Stropirile cu ulei horticol în perioada de repaus vegetativ – beneficii, doze

Stropirile cu ulei horticol în perioada de repaus vegetativ – beneficii, doze

By admin | Pomi fructiferi | 0 comment | 21 februarie, 2018 | 0

Într-un articol anterior, pe care puteţi să-l găsiţi aici, prezentam pe larg  momentele în care este necesar să se stropească pomii fructiferi cu sulfat de cupru (piatra vanata ). Recomandam atunci ca produsele pe bază de cupru să nu fie amestecate şi administrate împreună cu produsele pe bază de ulei horticol. Există o incopatibilitate între ele şi este bine să se ţină seama de acest aspect.

Tratamentele cu ulei horticol sau cu produse care conţin ulei plus încă o substanţă activă cu rol de insecticid, cum ar fi binecunoscutul produs Confidor Oil sunt piatra de temelie în combaterea eficientă a dăunătorilor. Aceste tratamente au rolul de a elimina adulţii, larvele si ouăle care populează pe timpul iernii tulpinile şi crengile pomilor fructiferi. Prin eliminarea acestora, populatia de dăunatori scade, iar presiunea asupra pomilor fructiferi va fi mai mică. Prin urmare, necesarul de stropiri va fi mai mic în vegetaţie, iar calitatea stropirilor va fi mai ridicată.

Fără aceste tratamente, mai ales acolo unde vorbim de livezi foarte mari, presiunea dăunătorilor poate fi foarte mare, greu de ţinut sub control.

Ce este uleiul horticol

Denumirea de ulei horticol este una generală şi se referă la totalitatea uleiurilor minerale sau de altă natură, care se folosesc în horticultură. La noi în ţară uleiurile horticole se foloseau şi încă se folosesc în mare parte în perioada de repaus vegetativ al plantelor. Totuşi sunt uleiuri horticole care se pot folosi şi în perioada de vegetaţie al plantelor.

Nu vreau să deschid acum un subiect cu referire la vechile uleiuri horticole, care au fost retrase de pe piaţă datorită regulilor UE. Acestea puteau fi aplicate exclusiv în perioada de repaus vegetativ şi probabil din acest motiv există în prezent confuzia legată de nume.

Motivele pentru care stropirile cu ulei horticol sunt atât de importante

În perioada de vegetaţie sunt foarte mulţi factori care pot influenţa numărul şi eficienţa tratamentelor. Unul dintre aceştia ar fi că odată cu intrarea în vegetaţie a pomilor fructiferi, vor începe să intre în acţiune şi polenizatorii. Albinele sunt cei mai importanţi polenizatori. Numărul substanţelor omologate ca fiind bune eradicative în ceea ce priveşte dăunatorii şi în acelaşi timp protectoare cu albinele, se restrâng substanţial. Le putem chiar număra pe degete. Aşa că eliminarea dăunătorilor în ferestrele de peste an în care albinele şi alte insecte benefice pot fi ţinute departe de pericol este o binefacere pentru toată lumea.

De asemenea trebuie ştiut că mare parte din dăunători acţionează în prima parte de vegetaţie. De la începutul înmuguririi, înflorire, până când fructele încep să fie cât o alună. Majoritatea dăunătorilor, indiferent de specia din care fac parte pomii fructiferi, acţionează în acest interval. În această perioadă foarte pretenţioasă, condiţiile meteo de multe ori fac imposibilă stropirile la timp. Chiar dacă la temperaturi mai scăzute şi pe ploaie nici insectele nu migrează, rămân foarte periculoşi dăunătorii care sunt deja prezenţi în mijlocul livezii. Prin urmare este esenţial să distrugem dăunătorii „de-ai casei”.

Nu în ultimul rând trebuie remarcat faptul că dăunătorii din livezi în urma tratamentelor repetate capătă o anumită toleranţă la dozele obişnuite de insecticid. Dacă ţinem seama că substanţele omologate a fi aplicate cu eficienţă maximă asupra dăunătorilor, care protejează şi albinele sunt puţine, riscul de a provoca rezistenţă în cadrul dăunătorilor este mai mult decât evident. Prin eliminarea dăunătorilor pe timpul iernii, pe lângă faptul că din livadă sunt distruşi marea masă de insecte periculoase, se va reduce sau chiar elimina şi acest pericol.

