Constructia unui cuptor de pizza in cativa pasi simpli

Pentru cei care vor sa imbine utilul cu placutul, un cuptor de pizza amplasat in gradina este un bun catalizator al vietii de familiei si nu numai. Constructia nu este nici usor, dar foarte greu de realizat, dar ofera satisfactia unui accesoriu util, mai ales pentru cei are traiesc nostalgia cuptoarelor din lut de la tara si a placintelor si turtelor gustoase coapte in ele. Va prezentam mai jos cateva informatii despre constructia unui cuptor de pizza, un nou epicentru al activitatilor de socializare in gradina.

Am ales pentru acest proiect un cuptor traditional construit preponderent din lut. Pentru inceput, alegeti cu grija locul unde veti construi cuptorul. Este indicat sa fie unul cu ceva spatiu in jurul sau pentru a depozita lemne si a va putea misca cu usurinta. Primul pas in proiectul nostru este constructia soclului sau baza cuptorului. Poate fi construit din lemn sau caramida de orice tip si chiar piatra de rau. Sapati o fundatie de circa 30 de cm adancime care sa ia forma bazei.

In exemplul nostru, preluat de pe site-ul britanic Deliciousmagazine.co.uk, soclul de 1,2×1,2 metri a fost construit din traverse solide de lemn. In interior a fost adaugat un strat de prundis, apoi unul de nisip peste care s-au asezat sticle al caror rol este de a radia inapoi in sus caldura degajata de plita cuptorului. Aceasta va fi construita din caramizi, asa cum se vede si in imaginea de mai jos.

Constructia unui cuptor de pizza – ridicati soclul pentru inceput

Urmatorul pas este construirea cuptorului propriu-zis. In exemplul nostru, cupola a fost construita din nisip umed, acoperit la final cu ziare pentru a impedica uscarea rapida. Ridicati cupola ca si acum ati construi un castel de nisip la malul marii, avand grija sa ii dati o forma rotunda. Daca faceti soclul din lemn, atunci aveti grija ca structura din nisip sa nu deplaseasca perimetrul plitei din caramida, asa cum vedem mai jos.

Dupa ce ati terminat cupola, acoperiti-o cu ziare umede si incepeti sa o imbracati treptat in straturi de circa 7-10 centimetri de lut amestecat cu nisip. Nivelati la final exteriorul pentru un aspect uniform si placut privirii. Lasati lutul sa se usuce timp de cel putin patru ore, in functie de temperatura de afara, dupa care decupati gura cuptorului folosind un cutit de bucatarie. Gura ar trebui sa fie suficient de mare cat sa va permita manevrarea unei palete pentru pizza, dar sa si mentina in acelasi caldura in interior. Dupa ce ati trasat gura, incepeti sa scoateti si nisipul din interior, actionand cu grija si razuind cu atentie pana ce cuptorul capata forma finala.

Lasati structura sa se usuce si in dimineata urmatoare aprindeti un foc mic in interior pentru a-i intari peretii. La final, incadrati gura cuptorului in caramizi pentru un aspect placut si lasati o gaura acolo unde cupola se imbina cu arcul din caramizi pentru evacuarea fumului. Puteti folosi un horn scurt sau puteti lasa gaura propriu-zisa, imbracata in lut.

Sursa casepractice

Cum se prepara slanina de porc – retete traditionale delicioase

Toate retetele pe care vi le voi prezenta sunt retete vechi de familie, pe care le stiu de la strabunica mea. Retete dupa care prepara in fiecare an porcul bunica mama si acum eu. Sunt retete delicioase care nu ar trebui sa lipseasca de pe nicio masa in ziua de Craciun.

Reteta de slanina alba

Se alege slanina de pe spate si se taie in fasii de 35 x 25 centimetri. Acestea se va freca bine , bine de tot cu sare de bucatarie.

Se aseaza intr-un vas ( butoi, putina) dar in asa fel incat acestea sa nu atinga fundul vasului. Bucatile de slanina se aseaza cat mai strans intre ele pentru a nu prinde aer si a favoriza rancezirea. Vasul se acopera si se aseaza la rece si la intuneric. Dupa ce au stat zece zile la sare, bucatile se scot, se freaca din nou cu sare, si se aseaza in vas dar in ordinea inversa astfel ca cele de la fundul vasului sa fie asezate acum in partea de sus si vice versa.

