Tehnologia de crestere, exploatare si hranire a ratelor

Ratele sunt o specie de pasari crescute in mod traditional in aproape toate gospodariile taranesti din Romania. Performantele realizate de aceste specii in gospodaria taraneasca sunt modeste. Totusi ele satisfac pe crescatori in cadrul unor exploatatii menite exclusiv consumului familial. 

In gospodaria taraneasca materialul biologic folosit are o valoare zootehnica foarte slaba, ratele comune romanesti nefiind performante, productiile realizate de ele sunt foarte mici. Productia de oua a acestor rate este foarte redusa, avand un caracter strict sezonier, iar cantitatea de carne obtinuta este foarte mica, respectiv 1,5 kg la rate si 2 kg la ratoi. In comparatie cu aceste rate primitive, neselectionate, rasele ameliorate cu specializare pentru carne, oua sau mixte realizeaza productii de 3 ori mai mari, respectiv 4-4,5 kg/cap la rate si 5-6 kg/cap la ratoi din rasa Pekin, in timp ce ratele din rasa Kaki-Cambell realizeaza productii de oua de 180-220 buc/an.

Deci ca o masura ce trebuie luata in gospodariile taranesti este procurarea de rate din rase specializate, ameliorate si inlocuirea totala a efectivelor de rate comune, primitive si neproductive. Insa nu numai inlocuirea raselor comune este un factor important ci si conditiile de furajare si intretinere corespunzatoare.

Ingrijirea, exploatarea si hranirea ratelor adulte in sistem intensiv

Ratele adulte se mentin in exploatare pentru reproducere, respectiv pentru producerea de oua pentru incubatie. Alegerea ratustelor se face la varsta de 30 de zile, dar acestea pot fi mentinute in aceleasi adaposturi cu bobocii destinati ingrasarii pana la varsta de 60 de zile, fiind supuse aceluiasi regim alimentar si de exploatare. Dupa varsta de 60 de zile ratustele si ratoii destinati pentru reproductie se aleg si se separa in loturi speciale de „tranzitie” in care se mentin inca 30 de zile.

La varsta de 90 de zile se formeaza loturile de tineret de inlocuire a efectivului matca, ce se mentin separat de ratele adulte. Amestecarea loturilor de rate tinere cu cele adulte se face odata cu inceperea ouatului. Ratustele din rasa Kaki-Cambell incep ouatul in jurul varstei de 5-6 luni, cele din rasa Alergatoare Indiana mai devreme la 4-5 luni, iar cele din rasa Pekin la varsta de 6-7 luni.

Intretinerea efectivelor de rate matca se face in adaposturi cu acces la padocuri, dar de dorit si cu acces la apa (bazine piscicole, balti, iazuri). Nu se recomanda folosirea apelor curgatoare pentru cresterea ratelor adulte in sistem semiintensiv deoarece se ajunge la metode de crestere extensiva.

Adaposturile pentru ratele adulte sunt prevazute cu usite cu acces la padoc, amplasate in partea inferioara a peretelui. Hranirea ratelor adulte se face cu hrana uscata, umeda cu cereale macinate, dar si cu suplimente de graunte. Aceste sisteme se pot combina intre ele.

In ceea ce priveste asigurarea necesarului de ratoi pentru buna desfasurare a procesului de reproductie intr-un raport optim raportat la numarul de femele este necesar un numar de 7-8 rate pentru rase usoare si pentru rase grele si semigrele cate 5-6 rate pentru un ratoi.

Ratele se folosesc pentru obtinerea oualor pentru incubatie timp de 3-4 ani femelele si 5 ani masculii. In halele de crestere a ratelor pentru productia de oua trebuie asigurate cuibare pentru ouat, desi ratele au tendinta de a se oua pe jos.

Spre deosebire de celelate specii de pasari care se oua in timpul zilei si in mod deosebit dimineata, ratele se oua in timpul noptii incepand cu orele 2-3. Astfel dimineata la orele 5-6 ouatul este terminat in proportie de 65 %, iar la ora 8 peste 90 % din rate au ouat.

Marele neajuns la aceste specii este ca un numar ridicat de rate (chiar daca exista un numar suficient de cuibare) fac ouale pe jos, in padocuri, pe pardoseala. In cazul exploatarii ratelor cu acces la apa se pot oua in apa. Din aceste considerente strangerea oualor se face dimineata foarte devreme si in continure, din ora in ora, precum si dupa scoaterea ratelor din padocuri.

