vineri, 29 martie 2013

Condamnati la locul de munca. Criza, pretextul angajatorilor pentru neplata la timp a salariilor


S-au redus salariile pe motiv ca firmele nu mai produc atat de mult, s-au micsorat schemele de personal din aceleasi cauze. De fiecare data oamenii au acceptat deciziile luate de angajatori si au mers mai departe sperand ca lucrurile vor reintra in cele din urma in normal. Salariatii au inteles ca economia traverseaza o perioada dificila si si-au redus la minimum pretentiile. De ceva timp se observa insa pe piata muncii un alt fenomen: intarzieri tot mai mari in achitarea lefurilor. Ca o scuza a acestei situatii este invocata tot criza.
Ziua de salariu a devenit un fel de Fata Morgana. Companiile dau vina pe criza economica, sustinand ca nu-si mai pot respecta angajamentele luate prin semnarea contractelor de munca si ca nu mai pot achita lefurile la data stabilita in acte. Intarzierile salariale sunt deja un fenomen care nu se manifesta doar in Romania, la nivelul intregii Europe lucratorii avand probleme in a-si incasa banii la timp.
In alte tari oamenii dispun de anumite instrumente legale prin care pot face presiuni asupra angajatorilor rau-platnici. In plus, au curajul de a se revolta atunci cand le sunt incalcate drepturile. Si nu ma refer la lupte de strada impotriva companiilor, ci la o reactie fireasca a unei persoane care munceste si care in schimbul efortului depus revendica banii care i se cuvin de drept. Mai mult, firmele care au dificultati financiare discuta deschis cu salariatii despre aceste probleme si incearca sa gaseasca o cale de rezolvare. Dialogul dintre cele doua parti ajuta foarte mult.

Pe piata muncii din Romania lucrurile stau putin altfel. Concedierile masive din ultimii ani si lipsa perspectivelor de angajare au transformat lucratorul intr-un personaj docil, care accepta orice sacrificiu ii este impus. In plus, salariatul roman se teme de schimbare si nu are prea mare incredere in capacitatile sale profesionale.Romanii se tem de schimbare
Putini sunt cei care reactioneaza atunci cand le sunt incalcate drepturile, iar de pe urma acestui fenomen angajatorii profita strangand puternic menghina in jurul personalului. Sub pretextul crizei financiare s-a ajuns ca plata salariilor sa se realizeze cu intarzieri de saptamani sau de luni. E drept ca sunt multe companii care se confrunta cu dificultati financiare grave, dar sunt si multe cazuri in care se profita de aceasta conjunctura pentru ca lichiditatile care in mod firesc sunt destinate platii angajatilor sa fie utilizate pentru acoperirea altor datorii.

Productivitatea muncii scade
Faptul ca resursa umana este pusa pe ultimul loc de cele mai multe dintre firmele care activeaza la noi reiese si din modul in care se face comunicarea dintre angajat si angajator. Atunci cand exista riscul unor intarzieri salariale, lucratorii nu sunt informati. Ei isi asteapta leafa , iar cand banii nu vin la timp nu li se spun motivele pentru care s-a ajuns aici. Mai mult, nu li se ofera niciun fel de explicatie sau o informatie care sa-i ajute sa-si faca macar o ideea despre cum ar trebui sa-si planifice plata datoriilor pe care fiecare le are.
Ziua de salariu este similara cu data achitarii facturilor si de aici rezulta o sumedenie de probleme cu care lucratorii au ajuns sa se confrunte luna de luna: somatii de la banci, penalitati pentru intarzieri etc. Angajatii care indraznesc sa intrebe de ce nu si-au primit leafa la data stabilita in contract sunt apostrofati de sefi mult prea “ocupati” pentru a se impiedica de o problema atat de “marunta” cum este sursa de venit a unui om care depinde de un amarat de salariu pentru care munceste o luna.
Acest gen de comportament are insa efecte. Chiar daca angajatul neplatit la timp nu protesteaza si lucreaza in continuare, rezultatele muncii lui nu mai sunt aceleasi. Pe langa problemele financiare cu care se confrunta, la scaderea productivitatii contribuie din plin si atitudinea angajatorului.
Patronul care isi transforma salariatul in condamnat la locul de munca si care trateaza problemele personalului ca fiind insignifiante in comparatie cu cele cu care se confrunta business-ul sau risca sa se ingroape si mai mult. Pentru ca o afacere sa mearga este obligatoriu ca relatia dintre lucrator si angajator sa fie una corecta, intre cele doua parti fiind necesara realizarea unui schimb de informatii. Resursa umana este cel mai important bun de care dispune o companie, asta doar in situatia in care este utilizata corect.