Dăunători ce pot fi combătuţi folosind ulei horticol

1. Gargariţa bobocilor de mar ( Anthonomus pomorum )- adulţii iernează atât ascunşi în scoarţa pomilor fructiferi, fie ascunşi în pe sol, sub pomii fructiferi.
2. Păduchele de San Jose – ( Quadraspidiotus perniciosus ) larvele iernează sub un scut pe tulpina pomilor fructiferi;
3. Viermele merelor – ( Cydia pomonella ) – larvele trec iarna ascunse într-un cocon sub scoarţa sau crăpăturile de pe tulpina pomilor fructiferi.
4. Păduchele lânos – ( Eriosoma lanigerum ) – larvele iernează pe ramurile deja atacate ale pomilor fructiferi;
5. Păianjenul roşu al pomilor fructiferi – ( Panonychus ulmi ) – ouăle acestui acarian sunt plasate adânc în crăpăturile sau perforaţiile făcute chiar de dăunător pe tulpina sau crengilor pomilor fructiferi;
6. Afidele – sunt foarte multe specii de afide aşa că mă voi referii la toate în ansamblu. Peste iarnă ouăle acestor specii supravieţuiesc pe crengile plantelor atacate.

După cum puteţi observa o parte din dăunători trec iarna ascunşi la locul faptei, pe crengi sau tulpinile pomilor fructiferi. O alta parte sunt mai pretenţioşi, iernând fie pe pomii fructiferi, fie la sol ascunşi în iarbă sau sub frunze. Tratamentele vizează mare parte din dăunătorii care iernează pe tulpină şi crengi. Atenţie aşadar la tulpină, pentru că de multe ori se stropesc doar crengile, tulpinile fiind uitate. Din păcate pe tulpini stau ascunşi cei mai mulţi dintre dăunători. Asta pentru că sunt mai rugoase, prezintă crăpături şi sunt un adăpost mult mai sigur.

Tipuri de ulei horticol ce pot fi aplicate în perioada de repaus vegetativ

Acest capitol este deosebit de important. Am observat că în ultimul timp pe piaţă este o foarte mare confuzie vis a vis de uleiul horticol. În ultimul timp, având în vedere popularitatea produsului Confidor Oil, s-a ajuns la ideea că uleiul horticol este egal cu Confidor Oil. Doar la o simpla discuţie cu persoanele care practică stropiri ale pomilor fructiferi, sau la o căutare atentă pe internet ne putem da seama de acest lucru. Prin urmare cred că ar fi bine să aducem clarificări vis a vis de acest subiect.

Ulei horticol simplu

Aceste produse pot fi aplicate în condiţii de siguranţă în perioada de repaus vegetativ, dar şi în perioada de vegetaţie a plantelor.  Exclus aplicarea uleiurilor pe flori.

Dintre acestea amintim produsele:

1. Oleomin 80 EW
2. Ovipron Top

Avantajul acestor produse ar fi că se pot administra primăvara, la începutul intrării plantelor în vegetaţie. Odată cu iesirea din repaus al plantelor, dăunătorii încep să se mişte şi ei. Devin astfel mult mai susceptibili la aplicarea de ulei horticol. Aplicarea de ulei horticol în această periodă se va face prin urmare cu impact mult mai ridicat împotriva dăunătorilor.

Un alt avantaj major al acestor produse ar fi că pot fi amestecate cu insecticide care protejează albinele. Prin urmare pe lângă faptul că ne protejăm mult mai bine pomii fructiferi de dăunători, avem grijă şi de polenizatori şi entomofauna utilă.

Mod de aplicare

Oleomin 80 EW

– 170 – 200 ml Oleomin EW la o pompă de 10 l apă

– 500 ml Oleomin EW în 25 – 30 l apă;

– 1.5 – 2 litri Oleomin EW în 100 l apă;

– 15-20 litri Oleomin 80 EW /1000  l apă

Ovipron Top

Aplicat singur fără insecticid – concentraţie de 2.5% ulei horticol

– 2.5 litri Ovipron Top la 100 l apă;

– 25 litri Ovipron Top la 1000 l apă;

– 250 ml Ovipron la 10 l apă;

Aplicat împreună cu un insecticid – concentraţie de 1.5% ulei horticol                                                                                      

– 150 ml Ovipron Top la 10 l/apă;

– 1.5 litri Ovipron Top la 100 l/apă;

– 15 l/Ovipron Top la 1000 l/apă

Atenţie!

Nu depăşiţi doza maximă de ulei utilizabil de 35 l/ha!

Insecticid se poate folosii Mospilan, mai ales dacă aplicarea uleiului se face după ieşirea plantelor din repausul vegetativ. În această perioadă şi polenizatorii încep să umble, iar Mospilan este un insecticid care protejează albinele. Acest insecticid acţionează atât asupra dăunătorilor adulţi, cât şi asupra ouălor şi larvelor.

Intotdeauna citiţi şi respectaţi dozele şi recomandările de pe ambalajul produselor!

Indicat ar fi înainte de a face amestecul, să faceţi un test de compatibilitate ulei horticol – insecticid.