Primavara in lunile martie-aprilie strangerea oualor se face dimineata devreme inainte de administrarea furajelor dar si dupa aceea. In timpul verii in lunile mai-iunie ouale se aduna dimineata foarte devreme in jurul orei 5 cand se deschid usile si se drumul ratelor in padoc iar mai tarziu dupa ora 8.

Pentru ecloziune se folosesc numai oua curate, ouale murdare se indeparteaza de la ecloziune.

In conditii naturale si obisnuite de productie, ouatul la rate incepe in lunile februarie-martie, prelungindu-se pana in luna iulie.

Spre deosebire de gaina (la care productia este mai mare in primul an de viata), s-a constatat ca la rata productia de oua este mai mare cu 5-10% in al doilea an sau cel putin egala cu cea din primul an.

medic veterinar
Dr. Diana Galatanu

Sursa gazetadeagricultura.info

Motocultoare alegere si parametrii

Orice agricultor pasionat stie ca, pamantul se lucreaza cel mai eficient nu numai atunci cand cunosti niste reguli de baza in acest domeniu, ci si cand ai la dispozitie unelte performante, care sa te ajute sa efectuezi corespunzator toate procedeele necesare unei administrari corecte a terenului detinut. Mai ales pentru cei care detin curte si gradina, implicit o suprafata destul de mare de cultivat, cel mai indicat instrument ce trebuie folosit este motocultorul. Aceasta masina este practic o freza motorizata, care permite in prima instanta maruntirea solurilor, alaturi de o serie de alte procedee agricole indispensabile. Multe motocultoare agricole fie functioneaza cu un sistem de transmisie de tip melc – roata melcata, fie prin lant si curea sau lant si cutie de viteze, insa cele mai performante sunt dispozitivele care lucreaza cu transmisie numai prin cutie de viteze. Daca ati decis ca aveti nevoie de o astfel de unealta si vreti sa cautati cel mai bun motocultor, pentru a-l utiliza corespunzator in gospodarie, va sugeram sa va documentati mai intai cu privire la o serie de criterii de performanta.

Tipologia motorului: conteaza foarte mult in stabilirea consumului si a puterii oferite. In functie de acest parametru, veti putea calcula nu numai costurile de intretinere si alimentare, dar chiar si eficienta, randamentul, suprafetele pe care sunt capabile sa le lucreze cele mai bune motocultoare. Va stau la dispozitie doua optiuni: motorul electric si motorul diesel(cu ardere interna de combustibil). Motocultoarele electrice sunt in mare parte denumite motosape, fiind dependente de o sursa de energie electrica si implicit conditionate ca putere oferita. De obicei, suprafetele pe care acestea sunt capabile sa le administreze sunt mai restranse, iar puterea oferita este exprimata in watti(W).

Motocultorul diesel utilizeaza un motor in 4 timpi, care se alimenteaza cu diverse tipuri de combustibil. Puterea este exprimata in cai putere(CP), unde 1CP este echivalentul a aproximativ 735W. Cu cat mai mare este puterea oferita, cu atat mai mare va fi consumul, insa si randamentul va creste. De asemeni, suprafata ce va putea fi lucrata se va dubla sau tripla fata de cazul motosapelor. Abia aceste modele sunt denumite pe buna dreptate motocultoare sau motocultivatoare, dupa caz.

Tipul: este al doilea aspect asupra caruia trebuie sa directionati aceasta analiza. Din punct de vedere al sistemului de transmisie(modul in care este transformata energia calorica in energie mecanica si transmisa la distributie si freze), aceste masini se diferentiaza in trei mari categorii: hobby, semiprofesionale si profesionale. Bineinteles, cu cat mai avansat este nivelul de utilizare, cu atat mai complex va fi aparatul ales.

Motocultoarele hobby destul de asemanatoare cu motosapele si includ un sistem de transmisie simplu, format din ax cu roata melcata sau din lant/curea pentru transmisie de la motor la distributie. De asemeni, pentru aceste utilaje, de la distributie la freze se utilizeaza lant.

Motocultoarele semiprofesionale utilizeaza ca sistem de transmisie lant si cutie de viteze. Asta inseamna ca pot utiliza ritmuri diferite de lucru, in functie de procedeele indeplinite, fiecare viteza corespunzand altor activitati. In acest caz, puterea oferita este net superioara, aparatul fiind capabil sa tracteze si o remorca de mici dimensiuni, in functie de preferintele la utilizare.

