De ce cad fructele din pom în luna iunie?

Cunoaşterea modului cum se comportă speciile şi soiurile la căderea fiziologică a fructelor este utilă pentru fermier deoarece va putea lua măsuri pentru prevenirea eventualelor pagube provocate de acest fenomen.

Căderea fiziologică este un fenomen biologic întâlnit la majoritatea speciilor pomicole, iar fenomentul constă într-o triere naturală la finalul căreia “supraviețuiesc” doar acele fructe care sunt mai bine dezvoltate și au o poziție mai bună în coroană. Dacă procesul decurge în condiţii normale, nu are efecte negative asupra cantităţii şi calităţii producţiei.



Seceta și lipsa elementelor nutritive din sol, principalii factori “de risc”

Aceste căderi sunt atribuite şi unor condiţii externe, cum ar fi seceta sau lipsa elementelor nutritive din sol. Pe lângă aceşti factori, legarea finală a fructelor este influenţată şi de echilibrul hormonal al plantei. Pe fondul acestor factori fenomenul poate lua proporții. În general pomii subnutriţi înregistrează căderi puternice ale fructelor tinere, iar lipsa fosforului şi a potasiului accentuează pierderile provocate de acest proces. Excesul de azot poate, de asemenea, favoriza căderea ca urmare a stimulării creşterii puternice a lăstarilor, care consumă substanţele proteice necesare dezvoltării embrionilor.

Nu lăsați fructele căzute pe sol

O atenție deosebită este necesară pentru că fenomenul poate coincide cu perioada de maxim atac al unor dăunători. Deoarece la măr şi păr căderea cea mai abundentă este în luna iunie, când fructele au mărimea unei alune, i se spune „căderea din iunie“. Este de preferat să nu fie confundate cele două cauze ale căderilor : cea naturală și cea cauzată de dăunători.

Este foarte important ca indiferent de cauză, fructele să nu fie lăsate prea mult pe jos deoarece există riscul ca dăunătorii din ele să se refugieze în sol unde vor lansa noi atacuri.

Căderea prematură poate fi prevenită prin tratarea pomilor cu substanţe stimulatoare dar acest fenomen nu va fi total eliminate.


El realizează o echilibrare fiziologică astfel încât pomul să-şi poată îndrepta substanţele nutritive atât pentru creşterea fructelor şi a lăstarilor, cât şi pentru diferenţierea mugurilor de rod pentru anul următor şi acumularea substanţelor de rezervă în toate organele sale, în vederea creşterii rezistenţei la ger. Sursa agrointel