Dupa alte 11 zile, slanina este maturata si poate fi consumata. Poate fi pastrata cu bucatile una peste alta, la loc racoros si intunecos, fara curenti de aer.

Nu va temeti sa puneti sare peste slanina pentru ca ea va lua doar atat cat are nevoie. Sarea ii da un gust bun.

Reteta de slanina extra

Acest tip de slanina este mai aparte, poate fi preparat din partea din spate a porcului, de preferat de rasa Mangalita.

Taiati bucati lungi de 30-40 cm si late de 10-15 cm, cu o grosime de 1.5 cm. Frecati-le cu sare si asezati-le stans una langa alta itr-un vas de lemn. Le tineti 6 zile. In ziua a treia intorceti bucatile. Dupa ce au fost frecate cu sare si state in repaus 6 zile se vor sara intr-o saramura mijlocie cu ienupar timp de 7 zile.

Dupa aceasta perioada se va scoate din zeama, se va sterge bine si se va presara cu sare fina si coriandru si cuisoare pisate.

Reteta de slanina cu usturoi

Din costita se taie fasii de 30 x 20 de centimetri care se subtiaza pana la grosimea de 2 centimetri jumatate. Se freaca carnea cu sare. Se aseaza intr-un vas de lemn sau de email, insa cu email perfect fara nicio zgarietura. In caz contrar tabla in contact cu sarea va dezvolta substante care duc la alterarea carnii. Peste carnea asezata se mai presara niste sare. Dupa 3 zile bucatile se intorc astfel incat cele de la fund sa ajunga deasupra si invers. Se mai lasa inca trei zile. Dupa scurgerea celor 6 zile, carnea se spala si se tine timp de 1 ora in apa la 80 de grade. La final se freaca cu usturoi pisat si se atarna la racit si la zvantat.

Reteta de slanina cu boia

Se taie bucati de slanina de 30 x15 cm cu o grosime de 2-3 cm. Care se aseaza in vas la sarat timp de 6 zile. Ca si la retetele de mai sus dupa 3 zile bucatile se intorc astfel incat cele de la fundul vasului sa ajunga deasupra si invers. Dupa cele 6 zile se scot de la sare, se spala, li se pune sfoara apoi sa fier 1 ora si jumatate in apa fara clocot. Dupa fierbere se presara peste boia de ardei dulce si usturoi pisat. Cam 15 grame de boia si 5 grame de usturoi per kilogram. Se agata apoi la racit.

Reteta de gusa cu boia de ardei dulce

Partea de sus de la gat , cu sorici sau cu straturi de carne, se sareaza, apoi se desareaza in apa si se pune la fiert in apa fara sare insa cu condimente: boane de piper, foi de dafin, usturoi, ceapa, coriandru si ienibahar. Daca avem gusa proaspata o punem la fiert in apa cu sare si cu condimente. Se fierbe in apa care nu clocoteste tare si se incearca cu furculita pentru a vedea cand este gata. Dupa ce s-a fiert se scoate din apa si se presara cu boia dulce si se pune la racit.

Sursa anunturi

Bormasina care curata porumbul de boabe

بیرۆکەیەکی نایاب :)

Posted by ROJ GULL on 13 Decembrie 2015

Studiu canadian uimitor: Radacina de PAPADIE distruge celulele canceroase din organism

Radacinile de papadie contin taraxacina – un principiu amar deosebit de valoros in tratarea bolilor digestive. Frunzele contin proteine, glucide, vitaminele A, B, C si D.
De regula, medicii specialisti in bolile de ficat stiu ca papadia are o influenta cat se poate de benefica asupra ficatului. Tulpinile proaspete, din care se consuma cate 5-6 pe zi, in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica. In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes.

Persoanele bolnavicioase, care se simt obositi, ar trebui sa faca o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Aceste tulpini ajuta la cresterea poftei de mancare, imbunatatesc sucul gastric si curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu. Tijele proaspete pot dizolva fara dureri calculii biliari, stimuland activitatea hepatica si biliara.

Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism. Datorita efectului sau depurativ, ajuta in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamani, cu tulpini proaspete.

Radacinile mancate crude, la fel ca si cele uscate din care se prepara ceai, au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangeului ingrosat. Pentru prepararea ceaiului, se pun peste noapte 1-2 lingurite (cu varf) de radacini intr-un litru de apa rece, se incalzeste a doua zi pana incepe sa fiarba si se filtreaza. Aceasta cantitate se bea, inghititura cu inghititura, cu o ora inainte si o ora dupa micul dejun.