Motocultivatoarele sunt motocultoare profesionale si reprezinta cele mai performante si mai puternice optiuni pe care le gasiti pe piata. Toate modelele utilizeaza transmisie prin ambreiaj de la motor la cutia de viteze.  Aceste utilaje sunt indicate in special pentru lucrul cu soluri grele, dificile si au meritul de a incorpora foarte multe functii, putand fi considerate cele mai versatile masini pentru administrarea terenului. Cele mai multe pareri despre cele mai bune motocultoare profesionale sunt de acord ca, puterea oferita este mult mai ridicata, greutatea este una considerabila, iar costul de achizitie e pe masura facilitatilor oferite.

Latimea frezelor: este distanta maxima pe care o poate acoperi axul cu freze incorporat la o singura trecere. Fiecare motocultor este echipat cu un anumit numar de freze, care au sarcina de a rascoli solul sau de a efectua diverse procedee agricole, dupa caz. Pentru modelele hobby si cele semiprofesionale, aranjamentul cutitelor este unul conventional, ele fiind aliniate pe un ax plasat in partea inferioara a utilajului. In cazul motocultivatoarelor, frezele sunt dispuse hexagonal, astfel incat sa prezinte o mai mare rezistenta la uzura si sa ofere randament sporit. Dispozitivele hobby sunt echipate cu freze a caror latime este cuprinsa intre 80 si 90cm, cele semiprofesionale corespund intervalului 80 – 100cm, iar aparatele profesionale prezinta un ecartament ce poate ajunge in jur de 140cm.

Parametrii de  cultivare: la acest capitol, trebuie aduse in discutie adancimea de lucru si capacitatea de acoperire a suprafetelor, deoarece ele constituie niste indicatori des mentionati in descrierile produselor. Pentru categoria hobby, frezele ajung pana la 20 cm in pamant, fiind capabile sa cultive o suprafata de pana la 5000 de metri patrati. Pentru varianta semiprofesionala, adancimea de lucru este cotata la aproximativ  20 – 22 cm, iar suprafata de lucru recomandata este cuprinsa intre 5000 si 10000 de metri patrati. In ceea ce priveste modelele profesionale, adancimea de afanare este cuprinsa intre 22 si 25cm, iar suprafetele administrate depasesc lejer 10000 de metri patrati.

Functiile: constituie cele mai importante optiuni de lucru si indica nu numai cat de util va fi produsul achizitionat, ci si cat de ergonomic poate fi acesta folosit in gospodarie. Trebuie mentionat aici faptul ca, este mai indicat sa achizitionati un motocultor cu remorca sau un dispozitiv din gama profesionala, deoarece acesta este livrat complet echipat, cu diverse accesorii esentiale: cultivator, remorca, set de roti din cauciuc si roti metalice, plug si chiar rarita. Este foarte util sa beneficiati de posibilitatea de a regla facil inaltimea si latimea de lucru.  Totodata, alegeti un produs la care pornirea se face usor si orientati-va catre cele care va ofera un panou de control ergonomic. Este indicat sa beneficiati macar de o optiune de schimbare a directiei de rotire a frezelor, care permite curatirea acestora de pamantul ce adera la ele. Pentru o folosire fiabila, comenzile trebuie sa fie cat mai usoare, plasate cat mai la indemana, iar o functie de oprire rapida a motorului poate constitui un bonus.

Conditiile de intretinere: sunt factori care va sugereaza mai mult sau mai putin ce costuri suplimentare va genera produsul achizitionat. La acest capitol, motorul, ambreiajul(in mediu uscat sau in baie de ulei) si cutitele sunt cele mai importante parti componente. In cazul motocultivatoarelor, uzura frezelor este atenuanta, prin dispunerea hexagonala. Daca producatorul mentioneaza si materialul din care au fost confectionate acestea, aveti un indicator in plus, deoarece multe produse sunt echipate cu lame din otel de cea mai buna calitate, tratat pentru rezistenta suplimentara la soc mecanic. Contrar asteptarilor multor agricultori amatori, o greutate mai mare va avantaja nu numai procesul de lucru, ci si eficienta, uzura fiind minima, fata de un randament maxim. Cand dispozitivul este mai greu, acesta beneficiaza de o foarte buna aderenta, implicit de cuplu maxim. Bineinteles, consumul de combustibil va constitui o cheltuiala corespunzatoare, pe care fiecare potential cumparator si-o va asuma ca atare. Acelasi lucru se intampla si in cazul filtrului de aer, care trebuie schimbat periodic.

