivanovici Michelson, generalul rus care a avut ideea să nu se mai retragă din Principatele române (sursa foto istoria.md)
Ivan Ivanovici Michelson, generalul rus care a avut ideea să nu se mai retragă din Principatele române (sursa foto istoria.md)

DOCUMENTE

1. Fragment din memoriul rus intitulat: «Câteva idei care şi-ar putea găsi locul în instrucţiunile negociatorului rus ce va fi însărcinat să trateze încheierea păcii. Puncte de discutat între plenipotenţiarii rus şi francez.» iunie 1807. Diplomaţia rusă se pregătea pentru negocierile de pace şi îşi stabilea principalele linii de acţiune. Deşi armata rusă fusese înfrântă pe câmpul de luptă, se căutau mijloace pentru a fi păstrată stăpânirea asupra Principatelor române Valahia şi Moldova. Redactat imediat după o înfrângere militară majoră, memoriul de mai jos stabileşte în anexa sa un principiu al reciprocităţii pentru evacuarea Principatelor române.
(Dimitrie A. Sturdza, C. Colescu-Vartic, „Acte şi documente relative la istoria renascerei României”, Bucureşti, 1900, p. 562-567).
Integritatea Imperiului Rus propriuzis. După intenţiile pe care inamicul le-a manifestat din momentul primelor propuneri de armistiţiu care i-au fost făcute, nu părea că cineva vrea să conteste acest punct capital. Deci, nu va mai trebui menţionat, doar dacă se simte că Rusia este departe de a se afla într-o situaţie de a face sacrificiul unei părţi oarecare din teritoriul său. [...]
[…] 3) Evacuarea Moldovei şi Valahiei. Fără îndoială, va fi de dorit ca făcând pacea cu Franţa noi să ne putem păstra posibilitatea de a trata de comun acord cu Poarta. Însă cum nu ne putem face iluzii de a putea evita intervenţia lui Bonaparte în acest aranjament, trebuie să încercăm, promiţând evacuarea celor două principate, obţinerea obligaţiei ca până la pacea definitivă între Rusia şi Franţa, Moldova şi Valahia vor rămâne în deplina stăpânire a drepturilor şi privilegiilor ce le-au fost acordate începând cu tratatul de la Kainargi. […]
2. Referatul baronului Andrei Budberg, ministrul de Externe al Imperiului Rus către Împăratul Alexandru I, din 19 August 1807. Petersburg, prin care se cere renunţarea la evacuarea Principatelor române. Acesta este primul document care indică faptul că Imperiul Ţarist nu avea în realitate nici cea mai mică intenţie să respecte prevederile Tratatului de la Tilsit. Ambiguităţile din înţelegerea realizată între cei doi împăraţi urmau să fie folosite de abilii diplomaţi ruşi pentru a negocia păstrarea Valahiei şi Moldovei sub stăpânirea ţaristă.
(Dimitrie A. Sturdza, C. Colescu-Vartic, „Acte şi documente relative la istoria renascerei României”, Bucureşti, 1900, p. 594-595).
Prezentându-vă rapoartele generalului Michelson şi cel al consilierului personal Laşkarev referitoare la deschiderea negocierilor între acesta şi plenipotenţiarul turc cred că am datoria să prezint Majestăţii Voastre Imperiale opinia mea despre importanţa care există pentru noi ca armatele noastre, în parte cel puţin, să rămână în Principate până la pacea definitivă şi să nu se retragă în josul Nistrului. Deşi a fost stipulat, într-un articol al tratatului nostru de pace cu Franţa, că după semnarea actului de armistiţiu între armata turcă şi a noastră cele două oştiri să se retragă peste Dunăre şi Nistru pentru toată perioada cât vor dura negocierile până la pacea definitivă, de acest articol profită numai Poarta şi este în dezavantajul nostru. Din moment ce armatele noastre vor fi în josul Nistrului ce ar putea să împiedice turcii să facă incursiuni în Valahia, traversând Dunărea şi să devasteze ţinuturile de acolo? În caz că nu se încheie pacea definitivă, trei sau patru zile le vor fi suficiente pentru turci să traverseze Dunărea şi să ocupe nu numai cetăţile din partea stângă a acestui fluviu, unde se găsesc acum trupele noastre, însă de asemenea şi alte localităţi şi locuri fortificate care se află acum în mâinile noastre, înainte ca armatele din josul Nistrului să poată întreprinde cele mai minime măsuri pentru a se opune. Am pregătit în baza acestei opinii o depeşă pentru generalul Michelson pe care o supun aici aprecierii Majestăţii Voastre Imperiale.
