„pupă” găsită pe sârmă în grădină. Ce este, de fapt?

 

O „pupă” găsită pe sârmă în grădină. Ce este, de fapt?

În februarie, în grădină, pe o simplă sârmă, poate fi observată o capsulă brună, segmentată, de aproximativ 1–2 cm lungime. La prima vedere pare o pupă de fluture sau chiar un posibil dăunător. Analiza morfologică indică însă altceva: puparia muștei soldat negre (Hermetia illucens).

Elementele de identificare

• formă ovoidală, tip „butoi”
• segmentație transversală groasă, inelară
• tegument rigid, brun închis
• orificiu circular clar la un capăt (după emergența adultului)
• greutate foarte redusă dacă este deja goală

Orificiul rotund este criteriul decisiv: acesta apare când adultul rupe operculul anterior și iese din puparie. Pupele de fluture nu prezintă acest tip de deschidere.

De ce nu este pupă de fluture?

Confuzia este frecventă, însă diferențele sunt clare:

Puparie de dipter (muscă)

• capsulă segmentată, uniformă
• nu se disting aripi sau antene
• deschidere rotundă, regulată
• fără mătase sau cocon

Pupă de lepidopter (fluture)

• contururi anatomice vizibile (aripi, antene)
• suprafață mai netedă
• adesea fixată cu fir de mătase
• se deschide prin fisură, nu prin perforație circulară

Ciclul biologic al muștei soldat negre

1. Ouă – depuse în apropierea materiei organice.
2. Larvă – stadiul activ; consumă resturi vegetale și accelerează compostarea.
3. Puparie – larva matură părăsește mediul umed și caută un loc uscat pentru transformare (gard, sârmă, zid).
4. Adult – trăiește câteva zile, nu înțeapă, nu mușcă, nu transmite boli.

Prezența pupariei pe o sârmă indică migrarea naturală a larvei spre un loc uscat pentru pupare. Nu este un semn de infestare.

Este periculoasă?

Nu. Musca soldat neagră este o specie benefică. Larvele reduc volumul materiei organice în descompunere și limitează dezvoltarea altor muște. Adultul nu are comportament agresiv și nu este interesat de hrană umană.

Concluzie

O capsulă brună, segmentată, cu orificiu rotund la un capăt, găsită pe gard sau sârmă, este aproape sigur puparia muștei soldat negre. Un indicator discret al unui ecosistem activ și funcțional.

Musca soldat negru

Naționalizare mascată și manipulare bursieră

Introducere

În contextul geopolitic actual, în care statul român își redefinește rolul economic sub presiunea crizelor succesive (energie, buget, securitate), piața de capital a devenit un instrument secundar, nu un obiectiv strategic.

Discuția despre naționalizare mascată și manipulare bursieră nu este una teoretică și nici ideologică. Ea a fost declanșată de un fapt concret: vânzarea participațiilor private din Portul Constanța.

Portul Constanța este un activ strategic major, cu relevanță economică, logistică și militară (Marea Neagră, Ucraina, NATO). Decizia de a readuce acest activ integral sub controlul statului transmite un mesaj clar: în zonele considerate critice, capitalul privat devine secundar, iar logica de piață este subordonată controlului.

Acest episod marchează un punct de inflexiune. De aici înainte, mecanismele prin care statul își consolidează poziția nu mai sunt brutale sau explicite, ci subtile, legale și greu de contestat – inclusiv pe piața de capital.

În contextul geopolitic actual, în care statul român își redefinește rolul economic sub presiunea crizelor succesive (energie, buget, securitate), piața de capital a devenit un instrument secundar, nu un obiectiv strategic.

În ultimii ani, investitorii de pe Bursa de Valori București (BVB) au început să observe un tipar care ridică semne serioase de întrebare: statul român își consolidează controlul asupra unor companii listate fără a cumpăra explicit acțiuni, folosind mecanisme perfect legale, dar profund distorsionante pentru piață. Acest fenomen poate fi descris fără exagerare drept naționalizare mascată, însoțită de o manipulare structurală a bursei.

Articolul de față explică mecanismul, exemplele concrete și riscurile reale pentru investitorii minoritari.