Brandul producator: reprezinta un aspect de care multi utilizatori se intereseaza, inainte de a achizitiona un model sau altul. Orice furnizor specifica, de obicei, provenienta motorului incorporat, acesta constituind cea mai importanta piesa. Printre cele mai apreciate firme, care furnizeaza produse si pe piata din Romania, putem mentiona: Honda, Sep, Ruris, Loncin, Bronto, O-Mac sau Gardelina. Bineinteles, va puteti orienta si catre dispozitive hibrid, fiind cunoscute colaborarile Sep cu celelalte firme producatoare, astfel incat puteti achizitiona un produs apartinand Sep, dar dotat cu motor Loncin sau Kama.

Deoarece acum va stau la dispozitie toate aceste sfaturi si indicatii, nu va mai ramane decat sa gasiti un motocultor ieftin si bun, potrivit pentru suprafetele pe care va pregatiti sa le cultivati. Pentru a economisi timp si astfel incat sa aveti la dispozitie cat mai multe modele dintre care sa alegeti produsul perfect, va sugeram sa va achizitionati un astfel de utilaj de pe internet. Calitatea si garantia sunt aceleasi, iar daca nu sunteti pe deplin convinsi de performantele tehnice, puteti returna sau substitui produsul cu altul mai bun.

Sursa clovis.ro

Înfloritul, polenizarea şi fecundarea la viţa-de-vie

 Înfloritul, polenizarea şi fecundarea se succed, de obicei, fără întrerupere şi durează foarte puţin (circa 24 de ore). După cum prezintă M. Oslobeanu şi colaboratorii, înfloritul constă în deschiderea florilor şi se realizează în două moduri.
De cele mai multe ori, petalele se desprind de receptacul şi, unite între ele, cad sau rămân şi acoperă staminele şi chiar stigmatul. În al doilea mod, la unele soiuri sau la unele viţe, floarea se deschide în formă de stea. Concomitent cu deschiderea florii, la soiurile cu stamine mai lungi decât gineceul, staminele se deschid oblic, în sus. Staminele mai scurte se răsucesc spre exterior şi se apleacă.

Înfloritul prin aruncarea corolei este asociat, de cele mai multe ori, cu autofecundarea şi legarea normală a boabelor. Excepţie fac florile cu stamine scurte, cele cu polen steril, florile lipsite de stamine, cele cu ovar slab dezvoltat şi chiar lipsite de gineceu. Al doilea mod de deschidere a florilor este asociat, de obicei, cu sterilitatea polenului. Deschiderea florilor este determinată de presiunea exercitată de gineceul, androceul şi glandele melifere în creştere. Aşa se explică de ce la florile cu androceu puţin dezvoltat şi creşterea gineceului mai mult în lungime deschiderea are loc în formă de stea. Viţele înfloresc eşalonat în funcţie de specie şi soi, condiţii ecologice, locul inflorescenţei pe viţă şi al florilor pe inflorescenţă. În condiţiile climatului temperat, viţele încep să înflorească
în decada a două a lunii mai.

În prima zi înfloritul începe între orele 8 şi 9, iar în zilele următoare, mai devreme cu 1-2 ore (Martin T.) şi chiar mai mult. Mersul diurn al deschiderii florilor este caracterizat printr-o curbă cu mai multe vârfuri. Primul vârf se înregistrează de obicei înainte de amiază, iar celelalte vârfuri după aceea. După deschiderea florii, dacă nu s-a produs fecundarea, receptivitatea gineceului durează 7-14 zile, în funcţie de condiţiile de mediu şi soi (Gh. Anghel şi colaboratorii). În această perioadă, receptivitatea faţă de polen scade de la o zi la alta. Receptivitatea stigmatelor este maximă în a doua zi de la înflorit şi se reduce treptat, până în a noua zi. Începând cu a cincea zi, receptivitatea devine nulă la unele soiuri, iar în a zecea zi nici o floare n-a mai putut fi fecundată (Dvornic V.). Ca şi stigmatul, polenul îşi pierde cu timpul capacitatea de germinare. După Dvornic V., la şapte zile de la înflorit - în funcţie de soi - polenul germinează în proporţie de 11-67 %, iar după 14 zile, în proporţie de numai 5-33%. Capacitatea de a germina persistă la soiurile fără defecţiuni florale şi este redusă, chiar de la început, la soiuri cu astfel de defecţiuni. La temperatură scăzută, de 1-4 grade Celsius şi umiditate atmosferică de 20-30%, facultatea germinativă a polenului poate fi păstrată timp îndelungat.