Mod de aplicare

–   10 l soluţie cu ulei horticol + 5 g Mospilan;

–  100 l soluţie ulei cu horticol + 50 g Mospilan;

–  1000 – 1500 l soluţie cu ulei horticol  + 450 g Mospilan

Perioadă de aplicare

Cele mai bune rezultate se obţin atunci când aceste produse sunt aplicate la începutul intrării în vegetaţie a pomilor fructiferi.

La sâmburoase (cireş, prun) – se va aplica ulei horticol în amestec cu un insecticid care protejează albinele (Mospilan) în faza de „buton verde”.

La seminţoase (măr, păr) –cele mai bune rezultate se obţin când se aplică ulei horticol plus un insecticid care protejează albinele (Mospilan), în faza de „urechiuşe de şoarece”

Ulei horticol combinat cu insecticid

Aceste produse sunt cele mai cunoscute de către horticultori. Dacă produsele prezentate mai sus conţineau doar ulei horticol, insecticidul fiind la latitudinea fermierului, aceste produse conţin atât ulei horticol cât şi insecticid.

Pe piaţa din România în acest moment se cunosc următoarele produse care conţin ulei horticol plus un insecticid.

1. Confidor oil SC 004 – substanţă activă: 4g/l imidacloprid + ulei;
2. Nuprid oil 004 CE – substanţă activă: 4g/l imidacloprid + ulei;
3. Emerite Oil – substanţă activă: 4g/l imidacloprid + ulei;

Un mare avantaj al acestor uleiuri horticole ar fi că într-un singur produs sunt înglobate două ingrediente care acţionează simultan asupra insectelor. Fermierul nu mai trebuie să se preocupe de achiziţionarea, dozarea şi prepararea uleiului şi a insecticidului. Trebuie doar să prepare soluţia finită. Încrederea în aceste produse s-a clădit în urma a unor număr mari  de ani de folosinţă. Nu putem să le negăm performanţa. Din contră, în programele de protecţia a plantelor aceste produse îşi dovedesc an de an utilitatea. Trebuie doar ştiut cum să fie folosite, astfel încât eficienţa să lor să fie adusă cât mai aproape de 100%.

Cum acţionează aceste produse

Uleiul horticol va crea o peliculă la nivelul crengilor, sufocând astfel insectele şi larvele prinse la mijloc. Uleiul prelins pe adulţi, larve sau ouă va împiedica respiraţia normală. Insecticidul din ulei la rândul lui vine şi acţionează complementar intoxicând dăunătorii care se ascund pe crengile sau tulpina pomilor fructiferi.

Acţiunea acestor produse este mult mai bună, comparativ cu aplicarea de ulei horticol simplu, fără insecticid.

Mod de aplicare

La seminţoase (măr, păr): – concentraţie de 1.5%

–  22,5 litri la 1500 litrii apă;

– 1.5 litri la 100 l/apă

– 150 ml la 10 l/apă

La sâmburoase (prun, cireş) – concentraţie de 1.5%

– 15 l/ha ulei horticol la 1000 l/apă;

– 1.5 l/ha ulei horticol la 100 l/apă;

– 150 ml ulei horticol la 10 l/apă

Perioadă de aplicare

Aceste produse trebuiesc aplicate exclusiv în perioada de repaus vegetativ al plantelor. Cel puţin dacă luăm în calcul şi legalitatea nu doar eficienţa. Să vedem şi din ce motiv.

Aceste produse conţin pe lângă ulei horticol şi imidacloprid.

Imidaclopridul este un insecticid din clasa neonicotinoidelor. Acesta a fost interzis de la comercializare sub formă de insecticid care să fie adminstrat pomilor fructiferi în vegetaţie. Acest lucru pentru că ucide albinele şi polenizatorii.

Însă imidaclopridul poate fi folosit la tratamentele pomilor fructiferi, în repaus vegetal, atunci când albinele sunt în hibernare. De asemenea imidaclopridul mai este folosit la tratamentul seminţelor cu derogare specială de la Comisia Europeană.

Din acest motiv producătorii produselor de mai sus nu pot recomanda pe prospectele lor ca produsele respective să fie aplicate în afara repausului vegetal al plantelor.

Prin urmare aceste trei produse trebuiesc aplicate doar în perioada de repaus vegetal al plantelor. Pentru o eficientizare cât mai bună a produsului, aplicarea este bine să se facă înspre sfârşitul repausului vegetativ.