---

1. Ce este naționalizarea mascată

Ce se întâmplă de fapt, tehnic

În cazul Fondului Proprietatea nu vorbim despre o răscumpărare clasică realizată de stat din banii companiei, ci despre un mecanism mult mai subtil:

• statul este acționar majoritar indirect, prin companii nelistate (Hidroelectrica, Aeroporturi București etc.)
• Fondul Proprietatea derulează programe de răscumpărare și anulare de acțiuni
• statul nu participă la aceste răscumpărări
• în urma anulării acțiunilor, ponderea statului crește automat, fără a „naționaliza” explicit nimic

Din punct de vedere juridic, mecanismul este perfect legal. Din punct de vedere economic însă, vorbim despre o reconcentrare a proprietății fără preț de piață și fără competiție reală.

Naționalizarea clasică presupune confiscare sau preluare forțată. În forma modernă, lucrurile sunt mult mai subtile:

• statul nu cumpără acțiuni din piață
• permite sau încurajează răscumpărări și anulări de acțiuni
• nu participă la aceste operațiuni
• ponderea sa crește automat

Din punct de vedere juridic, totul este legal. Din punct de vedere economic, este o reconcentrare a proprietății fără preț de piață.

Caz-școală: Fondul Proprietatea

Fondul Proprietatea (FP) a devenit exemplul perfect:

• distribuții masive de numerar
• vânzare constantă de active
• programe repetate de răscumpărare

Statul român, prin participațiile sale indirecte, nu subscrie, iar controlul său relativ crește. FP nu mai este un vehicul de creștere, ci unul de lichidare controlată.

---

2. De ce vorbim despre manipulare bursieră (chiar dacă nu ilegală)

Răscumpărările și dividendele foarte mari creează:

• cerere artificială
• impresia de stabilitate
• atractivitate pentru investitorii de retail

În realitate:

• free-float-ul scade
• lichiditatea reală dispare
• investitorii instituționali ies discret

Prețul nu mai reflectă valoarea, ci politica statului.

---

3. Paralele relevante: cazul Lukoil

Cazul Lukoil (Petrotel Ploiești) a urmat același ADN, dar cu alte instrumente:

• presiune juridică
• sechestre masive
• ani de incertitudine

Fără o naționalizare explicită, valoarea activului a fost erodată sever. Mesajul transmis pieței a fost același:

Statul nu trebuie să cumpere pentru a controla.

---

4. Semnalele timpurii ale unei companii „stoarse”

Investitorii pot identifica riscul politic din timp. Cele mai importante semnale:

• dividende extrem de mari, nesustenabile
• investiții (CAPEX) reduse constant
• statul nu participă la operațiuni de piață
• management numit politic, interimar
• decizii strategice mutate în afara companiei
• free-float în scădere

Când 3–4 dintre acestea apar simultan, compania nu mai este investiție, ci distribuție de cash cu orizont finit.

---

5. Momentul critic: când trebuie ieșit

Există un punct fără întoarcere:

• reguli schimbate retroactiv
• dividendele devin „argument politic”
• consolidarea poziției statului
• dispariția investitorilor mari
• discuții despre „campioni naționali”

După acest moment, randamentul nu mai compensează riscul.

---

Concluzie

Într-un context geopolitic instabil, cu presiuni bugetare și tendințe clare de re-statizare la nivel regional, naționalizarea mascată nu este un accident, ci o strategie de adaptare a statului.

Naționalizarea mascată nu este o teorie conspiraționistă. Este un model economic aplicat:

• legal
• eficient pentru stat
• distructiv pentru piața de capital

BVB riscă să rămână o piață de extragere de numerar, nu de alocare de capital. Pentru investitori, lecția este clară:

Când statul nu mai are nevoie de bursă, investitorul minoritar nu mai are ce căuta acolo.

---

Acest articol se adresează investitorilor care vor să înțeleagă nu doar cifrele, ci și forțele reale care modelează piața.

🌧️ Merele crăpate după ploile din octombrie

Data observației: 8 octombrie
Locație: livadă de meri, după o perioadă de ploi puternice

Mere crăpate după ploi abundente — efect al variațiilor bruște de umiditate.

🍎 Efectele ploilor asupra merelor ajunse la maturitate

După câteva zile de ploi abundente, multe mere au început să se crape. Fenomenul apare din cauza variațiilor bruște de umiditate: fructele, deshidratate în timpul secetei, absorb rapid apa din sol, se umflă, iar coaja — deja rigidă — cedează și crapă.

Crăpăturile adânci expun pulpa la aer și la ciuperci (monilioză, alternarioză), ducând la pete maronii și putrezire prematură. Aceste mere trebuie culese imediat, altfel se strică și pot contamina restul recoltei.