Polenizarea - poate avea loc înainte de deschiderea florii - cleistogamie (ca la soiurile Frâncuşă, Tămâioasă românească), în timpul deschiderii (ca la majoritatea soiurilor) sau imediat după căderea corolei. În cleistogamie, polenizarea se face numai cu polen propriu, în timpul deschiderii florii, polenizarea se face de obicei cu polen propriu, iar după deschidere se face, deopotrivă, cu polen propriu şi polen de la alte flori. Polenizarea cu polen propriu este favorizată de deschiderea corolei prin desprindere, iar cea cu polen străin, prin deschiderea în formă de stea, îndeosebi la florile cu stamine scurte. Polenizarea cu polen propriu este favorizată, de asemenea, de persistenţa corolei pe antere după desprinderea petalelor de receptacul. Polenul ajunge pe stigmat prin cădere, prin curenţii de aer (până la 6-8 m pe timp umed, ploios) şi într-o mică măsură prin insecte. Transportul polenului este indispensabil pentru fructificarea soiurilor funcţional femele. Pe stigmaţi se găsesc de obicei mai mulţi grăunciori de polen, proveniţi de la acelaşi soi sau de la soiuri deferite, fertil, cu posibilităţi diferite de germinare, şi chiar infertil.

Fecundarea - stigmatul secretă un lichid zaharos care - în caz de fecundare - persistă 1-7 ore (Kozma P.), timp în care germinează mai multe granule de polen. Se realizează însă cel mult patru fecundări egale cu numărul de ovule din fiecare floare (situaţiile cu mai multe ovule şi fecundări sunt foarte rare). De cele mai multe ori au loc numai două fecundări. Sunt şi multiple cazuri cu o singură fecundare şi cu toate ovulele nefecundate. De obicei, rezultă următoarele patru cazuri distincte: de fecundare completă, de fecundare numai a oosferei, de fecundare numai a celulei secundare şi de lipsă totală a fecundării. Fecundarea nu are loc dacă pe stigmat nu apare secreţia zaharoasă sau dacă aceasta este prea concentrată sau prea diluată. În cazul secreţiei prea concentrate, polenul nu germinează, pentru că forţa osmotică a mediului este mai mare decât a granulei de polen. Dacă secreţia este prea diluată, polenul se umflă prea mult şi plesneşte, fără a germina.

Factorii înfloritului, polenizării şi fecundării

Caracteristicile ereditare ale soiului orientează fructificarea către o realizare completă, dacă floarea este morfologic normală şi nu intervin abateri în diferenţierea extramugurală. Abaterile morfologice constau în deschiderea florii în formă de stea, când prezintă şase petale, în stamine de lungimea gineceului sau mai mici, corolă care rămâne pe antere după înflorit, polen în formă de cupă şi gineceu subdezvoltat. În cazul ultimei abateri, floarea este funcţional masculă, iar fructificarea se opreşte la polenizare. În cazul celorlalte abateri, floarea este funcţional femelă, iar procesul de fructificare poate avea loc, dar cu o mai mică şansă de realizare. La abaterile morfologice se adăugă şi cele fiziologice, legate de secretarea lichidului de pe stigmat şi de felul cum se desfăşoară germinarea polenului. Ele pot face ca o floare, toate florile dintr-o inflorescenţă, toate florile de pe o plantă sau chiar de pe toate plantele unui soi să apară cu însuşiri unisexuate, deşi prezintă toate caracteristicile morfologice ale hermafroditismului. În cadrul caracteristicilor ereditare intră şi însuşirile polenului de la alte soiuri de a stimula fructificarea soiului. Folosindu-se fecundarea liberă şi cea dirijată cu polen de la alte soiuri, în comparaţie cu autofecundarea controlată, s-a obţinut o producţie mai mare decât dublă la soiul autofertil Riesling de Rin (Darova A.T.).