Planta mai este recomandata ca remediu in toate bolile unde exista un dezechilibru glandular. Astfel, ceaiul de papadie este indicat in cazurile de obezitate, in boli de ficat (marind secretia biliara), in normalizarea circulatiei sangelui si pentru marirea poftei de mancare. Preparatele din papadie au efect benefic in tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficientei cardiace, aterosclerozei, gutei si reumatismului. De mentionat ca, in hipertensiune si boli cardiace, in special in faza decompensata, administrarea remediilor din papadie necesita o atenta supraveghere medicala si se face numai cu acordul si sub indrumarea medicului curant.

Este folosita cu succes in multe cazuri de gastrite hipoacide si dispepsii, precum si in tratarea dischineziei biliare si pentru prevenirea formarii calculilor biliari. Efectul diuretic este exploatat si in cazul calculilor renali sau uretrali, prin marirea fluxului de urina urmarindu-se eliminarea acestora din caile urinare. Prin diureza pe care o produce, papadia face ca toxinele din corp sa se elimine si ajuta indirect in tratarea eczemelor si altor boli de piele.

Datorita continutului de vitamine A si C, papadia mai este mentionata si ca un posibil agent antioxidant si anticancerigen.

Departamentul de Chimie si Biochimie al Universitatii Ontario a demonstrat ca extractul din radacina de papadie poate induce eficient apoptoza (moartea programata) in celulele melanomului.

In studiul initial reactia chimica creata de extractul de papadie a fortat celulele canceroase sa ineapa sa se dezintegreze in primele 48 de ore de la tratament si nu au fost afectate celule sanatoase. Cercetatorii au observat ca tratamentul continuu cu extract din radacina de papadie in doze mici a fost eficient pentru a elimina cele mai multe celule canceroase.

Sursa frunza-verde

Păpădie (Taraxacum officinalis) - beneficii şi proprietăţi

Administrare:

Pentru detoxifiere şi pentru îmbunătăţirea funcţiei ficatului se pot consuma frunzele crude(sub formă de salată), de 2-3 ori pe zi, înaintea meselor.

Extern, se aplică cataplasme (fruze zdrobite) pentru ameliorarea eczemelor, psoriazisului, arsurilor infectate etc.

Siropul de papadie se prepară din toată planta (cu tot cu rădăcina), culeasă cu grijă să nu se rupă pentru a nu lăsa să se scurgă latexul, conservând principiile active ale plantei, se spală bine cu apă rece, apoi se toacă mărunt şi se pune într-un borcan cu tot cu latexul scurs, cu mai mult de jumatate miere de albine, amestecând bine conţinutul, se acoperă şi se lasă la macerat 2 săptamani, apoi se consumă câte 1-2 linguriţe de 2- 3 ori pe zi timp de 2- 3 săptămâni; benefic pentru bolile tubului digestiv, boli hepato-biliare.

Tintura de păpădie se administrează câte o linguriţă dizolvată în jumatate pahar de apă, de 3-4 ori pe zi şi are efect  antidiabetic, aperitiv, colagog, depurativ, hipocolesterolemiant, laxativ.

sus

Păpădia - Precauţii şi contraindicaţii

Nu folosiţi păpădia pentru a îmbunătăţi secreţia biliară fără recomandarea unui medic, pentru că problema poate fi de fapt un blocaj sever al căilor biliare, afecţiune pentru care păpădia este contraindicată.

Sursa csid

Extragerea Apei cu resurse minime

Cum extrageti apa cu resurse minime

Meanwhile in Afghanistan

Meanwhile in Afghanistan

Posted by Interesting Engineering Videos on 8 Decembrie 2015

Vitamina B17, amigdalina – vitamină sau otravă?

FEBRUARY 25, 2014 BY CESAMANCAM.RO IN ARTICOLE "SĂNĂTOASE", ARTICOLE VITAMINE

98

Am observat că circulă diverse informaţii referitoare la capacitatea acestei substanţe de a preveni / trata cancerul. Ţinând cont ca mare parte din informaţiile prezente online aparţin unor site-uri ce beneficiază direct sau indirect din vânzarea “vitaminei B17”, am considerat ca este necesar sa realizăm un articol prin care să prezentăm efectele reale ale amigdalinei. În acest mod aveţi acces şi la informaţii care nu sunt rezultatul departamentelor de marketing ale companiilor care comercializează amigdalină.