🌱 Recomandări pentru anii următori

• Menținerea unei umidități constante în sol, prin udări regulate în perioadele secetoase.
• Recoltarea înaintea ploilor anunțate, mai ales când fructele sunt aproape coapte.
• Aplicarea de tratamente cu calciu sau siliciu pentru întărirea cojii fructelor.

Ploile aduc viață, dar uneori vin prea târziu pentru merele ajunse la maturitate.

Pionierii pensiilor

Guinness, pionierii pensiilor private în Irlanda: cum a arătat „welfare-ul” corporatist în anii 1880 Publicat în: Istorie economică / Irlanda / Pensii / Guinness --- 🍺 O poveste din Dublinul victorian Mult înainte ca statul să ofere pensia universală, fabrica de bere Guinness din Dublin le asigura angajaților săi o bătrânețe decentă. Într-o epocă în care marea majoritate a muncitorilor irlandezi depindeau de familie sau de caritate, Guinness a introdus în anii 1880 propriul sistem de pensii private pentru toți angajații. Această inițiativă, documentată în arhivele oficiale ale companiei, marchează unul dintre cele mai vechi exemple de „welfare corporatist” din lume. --- 🏦 Cum a început totul Conform Guinness Archive și surselor oficiale ale Guinness Storehouse, din anii 1880 fiecare angajat făcea parte dintr-o pension scheme — un sistem intern care oferea plăți regulate la retragere, pensii pentru văduve și alocații pentru orfani. > „By the 1880s, every employee was part of a pension scheme.” — The Story of Guinness (guinness.com) Fabrica Guinness era, în acea vreme, cel mai mare angajator din Dublin, iar fondatorul Edward Cecil Guinness (mai târziu Lord Iveagh) credea că un angajat loial și sănătos era o investiție sigură. Pe lângă pensii, compania oferea: salarii cu 10–15% peste media orașului, asistență medicală gratuită, mese subvenționate, locuințe pentru familii, și chiar… o halbă de bere pe zi. --- 💡 Știai că...? În registrele istorice ale companiei, păstrate în arhiva digitală Preservica, există documente intitulate „Pensions. Widows & Orphans. Tradesmen & Labourers”, care atestă plăți efectuate pentru soțiile și copiii muncitorilor Guinness decedați — un sistem social complet, cu peste 40 de ani înainte de pensia publică irlandeză (Old Age Pensions Act, 1911). --- 🧭 De ce a făcut Guinness asta? Istoricii consideră că motivația a fost dublă: filantropică — Edward C. Guinness era un susținător al ideii că prosperitatea firmei trebuie împărțită cu muncitorii; strategică — pentru a păstra forța de muncă calificată și pentru a evita conflictele sindicale. Într-un Dublin industrial agitat, o pensie garantată era un motiv puternic de fidelitate. > „Guinness was known for treating its workers unusually well, offering pensions, housing and healthcare decades ahead of its time.” — Oxford University Press, Voices of Guinness. --- 📚 Surse: Guinness – The Story of Guinness (guinness.com) Guinness Storehouse Archives IrishCentral – Guinness introduced pensions in the 1880s Preservica – Guinness Archive Records: Pensions, Widows & Orphans Oxford Academic – Voices of Guinness Liverpool University Press – The Making of Edward Guinness --- 🏁 Concluzie Într-un secol în care statul nu oferea nicio plasă de siguranță, Guinness a fost o excepție remarcabilă: o companie care a înțeles că stabilitatea și demnitatea angajaților aduc profit pe termen lung. Modelul Guinness a fost, de fapt, un precursor al sistemelor moderne de pensii și un exemplu de cum capitalul și umanitatea pot coexista — chiar și într-o fabrică de bere.

ONU se teme de o criză a nisipului. Extragerea de pe plaje ar putea fi interzisă

 Un raport publicat de ONU cere acţiuni urgente pentru a evita o "criză a nisipului", inclusiv interzicerea extragerii acestuia de pe plaje, în condiţiile în care cererea a explodat la 50 de miliarde de tone pe an, pe fondul creşterii populaţiei şi al urbanizării, transmite Reuters, preluat de Agerpres.

La nivel global, nisipul este cea mai exploatată resursă naturală, după apă, însă modul în care este utilizat este în mare parte nereglementat, ceea ce înseamnă că este consumat mai rapid decât poate fi înlocuit prin procese geologice care durează sute de mii de ani, se arată în raportul Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).