Caracteristicile ereditare ale portaltoiului

Influenţa portaltoiului este mai uşor vizibilă la soiurile funcţional femele, viguroase. La acestea, portaltoii viguroşi, care consumă mai mult azot din sol, determină o fecundare mai redusă (Gh. Condei şi colaboratorii).
Temperatura - în prezenţa celorlalţi factori de mediu, temperatura are un rol hotărâtor. Pentru începerea înfloritului este suficientă temperatura cuprinsă între 15 şi 17 grade Celsius, respectiv, în funcţie de soi, suma de 300-380 de grade Celsius, temperatura utilă măsurată la dezmugurit la deschiderea primelor flori. Se desfăşoară însă în optim la temperaturi cuprinse între 25 şi 30 de grade Celsius.
Umiditatea relativă a aerului de 40% este socotită ca prag inferior pentru fecundare. Nivelul maxim al umidităţii relative pentru desfăşurarea înfloritului, polenizării şi fecundării variază între 75 şi 80%. Umiditatea atmosferică optimă variază între 55 şi 65%, în condiţiile unei umidităţi pedologice cuprinse între 60 şi 70% din intervalul umidităţii active.
Asimilatele şi unele substanţe nutritive sunt indispensabile asigurării înfloritului, polenizării şi fecundării normale. Dintre substanţele nutritive, borul a fost găsit în secreţia de pe stigmat, iar in vitro a dat cel mai ridicat procent de polen germinat. Calciul şi manganul contribuie la dezvoltarea tubului polinic, iar zincul, cuprul, cobaltul şi azotul reduc procentul de polen germinat şi dezvoltarea tubului polinic (V. Dvornic şi colaboratorii).
Creşterea lăstarilor - creează prejudicii înfloritului şi fecundării dacă atinge valori prea mari, motiv pentru care se recomandă oprirea creşterii lăstarilor floriferi la soiurile cu grad ridicat de scuturare a florilor, prin suprimarea maristemului apical.
Tratamentele pentru stimularea fructificării - descoperirea influenţei borului şi a calciului asupra creşterii tubului polinic, a auxinei şi giberelinei asupra creşterii fructului a sugerat ideea stropirii inflorescenţelor cu astfel de substanţe pentru a stimula fructificarea viţelor. În faza premergătoare înfloritului, stropirile cu soluţii de bor s-au dovedit a fi utile. Stropirile cu soluţii de giberelină sunt folositoare prin stropiri înainte de înflorit sau înainte şi după înflorit, în funcţie de soi (Magdalena Georgescu). Sunt însă şi cazuri când giberelina exogenă reduce numărul de boabe în strugure, prin inhibarea germinării polenului, probabil ca urmare a concentraţiei şi a folosirii unei gibereline necorespunzătoare soiului.
Tratamente pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor - aplicate în timpul înfloritului, sunt păgubitoare dacă soluţiile nu sunt bine preparate. Astfel, zeama bordeleză incomplet neutralizată, cu un pH sub 6,8 şi cu o concentraţie mare necrozează florile. De asemenea, sulful în cantitate mare şi foarte fin pulverizat, la temperaturi ridicate (35-42 de grade Celsius), determină arsuri, ca urmare a pătrunderii sub formă de vapori în celule, unde reduce pH-ul şi formează compuşi ca hidrogenul sulfurat, anhidrida sulfuroasă etc.

Victor VĂTĂMANU Sursa Agrimedia

NOILE REGULI pentru FERTILIZAREA CU AZOT și GUNOI DE GRAJD A CULTURILOR AGRICOLE!

Noi reguli pentru fertilizarea cu azot și gunoi de grajd a culturilor agricole din România. După îndelungi dezbateri, s-a ajuns la o serie de modificări menite să sprijine agricultorul român atunci când vine vorba despre respectarea normelor de ecocodiționalitate, norme verificate în cadrul controalelor APIA și a căror încălcare duce la pierderea subvențiilor.

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR s-a implicat în forma finală a cadrului legislativ privind normele de bune practici în ferme. Astfel, potrivit LAPAR, cele mai importante aspecte convenite vizează nitrații folosiți în agricultură. Astfel, în cazul azotului, cantitatea maximă de ce poate fi administrată este de 170 kg azot substanță activă/ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. ”Am limitat cerința numai la îngrăşămintele organice/gunoi de grajd, exceptând îngrășămintele chimice”, arată LAPAR.

Ministerul Agriculturii a modificat Codul de Ecocondiționalitate anulând interdicția de a nu aplica îngrășăminte chimice pe timpul iernii. În concluzie, nu mai sunt restricții de niciun fel pentru perioadele de aplicare a îngrasămintelor chimice, ci doar pentru gunoiul de grajd, după cum vedeți mai jos:

Fermierii trebuie să urmeze un plan de fertilizare, fie cu respectarea standardelor maxime de azot – În cazul exploatațiilor mici, fie în baza unui studiu agrochimic – în cazul exploatațiilor cu sistem irigat/agricultură intensivă/producții mari. ”Am eliminat obligația generală de-a întocmi/respecta un plan de fertilizare doar în baza studiului agrochimic, lăsând posibilitatea respectării limitei maxime de azot stabilită deja în Codul de bune practici agricole (la aplicarea a 130 kg s.a/ha de azot – n.r.)”, explică LAPAR.