Deşi amigdalina sau formele sintetice ale acestei substanţe nu sunt vitamine, în acest articol vom folosi denumirile vitamina B17 şi amigdalină.

Scurt istoricAmigdalina a fost izolată pentru prima dată de doi chimişti francezi în 1830. A fost folosită ca tratament împotriva cancerului încă din 1845, în Rusia.

În SUA a folosită ca tratament împotriva cancerului după 1920, însă a fost considerată prea toxică şi cercetările au fost oprite.

La jumătatea secolului a apărut un nou tip de vitamina B17 (laetrile), prezentat de producatori ca fiind un compus fără efecte adverse. Acesta este diferit de amigdalină sau de laetrile produs în Mexic, însă are structură similară cu acestea.

Cianura este substanţa considerată responsabilă de efectele anticancerigene ale amigdalinei. În prezenţa enzimei beta-glucozidază sau prin hidroliză, vitamina B17 se descompune în acid cianhidric, benzaldehida şi glucoză. Cianura poate fi produsă şi din prunasină, substanţă rezultată din descompunerea parţială a amigdalinei.

Începând cu 1970 laetrile (compusul patentat cu doua decenii în urmă) a început să devină un medicament anticancer popular şi până în 1978 peste 70000 de persoane au fost tratate cu el. Acesta a fost folosit singur sau împreună cu o terapie metabolică (un program ce conţine o dietă specială, suplimente vitaminice puternice şi enzime pancreatice). Nu există date despre rezultatele tratamentului decât în cazuri izolate.

În 1970 s-a încercat începera testelor pe oameni, însă propunerea a fost respinsă din cauza rezultatelor slabe din cadrul testelor pe animale (nu a fost eficient în tratarea cancerului şi a avut efecte toxice puternice).

Susţinătorii acestui medicament au reuşit să obţină legalizarea în peste 20 de state din SUA, însă din 1980 utilizarea acestuia a fost interzisă.

Laetrile mai este încă produs şi folosit în Mexic, însă după cum am zis şi mai sus nu este identic cu laetrile brevetat în SUA (un derivat semi-sintetic al amigdalinei) ci este obţinut prin zdrobirea sâmburilor de caise.

Laetrile poate fi administrat oral, intravenos sau intramuscular. Varianta injectabilă este mai sigură (mai puţin toxică) decât cea administrată oral pentru că bacteriile intestinale şi anumite plante produc / conţin enzime (beta-glucozidază) ce degradează amigdalina ingerată şi produc acid cianhidric.

Cum acţionează amigdalina – teoriile susţinatorilorSusţinătorii utilizării amigdalinei în tratarea cancerului au conceput câteva teorii prin care explică  modul în care sunt distruse celulele maligne:

Prima teorie se bazează pe  faptul că celulele maligne au un conţinut mult mai mare de beta – glucoronidază decât celulele normale şi un conţinut mai scazut de tiosulfat-transferază.

Astfel se presupune ca amigdalina este modificată la nivelul ficatului şi interacţionează cu beta – glucoronidaza formând cianură. În celulele normale a doua enzimă interacţionează cu cianura şi formează un compus cu efecte adverse mai mici – tiocianat.  Datorită acestui mecanism celulele maligne ar fi mai sensibile la acţiunea amigdalinei decât celulele normale.

În realitate, în urma testelor efectuate, nu există diferenţe majore între concentraţia enzimatică a celulelor maligne şi cea a celulelor sănătoase.

A doua teorie se bazează tot pe diferenţa dintre celulele canceroase şi cele sănătoase (în ceea ce priveşte conţinutul enzimatic). De aceasta dată este vorba de beta-glucozidaza (alta enzimă) care se gaseşte în cantitate mare în celulele canceroase şi în cantitate redusă în cele sănătoase. Mecanismul este similar celui prezentat mai sus.

Aceasta teorie nu este bazată pe datele existente pentru că după cum am menţionat şi mai sus nu există diferenţe majore între concentraţia enzimatică a celulelor maligne şi cea a celulelor sănătoase.

A treia teorie are la bază presupunerea că tumorile sunt rezultatul unui dezechilibru metabolic produs de carenţe vitaminice. De aici şi denumirea de vitamina B17, amigdalina fiind considerată de catre susţinători o substanţă esenţială, o vitamină ce lipseşte din alimentaţia oamenilor.