Consumul global de nisip pentru a fi utilizat în producţia de sticlă, beton şi materiale de construcţii s-a triplat în ultimele două decenii, ajungând la 50 de miliarde de tone pe an, adică aproximativ 17 kilograme zilnic pentru fiecare persoană, afectând râurile şi liniile de coastă şi chiar ducând la dispariţia unor mici insule.

"Ne găsim acum în situaţia în care nevoile şi aşteptările societăţilor noastre nu pot fi îndeplinite fără îmbunătăţirea guvernanţei resurselor de nisip", a declarat directorul departamentului economic de la UNEP, Sheila Aggarwal-Khan. "Dacă acţionăm acum, este posibil să evităm o criză a nisipului", a adăugat ea.

La rândul său, coordonatorul echipei care a elaborat raportul, Pascal Peduzzi, a spus că impactul supra exploatării resurselor de nisip se resimte deja. De exemplu, în delta râului Mekong, cel mai lung din Asia de Sud-Est, extracţia nisipului a dus la scăderea deltei, conducând la salinizarea unor terenuri care anterior erau fertile. De asemenea, extracţia nisipului într-un râu din Sri Lanka a dus la inversarea cursului apelor, ceea ce înseamnă că apa din ocean se revarsă în interior şi odată cu ea aduce şi crocodilii de apă sărată.

Acum cererea începe să se reorienteze spre Africa unde în multe cazuri sătenii înlătură nisipul de pe plaje pentru a construi oraşe. În unele cazuri, acest proces face liniile de coastă mai vulnerabile la impactul schimbărilor climatice, precum furtunile mai puternice, se arată în raportul UNEP.

Printre recomandările formulate de autorii raportului se numără interzicerea extracţiei de nisip de pe plaje şi crearea unui standard internaţional pentru dragarea maritimă care poate prejudicia biodiversitatea oceanelor. De asemenea, autorii raportului au făcut un apel pentru o reducere a cererii prin reutilizarea nisipului rezultat de pe urma materialelor reciclate precum betonul în locul utilizării nisipului natural.

Sursa wall-street.ro

De ce lumea rămâne fără nisip şi ce implicaţii ar putea avea asta

 Fraser Cain, publisherul web-siteului Universe Today, unul dintre cele mai cunoscute în nişa publicaţiilor online de astronomie, a făcut un calcul cu foarte multe zerouri şi estimări şi a ajuns la concluzia că ar putea fi de cinci până la zece ori mai multe stele în Univers decât fire de nisip pe plajele lumii.

Un calcul hazardat. Dar nu atât din cauza incertitudinilor de ordin ştiinţific ce privesc dimensiunile Universului, cât a unei certitudini pământene. Umanitatea consumă resurse; nisip mai mult decât orice în afară de apă. Stelele mor pentru ca altele să se nască, dar nu în ritmul în care omenirea consumă nisipul. Plajele lumii rămân rapid fără nisip. Şi albiile râurilor, şi luncile, locurile uşor de explorat. Prin definiţie, deşertul înseamnă nisip. Dar nu este din acel tip folositor omenirii.

Nisipul din deşert este modelat de vânt, prea neted pentru a fi bun în construcţii, aşa cum sunt nisipul şi pietrişul modelate de valurile oceanelor sau de curenţii râurilor. Ironic, ţările a căror principală formă de relief este deşertul simt cel mai dur penuria de nisip. În India, o economie emergentă în dezvoltare accelerată, există o mafie a nisipului care nu ezită să recurgă la violenţă, la crime, pentru a-şi proteja afacerea. Râul Gange are un traseu de 2.300 de kilometri prin India, din Himalaya spre Bangladesh şi Golful Bengal. Trece prin oraşe indiene precum Calcutta şi Kanpur, care cresc rapid şi au un apetit vorace pentru nisip.

”Tot ce mai ajunge în Bangladesh e mâlul şi nămolul“, povesteşte pentru revista Spiegel geologul Dill. ”Oamenii pescuiesc pietre acolo.“ Pietrele au ajuns o resursă atât de rară în Bangladesh încât constructorii fac ciment din cărămidă pisată, notează The New Yorker. În Maroc şi Caraibe hoţii lasă plajele despuiate. În Senegal, oamenii îşi riscă viaţa recoltând nisip direct din mare cu unelte rudimentare. Germania importă nisip pentru construcţii.