În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, conform Codului de bune practici agricole, fermierii au următoarele obligaţii:
a) să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioada cea mai lungă de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol. Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în depozite permanente (sistem individual şi/sau comunal) sau depozite temporare în câmp, pe terenul pe care va fi împrăştiat;
b) să respecte perioada de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevăzută în tabelul 7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea „îngrăşăminte organice”;
c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot s.a./ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să urmeze un plan de fertilizare, cu respectarea standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, prevăzute în tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici agricole, şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol;
d) în cazul exploataţiilor care practică agricultura în sistem irigat sau în care producţia planificată necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, să urmeze un plan de fertilizare întocmit pe baza studiului agrochimic, după modelul prevăzut în anexa 10 la Codul de bune practici agricole. Referinţe: http://www.icpa.ro/documente/planul_de_fertilizare.pdf; e) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic ori pe terenuri cu exces de apă, acoperite cu zăpadă sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj;
f) să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora;
g) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă;
h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei cu privire la suprafaţa agricolă utilizată, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor cu azot aplicate pe terenul agricol şi documentele de livrare/expediere a îngrăşămintelor.
2. Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară trebuie să deţină aceste documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.

 

Cum Se Face Răsadniţa Îngropată La Baza Solului În Interiorul Solarului

Astăzi m-am gândit să-ţi prezint câteva detalii cu privire la activităţile mele din ultimile două săptămâni. Mi-am propus să fac o răsadniță îngropată pentru răsadurile timpurii, ori pentru asta aveam nevoie de un spațiu special amenajat. 

În prima săptămână am învelit solarul de lemn cu folie. Acest lucru l-am făcut în colaborare cu câţiva prieteni pe care îi apreciez extrem de mult pentru ajutorul acordat. Era nevoie de mai multe persoane pentru a reuşii să aplic corect folia pe solar. 

La partea de jos a solarului, pe toată lungimea, pe laterala care constituie peretele solarului, am aplicat un dispozitiv stil manivelă. 

Cum crezi că am procedat? 

Am sudat câteva bare de fier beton, am prins folia cu câteva clipsuri de plastic de această bară şi am dat manivela la gata. 

Ce trebuie să reții din acest exemplu este că; prin rotație sau învăluire manivela rulează folia de jos în sus până la baza acoperișului și astfel vei reușii să aerisești solarul corespunzător sau să acorzi un volum de aer mai mare și proaspăt materialului săditor. 

Ce am făcut în cea de-a doua săptămână? 

Am intrat serios în pâine, cu alte cuvinte am muncit de dimineaţă până târziu în noapte şi am preparat răsadniţa îngropată la baza solului în interiorul solarului. 

O astfel de răsadniță nu se face uşor, am muncit ceva la ia. 

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să stabilesc dimensiunile răsadniței.

1. lungime 12 m; 
2. lăţime 1,40 m: 
3. adâncime 80 cm. 

Apoi am marcat suprafața de teren cu cazmaua de fier, după care am săpat timp de câteva zile, am introdus gunoiul cald, am introdus folia peste gunoi, am creeat patul germinativ şi iată răsadniţa. Este dată la gata în vederea însămânţării. 

Totuși vreau să înveți pas cu pas cum se face acesta răsadniță;

1. se sapă groapa propriu zisă cu cazmaua și se scoate pământul cu lopata pe una din laterale, de regulă pe cea care dă către interiorul solarului;
2. după această etapă se taluzează pereții cu cazmaua și se introduce gunoi cald până la baza solului;
3. după aceasta operație, stabilești tocurile răsadniței;
4. după stabilirea tocurilor, se aplică o folie foarte subțire peste care se așează ingredientele ce formează stratul germinativ(pământ, nisip, turbă, compost, etc);
5. la final se înțeapă stratul germinativ din 10 în 10 cm pe toată lățimea răsadniței, cu furcoiul sau furca cu coarne de fier, la așa manieră încât să spargă folia amplasată sub strat, după care se amenajează stratul germinativ. 