Totuşi sunt siteuri care recomandă aplicarea acestor produse în perioada vegetativă

Da  aşa este. Atunci când aceste produse sunt aplicate în faza de „buton verde” în cazul sâmburoaselor şi în faza de „urechiuşe de şoarece” la seminţoase, aceste produse au eficienţa cea mai bună. Asta pentru că imidacloprodul din ulei intră în muguri şi protejează planta mult mai bine. De asemenea aplicând produsul mai târziu, insectele sunt prinse în perioada activă, când sunt mult mai susceptibile a fi ucise. Prin asfixiere de către ulei, respectiv prin intoxicarea produsă de imidacloprid.

Totuşi aplicând produsul mai târziu vom ucide albinele, bondarii sau alţi polenizatori. Mulţi consideră că dacă pomii fructiferi nu sunt înfloriţi, atunci în livadă nu găsim albine. Totuşi în cele mai multe grădini sau livezi, sub pomii fructiferi cresc flori de primăvară ca păpădia care înfloresc destul de vremelnic. Chiar dacă produsele sunt aplicate pe pomi, foarte mulţi stropi ajung în jurul pomilor, ajungând pe albine.

Acest mod de a aplica produse de uz fitosanitar nu este legal şi poate face foarte mult rău. Ca recomandare pentru dumneavoastră, dacă totuşi vă hotărâţi să aplicaţi mai târziu aceste produse, atunci să aplicaţi dimineaţa foarte devreme sau din contră după după ora 17. Dimineţile de primăvară sunt destul de reci, iar albinele ies mai târziu la colindat. Prin urmare în această perioadă se pot face stropiri în siguranţă. Idem spre seară, după ora 17.

Nu uitaţi să anunţaţi apicultorii şi organele abilitate că urmează să faceţi stropiri în livadă.

Nu este atât de greu să ne respectăm unii pe ceilalţi. Să nu uităm totuşi că fără albine nu există rod în livadă.

Aplicarea de ulei horticol vs aplicare de piată vânătă

Cu siguranţă vor fi întrebări legate de acest subiect. Uleiurile horticole nu se amestecă cu produse cuprice sau care conţin sulf. Fiţi foarte atenţi la recomandările producătorilor!

După ce aplicaţi piatra vânătă, lăsaţi aproximativ 2 săptămâni cuprul să îşi facă treabă, iar apoi puteţi să interveniţi şi cu ulei horticol.

Temperatura de aplicare

Uleiurile sunt bine să fie aplicate atunci când temperatura este de cel puţin 5-7, iar tendinţa este de încălzire. La temperaturi scăzute, aproape de îngheţ, pelicula de ulei se poate să nu se formeze aşa cum trebuie. Mai mult, produsul să îngheţe pe ramuri.

Aplicat spre sfârşitul iernii, când temperatura este în creştere, prindem perioada în care şi metabolismul dăunătorilor se înteţeşte. Respiraţia şi nevoia lor de oxigen este mai ridicată, aşa că bineînteles uleiul, respectiv uleiul şi insecticidul va lucra mult mai puternic împotriva dăunătorilor.

Întotdeauna urmaţi recomandările producătorului.  Sper ca acest articol să fie unul care să vă îndrume.

Recolte profitabile pentru toată lumea!

Agromentor

Cum Se Înfiinţează Cultura De Usturoi

Astăzi mă prezint în faţa ta cu câteva detalii eficiente, ce privesc în mod special înfiinţarea culturii de usturoi. Desigur despre această minunată legumă s-a scris multe. Scriu și eu pentru că sunt băiat bun și vreau să-ţi lărgesc aria de cunoştinţe în acest sens. Vreau să te invit să aflii, părearea unui grădinar autentic.

Importanţa acestei legume este destul de clară. Usturoiul este extrem de căutat datorită calităţilor sale gustative remarcabile. Este folosit frecvent în tehnica culinară zilnică a marilor bucătării, ce scot la rampă preparate culinare într-un mod cât mai diversificat. De asemeni, gospodinele îl folosesc deseori ca ingredient în sosurile delicioase pe care le prepară aproape zilnic.

Iar cel mai important aspect este că se vinde extrem de bine. 

Ca să n-o mai lungim astăzi vei afla care sunt modalităţile de înfiinţare cap coadă ale acestei minunate culturii. Este vorba despre o prezentare cât mai simplă, începând cu înfiinţarea propriu zisă, până la recoltarea şi pregătirea usturoiului în scopul valorificării. Totul, la aşa manieră încât să înţelegi exact cum stau lucrurile cu acest tip de legumă. 

Hai să vedem care este ordinea lucrărilor de bază şi cum se înfiinţează această cultură.

Cum Înfiinţezi Cultura De Usturoi 

Ca de fiecare dată vei începe cu arătura terenului din toamnă. Totuşi înainte de a face aceasta operaţie te rog să iei în calcul următorul aspect: 

Curăţă terenul de vegetalele rămase în urma culturii precedente. Dacă este îmburuienat, aplică suprafeţei de teren un erbicid şi scapă de aceste buruieni. 