Pascal Peduzzi, om de ştiinţă elveţian şi directorul unuia dintre grupurile de mediu ale ONU, a explicat pentru BBC în luna mai că dezvoltarea rapidă a Chinei a consumat mai mult nisip în ultimii patru ani decât au folosit Statele Unite în tot secolul trecut. În Statele Unite, utilizările cu cea mai rapidă creştere includ consolidarea liniilor ţărmurilor erodate de creşterea nivelului mării şi de furtuni din ce în ce mai puternice - eforturi care, ca multe încercări de a răspunde provocărilor legate de mediu, creează probleme de mediu proprii.

În 2012, organizaţia de mediu Global Witness a demonstrat cu imagini din satelit că Singapore şi-a extins teritoriul cu 22% în ultima jumătate de secol.

Cum activitatea din construcţii din vest mai are până să-şi revină complet după criza financiară din 2007-2008, Asia este de departe cea mai mare sursă de cerere de nisip. Cifre ale Freedonia Group, firmă de cercetare a pieţei, sugerează că din cele 13,7 miliarde de tone de nisip extrase la nivel mondial pentru construcţii anul trecut, 70% au fost utilizate în Asia. Jumătate au fost folosite în China, unde guvernul estimează că a construit 32,3 milioane de locuinţe şi 4,5 milioane de kilometri de drumuri între 2011 şi 2015, notează The Economist. Ca şi Singapore, China şi Japonia şi-au extins teritoriul cu ajutorul nisipului. China a scandalizat opinia publică construind insule artificiale pe stânci contestate din Marea Chinei de Sud.

Emiratele Arabe vor să continue să crească – atât pe verticală, cu zgârie-norii lor uriaşi, cât şi în suprafaţă. Constructorii din Dubai, Qatar şi Bahrain sunt ocupaţi cu ridicarea celor mai înalte clădiri rezidenţiale şi a celor mai mari aeroporturi din lume. Dubaiul a cucerit teren din mare folosind 385 de milioane de tone de nisip pentru proiectul său îndrăzneţ Palm Island. Acum se lucrează la proiectul unui alt arhipelag artificial numit The World (Lumea). Aceste eforturi au epuizat toate resursele de nisip ale acestei ţări. Nisipul de pe terenurile de golf din Dubai este importat. Cel din deşert este atât de fin, încât mingea de golf s-ar scufunda pur şi simplu în el. Cea mai înaltă structură făcută de om, clădirea Burj Khalifa din Dubai, este construită cu nisip cumpărat din Australia.

Arabia Saudită deţine rezerve de nisip, dar a restrâns în mod repetat livrările pentru ţările învecinate, forţând macaralele de acolo să se oprească.

În Europa, în 2012 doar Germania a extras 235 de milioane de tone de nisip şi pietriş, 95% din această cantitate ducându-se în sectorul construcţiilor. Această ţară, brăzdată de râuri şi cu ieşire la mare, are nisip, dar importă acest tip de resurse naturale. Reprezentanţi ai Institutului Federal pentru Geoştiinţe şi Resurse Naturale din Hanovra spun că Germania are suficiente rezerve de nisip pentru a acoperi mii de ani de consum. Problema este că nisipul folositor nu este întotdeauna disponibil - ar putea fi într-o zonă de conservare, în păduri sau în apropierea oraşelor. ”Este într-un fel ca în cazul turbinelor eoliene: nimeni nu vrea o groapă de pietriş în curtea sa“, spune geologul Dill.

Pe măsură ce nivelurile mărilor vor creşte şi populaţiile urbane vor exploda - ONU prezice o creştere de aproape 1 miliard de persoane până în 2030 - nisipul va fi şi mai căutat.

ONU estimează consumul global la 40 de miliarde de tone pe an, dintre care 30 de miliarde de tone sunt folosite la prepararea betonului. Cantitatea ar fi suficientă pentru construirea unui zid înalt de 27 de metri şi la fel de gros care să înconjoare Pământul.

”Nisipurile sunt acum extrase într-un ritm mult mai rapid decât rata de înlocuire“, se arată într-un studiu din 2014 al ONU. Organizaţia a calculat că nisipul şi pietrişul reprezintă 85% din toate resursele naturale exploatate la nivel mondial.

Sursa Bussinessmagazin.ro

”Nisipul este ca petrolul. Este limitat“, spune şi Klaus Schwarzer, geolog la Universitatea din Kiel. ”Dacă nu suntem atenţi, vom rămâne fără nisip“, avertizează şi specialiştii de la Western Carolina University.