3. Scrisoarea baronului Andrei Budberg, ministrul de Externe al Imperiului Rus către generalul Michelson, din 20 august 1807, Petersburg, prin care i se aduc la cunoştinţă comandantului trupelor ruse din Principatele române condiţiile şi metodele prin care trebuie menţinută prezenţa militară rusă în Valahia şi Moldova.
(Dimitrie A. Sturdza, C. Colescu-Vartic, „Acte şi documente relative la istoria renascerei României”, Bucureşti, 1900 p. 597-599).
Au fost primite la timp toate rapoartele Excelenţei Voastre către Majestatea Sa Împăratul, la fel ca şi celelalte pe care mi le-aţi adresat personal cu diferite ocazii. Ultimul, din data de 5 a acestei luni, au ajuns ieri printr-un curier special. Am văzut conţinutul său şi Împăratul a binevoit să-mi ordone să vă comunic, domnule, voinţa sa supremă, pe care am onoarea să v-o prezint.
Majestatea Sa Imperială este complet de acord cu observaţiile conţinute în rapoartele Dumneavoastră precedente referitoare la dificultăţile care pot urma retragerii armatelor noastre în josul Nistrului în cazul în care pacea definitivă cu Poarta nu va fi încheiată. Primele instrucţiuni privind armistiţiul, date de Excelenţa Voastră în acest sens printr-un rescript imperial din 28 iunie s-au bazat pe un articol al tratatului nostru de pace cu Franţa; însă incovenientul suprem al acestei măsuri constă incontestabil în distanţele disproporţional inegale la care se află cele două armate după retragere faţă de poziţiile pe care le ocupă acum. Turcii vor putea trece Dunărea din primul moment şi să ocupe poziţii mai avantajoase şi totodată majoritatea cetăţilor unde se află armatele noastre acum, înainte ca acestea să treacă Nistrul din nou. Ţelul principal al armistiţiului trebuie să fie încetarea completă a ostilităţilor şi începerea imediată a negocierilor pentru pacea definitivă. Cele două puncte, semnate deja de către plenipotenţiari şi pe care ni le-aţi comunicat, conţin tot ce trebuie în acest sens. Ar fi mult de dorit ca actul însăşi să prevadă aceste stipulări şi Împăratul să vă încredinţeze într-o manieră specială grija eforturilor dumneavoastră perseverente. Trebuie doar extins mai mult primul punct pentru a-i cuprinde şi pe sârbi în armistiţiu sau să se introducă un articol special în acest sens; cât despre retragerea celor două armate, este de dorit, din motivele enunţate mai sus, să fie trecută complet sub tăcere: ca armatele turceşti să rămână acolo unde se găsesc în momentul armistiţiului, cu condiţia ca noi să ne păstrăm poziţiile ocupate, chiar şi dacă trebuie să reducem numărul trupelor care se găsesc acum acolo.
În cazul în care (ceea ce va fi extrem de regretabil) au stipulat deja retragerea armatelor sau că a fost imposibil de a aduce modificări, este esenţial pentru noi ca voi să încercaţi să tărăgănaţi, sub diferite pretexte favorabile, lucrurile în ceea ce ţine de retragerea completă a armatelor noaste. Articolele al douăsprezecelea şi al cincisprezecelea al proiectului turc nu pot figura în actul de armistiţiu, căci ele trebuie să formeze temeiul negocierii tratatului definitiv de pace; însă dacă, în schimbul bunăvoinţei noastre referitor la unele articole, noi putem obţine articolul care ne este necesar, referitor la menţinerea unei părţi mai mici a trupelor noastre în principate, pot obţine imediat restituirea insulei Tenedos şi chemarea în porturi a forţelor noastre maritime de la Marea Neagră din locurile unde sunt plecate. […]
În sfârşit, trebuie să adaug, de asemenea, că dispoziţia cu care am fost de acord şi care stipulează, că în cazul în care nu se încheie pacea, ostilităţile să nu înceapă înaintea primăverii, nu este nicidecum în acord cu interesele noastre. Turcii ţin la ea, pentru că ei nu pot primi întăririle din Asia înainte de primăvară, în timp ce noi în toate anotimpurile putem să mobilizăm armatele noastre într-un număr superior de trupe. Din aceste considerente, este de o necesitate mare pentru noi ca acest articol să fie modificat şi să se stipuleze în locul său că în caz de redeschidere a ostilităţilor cele două părţi vor fi absolvite de a da un avertisment cu treizeci de zile înainte. Majestatea Sa Imperială recunoaşte în întregime eforturile perseverente ale Excelenţei Voastre în această problemă.
Sursa george-damian

Stramosii

Stramosii