Aşteaptă ca acesta să îşi facă efectul. De regulă termenul se rezumă la 18-20 de zile după aplicare. Orice erbicid îşi va face efectul în acest interval de timp. 

Suplimenteză favorabil suprafaţa terenului cu gunoi de grajd. Cantitatea să fie de 5 t/ha. După această operaţie ară terenul cu plugul tras de tractor și încorporează îngrășămintele în sol. 

Ai doua posibilităţi să pleci la drum cu această cultură. O poţi face din toamnă sau primăvara timpuriu. Tot ce trebuie să şti este că usturoiul depăşeşte cu brio sezonul de iarnă şi este extrem de rezistent. Tu vei fi cel care va decide perioada înfiinţării. 

Cele mai indicate sunt solurile cu o structură nisipo-lutoasă. Deci ai grijă ce terenuri alegi. Suplimentarea cu gunoi de grajd, va da o notă de producţie maximă dacă este aplicat într-o cultură anterioară, dar merge aplicat și în anul precedent cu condiția să fie bine descompus. 

Potenţialul de producţie este de până în 20 t/ha. Acest lucru depinde de cât de bine este solul lucrat şi suplimentat cu îngrăşăminte. 

De ce un sol nisipo-lutos?

Pentru a da şanse căpăţânilor de usturoi să se dezvolte armonios. Solurile argiloase nu permite dezvoltarea favorabilă, practic strânge căpăţâna usturoiului şi îi stagnează creşterea. Efect pe care cu siguranţă nu ţi-l doreşti. 

Să luăm în calcul înfiinţarea culturii de primăvară(este valabil şi pentru înfiinţarea din toamnă). Tot ce trebuie să faci este să marunţeşti pământul cu grapa cu talere trasă de tractor. Sau atât de binecunoscutul disc tras de tractor. 

Practic vei face 2-3 treceri până când pământul devine uniform, plan, şi gata pentru a fi plantat. Următorul pas se referă la semănarea usturoiului pe brazde înălţate sau alte marcaje. 

Cantitatea necesară de usturoi sub formă de căpăţâni este de 800-1000 kg /ha. Tot ce vei fi nevoit să faci este să desfaci aceste căpăţâni şi să le transformi în căţei de usturoi(bulbili). Acesta este termenul popular cunoscut, căţei de usturoi. 

Următorul pas este să modelezi terenul în vederea înfiinţării. Dacă vei semăna usturoiul cu maşina de plantat nu va mai fi nevoie de această operaţie, întrucât maşina plantează şi modeleză terenul în aceslaşi timp. Lucru extrem de benefic. 

În schimb dacă vei planta usturoiul manual trebuie schimbată abordarea. Va trebuii să marchezi suprafaţa de teren la sfoară.

Vei ţine cont de următoarele aspecte:

• crearea brazdelor manual 
• laţimea să fie de un metru. 
• distanţa într-e rânduri să fie de 25 cm, iar într-e brazde de 70 cm. 
• distanta intre bulbili sa fie de 3 cm.
• adancimea de semănat să fie de4-5 cm toamna și 3-4 cm primăvara. 

Operaţia de plantare a usturoiului presupune introducerea bulbililor de usturoi în pământ la o adâncimea de 4-5 cm toamna și 3-4 cm primăvara, încât acestia să nu rămână descoperiți. 

Usturoiul se seamănă mai des decât ceapa, întrucât căpăţânile acestuia sunt mult mai mici. Aşa vei proceda până când vei termina suprafaţa cultivabilă la care te-ai gândit. 

După ce ai terminat de plantat, stabileşte sistemul de irigaţie pe amplasament şi acordă-i o apă uşoară. Tot ce trebuie să şti este că usturoiul nu are cerinţe ridicate în ce priveşte consumul de apă. Este o cultură legumicolă cu cerinţe mici în acest sens. În decursul anului va avea nevoie de 4-5 norme de udare, momentul critic fiind la dezvoltarea bulbilor. 

Urmăreăte evoluţia de creștere a usturoiului şi stabilește cantităţile de apă corespunzătoare. Cantităţile de apă/udare, să nu depaşească 15-20 l/m². 

Trebuie sa iei în calcul evitarea băltirilor. Efectul acestora este negativ şi va duce la deteriorarea completă sau parţială a minunatei tale culturi. Deci încearcă pe cât de mult posibil să eviţi acest aspect. 

Operaţiile de întreţinere: se rezumă la două trei praşile manuale sau cu utilaje specifice. Cum ar fi cultivatorul tras de tractor. 