Motivele pentru care înțepăm folia de sub strat; 

1. evităm băltirea apei în strat datorate umidității excesive prin scurgerea acesteia în stratul de gunoi;
2. permitem pătrunderea căldurii degajate de gunoi de jos în sus în stratul germinativ;

Alte avantaje ale foliei:

1. protejăm rădăcinile plantelor împotriva dăunătorilor(coropișnița, urechelnița);
2. protejam stratul împotriva ciupercilor sau buruienilor generate de gunoiul de grajd încălzit. 

Pentru că mi-a mai rămas gunoi de grajd încălzit am preparat și o răsadniţă pe o platformă semicaldă. Asta ca să nu-mi ies din mână înţelegi?

Peste 2-3 zile voi trece la însămânţarea seminţelor de legume şi îţi promit că voi prezenta câteva exemple(imagini) încât să te familiarizezi cu tehnica semănării seminţelor legumicole. 

Îţi doresc o primăvară frumoasă şi plină de realizări grădinăreşti. Dacă ți-a plăcut distribuie mai departe și nu uita să te abonezi la feedul de site.

Sursa cumsafaciogradina.blogspot.ro Voinea Traian

Noduri in gospodarie

RETETE VECHI DE RACORITOARE: BRAGA

Asaltul bauturilor racoritoare chimizate,acidulate si chiar daunatoare sanatatii,ma face sa ma gandesc la ce   bauturi racoritoare erau in vremea cand romanii nu auzisera de marcile de sucuri care umplu rafturile magazinelor  de astazi.

Cati dintre noi au auzit de …braga si cati stiu ca este un adevarat izvor de sanatate prin vitaminele si mineralele pe care le contine.?Cati dintre noi au baut braga?Dar cvas ?

Hai sa incercam sa preparam braga in casa si pe urma sa o comparam cu racoritoarele noastre cele de toate zilele.

Fara “E’-uri,fara coloranti,fara aditivi de gust…

Ingrediente: 1 kg cereale (grâu, orz, secară, porumb etc.) în cantităţi egale, 2 kg mălai.

Preparare: Cerealele se pun într-un vas cu puţină apă. Vasul se acoperă cu un şervet şi se ţine la loc călduţ spre a grăbi încolţirea. Se scurge bine apa, iar seminţele se pun la uscat pe tăvi de plastic sau pe tăvi emailate.

 După uscare, se macină prin maşina de tocat carne, maşina de nuci sau râşniţa de cafea.

Ceea ce se obţine este malţul. Malţul se amestecă bine cu mălaiul şi se pune într-o oală cu apă care fierbe (nu trebuie să fie o cantitate prea mare de apă, în aşa fel încât să se obţină o pastă consistentă), amestecând continuu, pentru o bună uniformizare.

Din această pastă se fac turte cu diametrul de 10-15 cm care se pun pe o tavă la cuptor, la foc iute, până se rumenesc, apoi se scot şi se lasă să se răcească.

Se rup bucăţele mici şi se aşează într-un vas (de preferat din lemn, cu cana de scurgere) cu o capacitate de 10-12 litri. Peste turte se toarnă o cantitate de 6 litri apă fiartă.

Se lasă 2-3 zile la fermentat, după care braga e gata.

Aceleaşi turte se mai pot folosi o dată, punându-se însă apă mai puţină (cca 4-4,5 litri). E recomandat ca la gura de scurgere a vasului să se pună crenguţe, ca să nu se înfunde ieşirea.

În Moldova, braga se prepară din 2 kg tărâţe de grâu, care se amestecă cu 1 kg mălai, până se obţine un aluat. Toate acestea se amestecă pe lopata de la cuptor şi apoi se pune la foc.

După ce se coace, se scoate din cuptor şi se pune la dospit într-un butoi de lemn. Se frământă, se adaugă apă, drojdie şi se lasă apoi timp de 4-5 zile.

După ce se scoate din butoi, se strecoară (să nu aibă crupe) şi se pune într-o cană de lut sau de sticlă, în care se adaugă zahăr.

Datorită simplităţii preparării, în limba română a intrat expresia “ieftin ca braga”

Braga este o băutură care conţine vitamina A şi patru tipuri de vitamina B , precum vitaminele C şi E.

În timpul fermentaţiei, in braga se produce acid lactic ,un tip de acid  rar intalnit în produsele alimentare  care ajută digestia şi este  de asemenea, recomandat pentru proprietatea sa de stimulent al secretiei de lapte la femei dupa nastere si ca sursa  de valoare de  vitamine si saruri minerale in alimentatia sportivilor.