Dovezile ştiinţifice disponibile indică faptul că vitaminele influenţează aparitia cancerului, însă nu există dovezi că amigdalina este o substantă necesară organismului şi că poate acţiona ca o vitamină.

Un alt motiv pentru care s-a încercat încadrarea amigdalinei ca vitamină este faptul că suplimentele alimentare nu trebuie sa treacă prin acelaşi proces de verificare ca medicamentele.

A patra teorie este distrugerea lizozomilor de către cianura rezultată prin degradarea vitaminei B17, ceea ce produce moartea celulelor canceroase. Aceasta a patra teorie este bazată pe primele două teorii, iar dacă acestea sunt false rezultă că amigdalina poate produce moartea celulelor indiferent de natura acestora (canceroase sau nu).

Studii – eficienţa amigdalinei (vitamina B17) în tratarea canceruluiStudiile pe animale au fost efectuate pe şobolani, câini, iepuri etc., însă acestea nu au putut furniza date solide în ceea ce priveşte capacitatea amigdalinei de a inhiba tumorile maligne.

În câteva studii a fost folosită simplă sau împreună cu beta-glucozidaza. În ceea ce priveşte efectele asupra celulelor canceroase cele două variante au avut rezultate similare, dar în ceea ce priveşte efectele asupra organismului, combinaţia dintre vitamina B17 şi beta-glucozidază a produs cele mai puternice efecte adverse.

Au existat şi câteva studii în care amigdalina a avut efecte pozitive, însă doar când a fost administrata împreună cu alte substanţe (ex.: vitamina A, enzime, anticorpi).  Pe durata acestor studii, vitamina B17 a fost administrată intramuscular, vitamina A – oral, iar enzimele au fost injectate în jurul tumorilor şi în acestea. Nu au fost observate efecte anticancerigene cand amigdalina a fost folosită singură.

Un alt studiu a arătat ca amigdalina poate creşte numărul globulelor albe ce adera la celulele canceroase (cancer de prostată).

Rezultate pozitive au fost constatate şi în cazul folosirii amigdalinei împreuna cu anticorpi modificaţi ce conţineau beta-glucozidază. Aceasta combinaţie a rezultat în distrugerea celulelor canceroase (cancer de vezica urinara) datorită creşterii cantităţii de cianură produsă local. Faţă de administrarea de amigdalină simplă, combinaţia amigdalină – anticorpi a fost de 36 de ori mai eficientă.

Când celulele canceroase din vezica urinară au fost combinate cu alte tipuri de celule canceroase, combinaţia de mai sus a distrus selectiv doar primul tip de celule. Totusi, înainte ca această metodă să fie folosită pentru tratarea cancerului de vezica urinară trebuie efectuate teste pe oameni (momentan au fost efectuate doar pe culturi celulare).

În cazul testelor pe oameni amigdalina a fost relativ eficientă în ceea ce priveşte diminuarea sau eliminarea durerilor asociate cancerului (doar cea administrată intravenos sau intramuscular).

Multe persoane ce au raportat regresia cancerului în urma unui tratament cu vitamina B17 au urmat şi chimioterapie şi intervenţii chirurgicale şi astfel nu a putut fi stabilită cauza principală a regresiei.

Într-un studiu ce a fost efectuat pe 175 de persoane bolnave de cancer, dar care se aflau într-o stare generală bună (nu cancer terminal) s-a evaluat capacitatea anticancerigenă a amigdalinei. Aceasta a fost administrată intravenos pentru 21 de zile, după care pacienţii au urmat o terapie metabolică (au fost administrate enzime pancreatice, vitamine, a fost restricţionat consumul de alcool, cafea, zahăr, produse lactate, oua şi carne) şi un tratament de menţinere (s-a administrat oral vitamina B17).

Din cei 175 de pacienţi doar un pacient (bolnav de cancer gastric) a arătat semne de îmbunătăţire (pentru 10 săptămâni). În cazul celorlalţi pacienţi cancerul a progresat, singurele efecte pozitive ale tratamentului fiind reducerea durerilor şi îmbunatăţirea stării generale.

Concentraţia de cianură din sânge nu a fost ridicată după administrarea intravenoasa de vitamina B17, însă a crescut foarte mult după administrarea orala.

Vitamina B17 – toxicitateToxicitatea amigdalinei şi a altor compuşi derivaţi este mult mai mare în cazul ingerării decât în cazul celorlalte metode de administrare (intravenos, intramuscular etc.)