Este necesar să menţii cultura de usturoi curată, pentru că este o plantă cu talia mică, sensibilă şi se sufocă repede. Aşadar îţi recomand să fie cât mai aerisită, cât mai curat posibil. 

Recoltarea usturoiului: se face manual sau cu maşini speciale destinate recoltării. Rămâne să alegi singur cum vei face această operaţie. Lucrurile nu rămân însă aşa. Va trebui să acorzi atenţie maximă acestui aspect. 

Este vorba despre aspectul comercial. Pretenţiile clientului sunt maxime. Şi mă refer aici la aspectul căpăţanilor de usturoi. Acestea trebuie să fie albe, frumoase, imaculate. Pentru a reuşii iată cum este necesar să procedezi: 

• înaite de recoltare udă suprafaţa de teren cu o cantitate uşoara de apă, de 4-5 l/m², încât pământul să devină uşor jilav. 
• la o zi diferenţă sau chiar câteva ore începi operaţia de recoltare. 
• intră şi recoltează usturoiul, vei observa că acesta se recoltează extrem de uşor. 
• nici un bulb nu va rămâne în pământ, lucru care s-ar fi întâmplat dacă nu udai usturoiul. 
• aşează usturoiul frumos în linie pe fiecare rând încât să fie cât mai răsfirat. Practic îl extragi din pământ şi îl laşi în acelaşi loc, nu îl faci grămezi, fiecare rând se recoltează individual. 
• aşteaptă să treacă 3-5 zile, după care vei începe operaţiile de curăţare a usturoiului. Exact acolo, în câmp, la faţa locului cum se spune. 

Operaţia de curăţare se referă la înlăturarea mustăţilor şi frunzelor uscate. Lucru uşor de efectuat, frumos, cu forfecuţa, după care vei introduce usturoiul la saci. 

Vei avea surpriza să observi cum usturoiul tău, va devenii curat ca zăpada. Practic primele straturi de frunze ce acoperă capaţâna(tunicile), vor cade încă de la prima atingere a acestora. 

Îţi recomand să introduci usturoiul la săcuţi cât mai mici. Aceştia se vând extrem de bine. Săcuţul să fie de maxim 3 kg. Cu cât mai mici, cu atât mai bine pentru tine. 

Acesta a fost micuţul meu discurs cu privire la înfiinţarea culturii de usturoi. Îţi doresc succes, producţii maxime şi de ce nu profituri financiare substanţiale.

Dacă ți-a plăcut distribuie mai departe și nu uita să te abonezi la feedul de site.

Constructia din peturi a unui dozator de apa izolat pentru iarna

Iepurii gradinarului

Aveti nevoie de 2 peturi, unul de 1 litru si altul de 1,5 litri, o ata, o punga de plastic subtire, un scoci, pene de rata, gasca sau alta pasare.

Cu ata faceti un cerc in jurul sticlei mici si inodati, apoi o scoateti de pe sticla, va servi drept sablon pentru a decupa sticla de 1,5 litri

Ata pusa pe sticla de 1,5 litri va arata unde sa decupati, dupa decupare in sticla veti adauga pe fund puf si pene de rata

Introduceti puful in sticla decupata

Apoi sticla de 1 litru o introducem in sticla decupata de 1,5 litri. Trebuie sa intre prin frecare dovada ca am decupat bine

Dupa ce ati introdus pet-ul mic indesati intre el si pet-ul exterior punga de plastic subtire,

Acum puneti la loc gatul taiat de la pet-ul de 1,5 litri si lipiti cu schoci. Pet-ul de 1 litru este in interior.

Taiati gatul petului de 1,5 litri din nou in asa fel ca petul de 1 litru sa aiba gura libera

Acum lipiti cu scoci peste punga subtire pentru ca aceasta sa nu iasa afara

Pet-ul astfel izolat se introduce in dispozitivul de sustinere

Succes

„Stăteau CĂLARE pe MORȚI, tăiau carne din ei și-o MÂNCAU!” Mărturia cutremurătoare a unui veteran de 103 ani

Autor: Florin Saiu | vineri, 16 iunie 2017 | 7 Comentarii |

Al Doilea Război Mondial este, pentru cei mai mulți dintre noi, o poveste dureroasă trăită de înaintașii noștri. Pentru Constantin Herțoiu, însă, bărbat din Câinenii Mici - un sătuc cuibărit în mantaua lungă a Munților Făgăraș - cea mai sângeroasă luptă din istoria umanității palpită încă în fibra lui de erou. Erou al României
Nea Dinu, cum este alintat acasă, în Țara Loviștei, își potrivește pălăria, apoi mâna noduroasă face un semn repezit spre laviță. „Poftiți, poftiți!”. Camera sărăcăcioasă, lipită de casa mare, prinde în pătratul ei schimonosit un pat, o masă, un dulap, dar și un maldăr de cărți, atlase și cutii cu medalii.

