De ce trebuie sa economisim pentru pensie?

Paula Alexandrescu, 3 Februarie 2010

Mesajul poate fi citit usor in contextul economic de astazi, in care guvernul incearca sa acopere gaurile din buget pe seama unei economii si asa greu incercate de criza, prin masuri caracterizate nu de putine ori ca aberante de catre mediul de business si nu numai. Cel mai recent exemplu – dezbaterile din ultimul an pe tema pensiilor (de stat si private) – este caracteristic pentru aceasta imagine. Viitorul nu arata bine pentru tinerii de azi, intrucat pensia de la stat va fi, in urmatorii 20-30 de ani si mai bine, mai degraba ajutor social de supravietuire decat inlocuire decenta a salariului din perioada activa.

Astazi, in mod convenabil pentru capitalul lor electoral, toti politicienii se inghesuie sa promita cresterea pensiei de stat, dincolo de puterile slabite ale bugetului. Politicienii omit insa sa ne spuna ca, dincolo de cresteri de 2-3% care ar putea sa mai apara anul viitor, realitatea cifrelor arata ca pensia de la stat nu va garanta nimanui un trai decent (ce sa mai zicem de un trai bun!). Singura solutie pentru aceasta este economisirea prin alte mijloace, complementare.

De ce pensia de stat nu va fi suficienta? Atat realitatea curenta, cat si studiile referitoare la urmatoarlee decenii arata ca Romania are atat cele mai mici pensii din Europa, cat si cele mai mici rate de inlocuire (a salariului prin pensie). Azi, aproape 3,9 milioane de pensionari au un venit sub 1.000 lei pe luna (adica 81% din total) si doar 44.000 de pensionari romani au peste 2.000 lei pe luna (adica 0,9% din total).

Apoi, desi pensiile de stat sunt foarte mici, economia si bugetul nu pot sustine niveluri superioare. Deja pensiile sunt mai mari cu circa 20% decat poate finanta economia nationala si bugetul public de pensii. Statistica e simpla: deficitul din 2009 al bugetului de pensii (peste 1,5 miliarde euro) reprezinta 20% din veniturile incasate din contributii. Cat despre eficienta sistemului redistributiv, greu incercat de presiunile demografice, situatia este si mai nesigura. La 1 leu contribuit, salariatii primesc pensie 0,25 de bani, adica un minus 75% fata de contributii, potrivit cifrelor vehiculate public de reprezentantii sindicalistilor de la Cartel Alfa. Cu toate acestea, romanii nu au invatat lectia traiului greu al pensionailor de astazi, ei sunt printre cei mai optimisti europeni privind viitorul pensiei de stat (Eurobarometru, mai 2009: 48% optimism, fata de 34% media UE).

Ce ne facem deci cand ajungem la pensie? Cum si cat de bine vom trai? Este suficient sa cautati pe Google despre „demographic timebomb” si veti afla singuri raspunsurile. Problema pensiilor, in contextul imbatranirii si reducerii populatiei active, devine o bomba cu ceas.

Statistica rece care nu face altceva decat sa evidentieze ca pentru un trai decent la batranete trebuie sa avem singuri grija de nivelul propriei pensii. Fara precautia economisirii private azi, ziua de maine poate deveni foarte usor un cosmar. Vrem sau nu, credem sau nu, vom trai probabil 80-90 de ani si trebuie sa fim pregatiti financiar pentru aceasta perspectiva. Un alt search pe Google, dupa „longevity risk”, da din nou raspunsul. Lumea civilizata vorbeste de ceva vreme despre „riscul de longevitate”, pe care il traduce prin „riscul de a trai mai mult decat iti pot permite economiile pe care le-ai facut pentru pensie”.

In prezent, Romania are deja una dintre cele mai ridicate rate de dependenta (raportul salariati:pensionari) din Europa. Daca in 1990 3,3 salariati plateau pensia unui pensionar, azi raportul este de 0,9 la 1, iar in 2050 vom ajunge la 0,3-0,4 la 1. In aceste conditii, este imposibil pentru orice sistem public de pensii sa livreze pensii decente, cu asemenea rate de dependenta.