Ce pedepse ar trebui aplicate angajatorilor rau-platnici?
Cazurile tot mai dese de salariati care apeleaza la masuri extreme pentru ca nu-si primesc lefurile la timp l-au facut pe premierul Victor Ponta sa reactioneze si sa ceara ca in legislatie sa existe o protectie mai mare pentru angajati si o raspundere crescuta pentru societatile private in ceea ce priveste achitarea drepturilor salariale pentru personal.
Exista tari din Europa unde legea a fost schimbata in asa fel incat angajatorii care au intarzieri in plata salariilor mai mari de trei luni risca sa petreaca in inchisoare pana la cinci ani. Masura poate parea dura, dar impunerea ei in Croatia, Serbia sau Bulgaria a dus la solutionarea unei probleme cu care se confruntau milioane de lucratori. Si acolo, asemenea Romaniei, erau multe firme care sub umbrela crizei economice amanau intentionat achitarea lefurilor.

O solutie la indemana

Profesorul universitar Alexandru Athanasiu a explicat pentru revista “Finantistii” care este, din punctul sau de vedere, solutia pentru o asemenea problema. Specialistul in drept crede ca este necesar ca la nivelul contractelor colective de munca sau chiar la nivelul contractelor individuale de munca sa fie inclusa o clauza specifica referitoare la plata salarilor si la sanctiunile pe care un patron le poate primi atunci cand nu-si respecta angajamentele.
“Acum nu avem o asemenea prevedere. Oamenii nu au alta cale decat sa mearga in instanta, iar multi se tem sa faca acest pas din diferite motive: frica de somaj, teama ca nu vor castiga, lipsa resurselor financiare pentru deschiderea unor actiuni in instanta, etc. Multi nu stiu ca astfel de procese se judeca in regim de urgenta si ca nu este necesara achitarea taxei de timbru. Angajatii din Romania nu apeleaza nici la solutia protestului. De aceea cred ca ar trebui inclusa o clauza speciala cu referire la neplata la timp si completa a salariului”, a precizat Athanasiu.

Ce spune legea acum?
Actualul Cod al Muncii are stipulat la articolul 166 alin.(1) ca “salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz”. Chiar daca pe tot teritoriul Uniunii Europene plata drepturilor salariale este o obligatie esentiala in cadrul raporturilor de munca, sunt angajatori care nu se tem prea mult de sanctiunile pe care le pot primi in cazul in care nu achita la timp lefurile personalului.
“Salariatii aflati in aceasta situatie se pot adresa tribunalului in a carui raza teritoriala isi au domiciliul sau locul de munca, formuland o cerere de chemare in judecata a angajatorului. In cazul in care angajatorul nu se conformeaza in mod voluntar deciziei instantei, hotararea judecatoreasca poate fi pusa in executare prin intermediul executorului judecatoresc. Separat, exista si posibilitatea formularii unei plangeri la ITM, insa acest demers nu garanteaza recuperarea propriu-zisa a sumelor restante (angajatorii pot refuza sa se conformeze masurii dispuse de autoritate, cu riscul aplicarii unei amenzi contraventionale)”, ne-a spus Ioana Dumitru, Managing Associate Popovici Nitu & Asociatii.
Avocatul sustine ca, odata formulata cererea de chemare in judecata, restantele salariale ar trebui sa se recupereze destul de usor. De cele mai multe ori verificarea statelor de plata este suficienta pentru ca instanta sa constate ca angajatorul nu si-a indeplinit obligatia de plata a salariului si sa dispuna obligarea acestuia la plata sumelor restante. Din punct de vedere practic pot aparea insa dificultati daca angajatorul are probleme financiare, recuperarea efectiva a sumelor putand fi ingreunata.
Ioana Dumitru a explicat pentru “Finantistii” si care sunt sanctiunile pe care le risca angajatorii care sunt actionati in instanta de salariati. Ei vor trebui ca, pe langa plata restantelor, sa suporte si achitarea unor daune-interese pentru repararea prejudiciilor produse angajatilor, dar si a cheltuielilor de judecata antrenate de acestia pentru castigarea litigiului.
“In cazul in care neplata salariilor este insotita si de neplata impozitelor si contributiilor aferente, angajatorii sunt pasibili si de amenzi aplicate de organele fiscale; de asemenea, in functie de circumstante, astfel de fapte pot constitui si infractiune. In cazul in care salariatii aleg sa formuleze plangeri la ITM, neaducerea la indeplinire a masurii de plata dispuse de autoritate ii expune pe angajatori la riscul de sanctionarea contraventionala cu amenda intre 5.000 si 10.000 de lei (conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 108/1999)”, a mai precizat avocatul.
Sursa Finantistii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sper sa putem comenta impreuna

Stramosii

Stramosii