„Mă uit des pe hărți, să văd câte ape am trecut în viețișoara asta”. Arată cu degetul: „Prutul, Nistrul, Niprul, Donul...”. Când ajunge aproape de Volga, se înfierbântă: „Dacă reușeam să apucăm pe Volga în sus, băteam la porțile Moscovei. Cădea Moscova, erau gata rușii”.

Fost sergent în armata română, Dinu Herțoiu e slab ca un țâr. Te privește însă drept în ochi: „Am pornit la atac, peste Prut. Rușii ne așteptau. A fost măcel, dar ne-am revenit și ușor-ușor am eliberat Basarabia. Am ajuns în Crimeea, la Odessa. Am fost și la Sevastopol, apoi în Cecenia... Ce războaie mari au mai fost…”.

Din Cecenia a ajuns la Stalingrad, unde a luat parte la cea mai mare bătălie din istoria omenirii, dată printre ruinele orașului și în împrejurimi. Numai acolo, 200.000 de români au mușcat pentru totdeauna din țărâna rusească. În total, 290.000 de ostași ai Axei au fost prinşi în încercuire și trimiși în lagărele din Cecenia, Donbass ori Siberia.

Dintre aceştia 6.000 au rezistat și s-au întors acasă. Adică 2%! Nea Dinu se afla printrei ei. Răboiul a fost greu. Dar mai greu a fost ce-a urmat: aproape șase ani petrecuți în lagăre, bătut, umilit, îmbrăcat în zdrențe, mereu mort de foame și, mai ales, de sete: „La Stalingrad am fost luați prizonieri. Câți am mai scăpat, că rușii ne împușcau pe capete! Când s-au liniștit apele, au venit la noi niște cazaci. Fusesem 98 de inși, mai rămăsesem 6”, rememorează Dinu Herțoiu.

Cum au scăpat de glonțul în ceafă? Sergentul român i-a îmbunat pe cazaci cu țigări și cu vorba bună, rostită rusește: „Am avut cinci pachete de țigări, toată bogăția mea. Le-am dat la fiecare câte unul, așa am scăpat. M-au pupat”.

Au mărșăluit, apoi, sute de kilometri spre Caucaz, din patru mii de prizonieri, trei sute au pierit pe drum. Amintirile sunt zguduitoare: „Erau gropi cât curtea asta de mari, de intra casa în ele. Erau cai, oameni morți, îngrămădiți acolo, sânge, apă strânsă din ploaie. Mă duceam și înfigeam dinții în noroiul ăla, să-mi răcoresc sufletul. Cu sânge cu tot beam. Groaznic, dar ce era să fac? Să pier de sete?”.

Din când în când, fostul artilerist închide ochii și, preț de 7-8 secunde, nu mai spune nimic. A depășit suta de ani, poate că mai adoarme, îmi spun în gând. Nea Dinu simte nedumerirea mea: „Nepoate, mintea îmi zboară în toate părțile. Eu sunt aci, lângă tine, dar și acolo, când în Caucaz, când la Stalingrad. Închid ochii și revăd toate luptele, toate ororile. Volga știe tot. Cât a înghițit apa aia… Vai de viața mea”.

Și-a mâncat propriile excremente

În lagăr, prizonierii erau puși să sape șanțuri cât era ziulica de lungă, ca rușii să-și recontruiască țara după război. Foamea însă îi trasforma pe oameni în fiare.

„Îi vedeam pe unii călare pe morți, tăiau carne și mâncau. Eu n-am făcut așa. Au fost momente în care îmi uscam excrementele la soare, ca să le pot mânca. În rest, băgam mâna pe sub morți și le scoteam rezerva de pâine pe care o țineau în săculețele de la gât. Mureau de tifos mulți, cam 40 pe noapte. Găseam pâinea înverzită, dar o mâncam. Nu te gândeai că e pâine de la morți… Mai era și murdară de sânge. Nu conta. Conta să nu mori. Rația era de 200 de grame de pâine pe zi”.

„Și apă?”, întreb. „Apă? De unde!? Pișatul! Aveai pișat, te pișai și îl beai. Se termina pișatul, erai terminat și tu. Că dacă era apă, nu era problemă. De foame, omul moare în 40 de zile. De sete, se curăță în 9 zile”, șochează Constantin Herțoiu.

Din Caucaz, a ajuns la Marea Caspică, a schimbat verighetele ofițerilor români pentru câteva kilograme de pâine, a supraviețuit. De la Caspică, în Donbass, la o sută de metri sub pământ, a supraviețuit. Eliberat în ’48, Constantin Herțoiu a fost întâmpinat acasă, la Câineni, de aproape toți oamenii din sat.