Tot mai mult, responsabilitatea asigurarii pensiei se muta de la stat si colectiv catre individ si economisirea privata. In ultimul secol, Europa de Vest, dar si restul statelor dezvoltate si-au construit sisteme de pensii private care sa suplimenteze veniturile oamenilor din sistemul public de pensii.

In Romania, dupa o intarziere de 10 ani, sistemul a fost in final lansat in 2007, dar si aici, ca peste tot in Europa Centrala si de Est, sistemul de pensii private este afectat de politici defectuoase, lipsite de viziune pe termen lung si de o fiscalitate cel putin ambigua.

Cu 2%, avem cea mai redusa contributie la un sistem de pensii private de tip pilon II din intreaga lume. Pe pilonul III al pensiilor privat facultative deductibilitate fiscala este foarte redusa (cea mai mica din Europa) si cu regim incomplet.

Un studiu prezentat la Banca Nationala la sfarsitul anului trecut arata ca 50% din familiile din Romania nu reusesc sa economiseasca deloc. Un alt studiu, realizat de IRSOP pentru BCR Banca pentru Locuinte, relva faptul ca 67% din populatia urbana a Romaniei nu economiseste deloc si nici nu are rezerve financiare. Concluzia e simpla – pentru toti acesti romani, participarea obligatorie la Pilonul II este unica sansa si speranta de economisire.

Romania este foarte diferita de Vest in ceea ce priveste dezvoltarea si sutinerea industriilor menite sa ajute cetatenii sa economiseasca. De exemplu, daca activele fondurilor de pensii private reprezentau 70% din Produsul Intern Brut al celor mai importante 13 piete de profil din lume la finele anului trecut, adica un total de 16,2 trilioane (mii de miliarde) de euro, in Romania acestea reprezinta doar 0,5% din PIB, adica de 140 de ori mai putin, in termeni relativi. Mai aproape de noi, in restul statelor din Europa Centrala si de Est, ponderea fondurilor de pensii private in PIB este de 10,6%, oricum de peste 20 de ori mai mult decat in Romania.

Anul acesta, contributia la Pilonul II creste la 2,5%, dar sub nivelul de 3%, cat ar fi trebuit sa fie potrivit calendarului initial. Sigur, e mai bine decat nimic, dar oricum insuficient pentru obiectivul pe termen lung: pensii decente din sistemul privat. S-a intamplat anul trecut si nu putem uita: inghetarea contributiilor in 2009 a insemnat pentru cei aproape 5 milioane de participanti o pierdere de peste 303 milioane de lei.

Decizia de anul trecut a Finantelor s-a produs prin nerespecatrea unei alte legi in vigoare, legea 411/2004 a pensiilor private, care prevede ca incepand cu 1 ianuarie a fiecarui an, dupa implementarea sistemului de pensii private obligatorii, cota de contributie la sistem creste anual cu cate 0,5%, pana la 6% din salariul brut al participantilor la sistem, intr-un interval de opt ani.

O solutie pentru compensarea acestei subfinantari a Pilonului II este Pilonul III facultativ, dar care are nevoie de stimulente fiscale mai puternice pentru a atrage o participare numeroasa.

O concluzie? Daca politicienii nu sunt sinceri cu noi, este obligatoriu ca noi sa fim. Asa cum nici parintilor nostri pensia de la stat nu le ajunge ca sa traiasca decent, cu atat mai putin ne va ajunge si noua. Trebuie sa recunoastem ca, „peste 20-30 de ani, regimul de pensie de stat va deveni complet neatractiv”, dupa cum spunea actualul ministru al muncii.

Mai simplu spus, scapa cine poate! Adica cine intelege situatia si isi ia responsabilitatea viitorului financiar in propriile maini, economisind in sistemul de pensii private sau cu ajutorul altor instrumente asemnatoare.