Această situaţie este produsă de bacteriile intestinale şi de conţinutul de beta-glucozidază al plantelor ingerate.

Au existat două studii în acest sens:

În primul studiu s-au folosit animale cu un nivel minim de bacterii intestinale şi animale cu o floră intestinală normală. După administrarea de amigdalină, animalele cu o floră intestinală redusă nu au dezvoltat efecte secundare, însă cele cu o floră intestinală normală au prezentat semne ale otrăvirii cu cianură (letargie şi convulsii) şi au avut un nivel ridicat de cianură în sânge.

În al doilea studiu 50% din animale au fost tratate cu neomicina (antibiotic) în scopul distrugerii florei intestinale şi 50% nu. S-a constatat că după administrarea de amigdalină, cantitatea de tiocianat (rezultat în urma descompunerii vitaminei B17) din urina este de 40 de ori mai mare în cazul animalelor ce nu au fost tratate cu antibiotic, ceea ce indică faptul că în ceea ce priveşte degradarea şi absorbţia amigdalinei bacteriile intestinale au o contribuţie importantă.

Efectele secundare asociate consumului de amigdalină sau de produse ce o conţin (ex.: sâmburi amari de caise) sunt similare otrăvirii cu cianură.

Cianura este o neurotoxină ce produce greaţă, vomă, dureri de cap, ameţeală, cianoză, afecţiuni hepatice, hipotensiune, comă şi deces.

Efectele secundare ale vitaminei B17 pot fi accentuate de consumul de migdale crude, sâmburi amari de caise, sâmburi de piersici, sâmburi de prune, de consumul de legume ce conţin beta-glucozidaza (ţelină, piersici, morcovi etc.) şi de cantităţi mari de vitamina C.

Intoxicaţia cu cianură produsă de consumul de vitamina B17 se manifestă foarte repede şi un consum de doar 20-40 de sâmburi amari de caise poate provoca efecte adverse grave în doar 20 de minute. Această valoare este valabilă pentru adulți, pentru copii fiind mai mică.

Nu este recomandat consumul de sâmburi amari de caise, dar dacă totuși se consumă (din diferite motive) un maxim ar trebui să fie 4 sâmburi pe zi (adulți).

ConcluziiToate dovezile indica faptul că amigdalina (vitamina B17) nu are efecte semnificative asupra tumorilor.

Raspunsul la întrebarea “vitamina B17 (amigdalina) – vitamină sau otravă?” este: mai mult otravă decât vitamină.

Descompunerea amigdalinei, la nivelul intestinelor sau ficatului, produce cianură.

Amigdalina nu este eficientă contra cancerului atunci când este administrată singură şi este foarte toxică atunci cand este administrată oral.

Când este administrată în combinaţie cu alte substanţe are potenţial anticancerigen, însă sunt necesare teste suplimentare şi tratamentul trebuie efectuat de specialişti.

“Vitamina B17″ nu este o vitamină (putem ajunge liniştiţi la 100 de ani şi fara ea) ci este o substanţă ce face parte din mecanismul de apărare al plantelor împotriva dăunătorilor.

În urma cercetărilor actuale vitamina B17 (amigdalina), datorită toxicităţii ridicate atunci când este degradată, a dovedit un real potenţial în ceea ce priveşte folosirea ei în tratarea cancerului. Acest potenţial poate fi exploatat doar în cazurile în care vitamina B17 poate fi direcţionată catre celulele canceroase (în combinaţie cu alte substanţe poate fi transportată la nivelul celulelor canceroase, unde se descompune şi produce moartea celulelor respecive).

Momentan acest lucru nu este posibil în totalitate, ceea ce conduce la efecte adverse grave şi de aceea administrarea pe cale orala de amigdalină (vitamina B17) sau de produse ce o conţin (laetrile, sâmburi amari de caise etc.) reprezintă un gest inutil şi foarte periculos. Situaţia este similară şi în cazul administrării intramusculare sau intravenoase (riscurile sunt ceva mai mici decât în cazul administrării orale).

Nu recomandăm folosirea de terapii alternative în cazul bolnavilor de cancer, însă în funcţie de situaţie şi de recomandarea medicului oncolog acestea pot fi folosite în paralel cu tratamentul convenţional.

Există multe metode nedovedite ce “tratează cancerul”. Evitaţi folosirea lor pentru ca acestea pot agrava boala.