„M-aștepta lume de parcă mă-‘nsuram. Și cu masa pusă: mămăligă și brânză, că altceva n-aveau. Dar nici măcar nu eram flămând, că mă învățasem în atâția ani cu foamea. Și-acum mănânc puțin, și tot mămăligă cu brânza, c-așa-i la noi, la munte”.

Nevasta i-a murit cu ani în urmă. Își amintește cu drag de ea, dar și de rusoaica pe care o întâlnea în secret, când era în lagăr, în Donbass, ori de fata promisă de un general român pe care l-a salvat din calea bombelor. „Cu una am făcut și cu alta m-am ales. Că de bucurie c-am scăpat din lagăr, am uitat de fată și de tot. Am plecat fără rusoaică. Cu generalul nu m-am mai întâlnit în țară, așa că am luat o fată de la noi din sat”, se laudă moșul.

De-a lungul vieții, Tanti Ioana i-a dăruit șase copii, trei băieți și trei fete. 

„Statul te-ajută să nu mori de foame” 

Constantin Herțoiu a luptat doi ani pentru țară, fiind umilit alți șase prin lagăre. I-a apreciat România meritele și sacrificiile? „Statul te-ajută să nu mori de foame. Mi-au promis 100 de milioane. Ce, am văzut vreun franc? N-or fi avut timp să mi-i dea până acum”, glumește amar nea Dinu.

„Mi-a spus Iliescu: Meriți mult, foarte mult. Știu asta, dar n-avem bani, suntem săraci. Țara e săracă. Uite, bă, ai dracu, tot ei se plâng! Se vaită tot ei de sărăcie, nepoate!”. Din când în când, mai primește câte o vizită de la reprezentanții Armatei, în preajma zilelor sale de naștere, care-i înmânează ori vreo medalie, ori vreo diplomă.

Puțin, prea puțin pentru un erou. 

Prigat de corcoduşe

Dac-a i fost la furat peste gard prin vecini precum Uica şi ţi-ai agonisit aşa o coşniţă de zece kile de corcoduşe împarfumate, apăi am să te învăţ cum să transformi mireasma lor modestă într-o beutură de vară, răcoroasă şi plină de vitamine şi calciu.

Nepricepându- mă eu la etimologi, palaloghie şi alte alea lingvstice am numit-o după sticlele alea de le tot cară în coşniţe de la hipermarket cucoanele cu pălărie :

 PRIGAT DE CORCODUŞE.

Şi îmi fac în fiecare vară duzini de sticle din acestea şi iaca- tă vă dau şi vouă reţeta ca să vă răcoriţi în serile tulburi cu zăduf şi lună plină.

Pui zece kile de corcoduşe măsurate aproximativ, într-o oală pântecoasă, torni deasupra trei litri de apă, un sfet de baton de scorţişoară şi cinci cuişoare, pui capac pe oală şi o laşi să fiarbă la foc iute, un ceas.

O să vezi că corcoduşele (nu contează ce culoare au, numai să fie coapte şi bine spălate înainte) se mecesc şi se fac o pastă tulbure, pe care o laşi până seara să se răcească, apoi când o mesteci cul linguroiul de lemn, o să vezi că sâmburii se aleg şi cad la fund, aşa că alege numai pasta cu un polonic şi pune-o într- altă oală. La ultimele ture, când încep să apară sâmburii, dă-i totul prin strecurătoarea de tăiţei astfel încât oasele corcoduşelor să rămână albe şi singurele în strecător.

Urmează acum să bagi blenderul vertical în oală, mai adăugând jumătate de litru de suc stors din portocale, coaja de la două lămâi rase şi să blenderuieşti până te mulţumeşte rezultatul. sursa uicamihai

„Darul cerului” sau rostopasca, remediu puternic pentru 150 de afecţiuni

Se spunea ca are o forță egală cu a soarelui și de asta romanii au botezat-o “Chelidonium”, “darul cerului”, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia Leului.

Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale.

Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.

Indicaţii terapeutice

Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.

Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv.

Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.

Migrena biliară, migrena în general – se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.

Pancreatita– iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat– ceea ce medicina populara știe dintotdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal și herpesul genital – se combat eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.

Cancerul – rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase. De “vină” sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: “Ukrain”. Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sân, de ficat.p Hepatita virală – fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sanguină periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică.

Administrarea corecta a rostopascai

1. Pulberea
Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu rășnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.

2. Tinctura
Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în puțină apă.

3. Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se folosește mai ales extern, sub formă de comprese, gargară și băi.

4. Cataplasma cu rostopasca
O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.

Cum se culege și cum se pastreaza rostopasca

De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina, frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.

Sursa frunza-verde