Multe site-uri promovează amigdalina (vitamina B17) ca fiind un tratament revoluţionar împotriva cancerului – trebuie să vă gândiţi că vor doar sa profite de disperarea persoanelor afectate de aceasta boală gravă şi că nu îi interesează decat profitul.

Înainte să folosiţi tratamente alternative (valabil pentru orice afecţiune) cercetaţi mai bine şi vedeţi care este sursa informaţiilor şi dacă aceasta poate fi considerată credibilă, apoi întrebaţi un medic specialist.

Sursa cesamancam

Paine la ţest

12.07.2015! Aceasta painea coapta in ţest, este facuta de familia Vasile din sat Plăviceni, comuna Scarisoara, judetul Olt si o gasiti in targul nostru in fiecare zi de sambata si duminica pe tot parcursul anului! Targul nostru este cunoscut si sub denumirea de "Targul de la Agronomie" si este situat in bd. Marasti, nr. 61, sector 1, Bucuresti, langa Facultatea de Agronomie. Pe langa acest produs, vizitatorii mai pot gasi urmatoarele produse: ciuperci, rosii, vinete, ardei gras, cirese, caise, mure, telemea de capra, oaie, bivolita, vaca, branza de burduf, smantana dulce, carnati de oaie, vaca, porc (rasa Mangalita), dulceata, tuica, vinuri alese, sarmale ca in Maramures, paine calda coapta in cuptor ca in Botiza - Maramures, peste fript, inghetata, sucuri din fructe, turta dulce, zacusca, carne de pui, miere, ghiudem, cornete boieresti, cartofi, ceapa, pepeni, mustar casa Gaciu, gogosi, muraturi, placinte, fripturi, cozonaci, uleiuri presate la rece si multe alte bunatati naturale, sanatoase, care nu contin chimicale... Contact organizator targ: 0722 506 802, www.facebook.com/targasasPentru realizarea unui ţest, Vasile poate fi contactat la: 0040 0763 694 357.Ce pain cuit dans les "ţest", est faite par la famille dans le village Vasile Scarisoara, Olt et de trouver dans notre foire tous les samedi et dimanche toute l'année! Notre foire est connue comme la "Foire d'Agronomie» et se trouve dans av. Marasti, nr. 61, secteur 1, Bucarest, près de la Faculté d'Agronomie. Outre ce produit, les visiteurs peuvent trouver ces produits: champignons, tomates, aubergines, poivrons, les cerises, les abricots, les mûres, le fromage de chèvre, de brebis, buffle, vache, fromage de brebis, la crème, le mouton, le boeuf , le porc (course Mangalita), le sucre, le brandy, vins, comme dans Maramures rouleaux, pain frais cuit au four comme dans Botiza - Maramures, poisson frit, de la crème glacée, des jus de fruits, gingembre, ragoût de légumes, de poulet, de miel, saucisson de bœuf, cônes nobles, pommes de terre, oignons, melons, maison de moutarde Gaciu, des beignets, des cornichons, des tartes, des rôtis, des gâteaux, des huiles pressées à froid et de nombreux autres goodies naturel, sain, ne contenant pas de produits chimiques.L’ organisateur de la foire, tel: 0722 506 802.Pour un "ţest", Vasile peut être contacté à tel :: 0763 694 357Traditionally baked bread (“pâine la test”), made on fire with cast iron tops, by Vasile family from Scarisoara village, Olt county, is to be found at our fair, every Saturday and Sunday, all year round!Also widely known as "Agronomy Fair ", the fair is located in Bucharest, near the University of Agriculture, on Marasti Blvd., at no.61.Visitors will find all kinds of traditional products: mushrooms, tomatoes, eggplant, peppers, cherries, apricots, blackberries, goat, sheep, buffalo, cow, ewe cheeses, sour cream, mutton, beef and pork (Mangalita race) sausages, jam, brandy, wines, Maramures cabbage rolls, fresh Botiza (Maramures) oven-baked bread, fried fish, ice cream, fruit juices, gingerbread, vegetable stew, chicken, honey, dried beef sausage, sweets, potatoes, onions, melons, Gaciu mustard, donuts, pickles, pies, roasts, cakes, cold pressed oils and many other chemical-free, organic and healthy goods.Contact: 0722 506 802.For traditionally baked breads (“pâine la test”), Mr. Vasile can be contacted at mobile 0763.694.357.

Posted by Targ de produse traditionale obtinute in ferme si gospodarii taranesti on 12 Iulie 2015