Care este legătura lui Vladimir Putin cu o bancă din România care a dat faliment. Actualul președinte al Rusiei, implicat în afaceri dubioase

Vladimir Putin a derulat afaceri suspecte prin intermediul unei companii din Liechtenstein, implicată în mai multe scheme de spălare de bani. O asemenea afacere a vizat și o bancă din România.

Numele lui Vladimir Putin a fost pus în legătură cu Banca Internațională a Religiilor (B.I.R.). La constituirea capitalului acestei instituții bancare au contribuit Mitropoliile Olteniei și Moldovei, Biserica Armenească, Cultul Penticostal, SNCFR, alte societăți românești și străine, dar și persoane fizice. B.I.R. a falimentat în anul 2000, iar cazul a fost cercetat de două comisiile de abuzuri ale Parlamentului României.

Apropiatul lui Vladimir Putin a fost acționar la Banca Internațională a Religiilor

În 2004, aceste comisii au întocmit un raport din care a reieșit că ”devalizarea băncii a fost rodul unei acțiuni de crimă organizată și corupție institutionalizață, pusă la cale de un grup de interese constituit din mai multe persoane, printre care avocații Arin Stănescu, Calin Andrei Zamfirescu, Flavius Baias și alții, împreună cu persoane din conducerea Băncii Naționale a României, Emil Iota Ghizari, Mihai Bogza și alții, precum și cu complicitatea unor magistrați de la diferite instanțe”.

Prejudiciul a fost estimat atunci la aproximativ 70 de milioane de euro. În 2008, DNA a luat o decizie controversată, în urma căreia cele 14 persoane acuzate de falimentatea B.I.R. au fost scoase de sub acuzare, procurorii argumentând că nu s-au adunat probe suficiente la dosar.

Însă, în luna mai a anului 2000, anul în care B.I.R. a falimentat, ziarul francez Le Monde a publicat, potrivit FANATIK, o amplă anchetă care viza legăturile dintre mafia rusă și cartelul columbian al drogurilor Ochoa.

Într-un articol, Le Monde a scris că Vladimir Putin a fost, pînă în martie 2000, consultant al unei companii din Liechtenstein, SPAG, firmă care ar fi folosit fonduri ale Băncii Internaționale a Religiilor pentru achiziții imobiliare în Rusia. SPAG (St.Petersburg Immobilien und Beteiligungs AG) fusese fondată de Rudolf Ritter, un apropiat al lui Putin, după cum a relatat Le Monde. Mai mult, numele lui Rudolf Ritter s-a regăsit printre acționarii persoane fizice ai B.I.R..

Un ziarist rus a afirmat că Vladimir Putin a creat compania SPAG

Ritter se afla în atenția Serviciului Secret German pentru că, prin intermediul SPAG, era implicat în operațiuni de spălare de bani în Liechtenstein, fiind omul de legătură al cartelului Ochoa. În raportul Serviciului Secret German, citat de Le Monde, s-a scris: ”Afaceriștii ruși implicați au transferat bani prin intermediul băncii românești B.I.R., în scopul achiziționării unor imobile în Rusia. Ritter este acționar majoritar la SPAG, firmă care s-a ocupat de achizițiile imobiliare”.

Despre legătura lui Vladimir Putin cu SPAG a relatat și un ziarist rus, Artur Kruglov, într-un interviu acordat postului de radio Europa Liberă din Republica Moldova, consultat de FANATIK. Kruglov s-a referit la perioada în care Vladimir Putin a lucrat la Primăria din Sank-Petersburg, condusă de un apropiat al său, Anatoli Sobceak, unde a ocupat funcțiile de viceprimar și de șef al Departamentului de afaceri externe.

Kruglov a dezvăluit că, de fapt, Vladimir Putin a fost cel care a creat SPAG, compania care a transferat fonduri din conturile Băncii Internaționale a Religiilor. „Putin a lucrat la primăria lui Sobceak cinci ani, între 1991 și 1996. Cinci ani de fraude și scheme de corupție – materie primă, cazinouri, SPAG, împărțirea portului și a bazelor petroliere. Și el nu uita de propriile lui interese în nicio tranzacție. SPAG a fost creată tot de Putin împreună cu Vladimir Smirnov – primul președinte al cooperativei Ozero”, a declarat Artur Kruglov pentru sursa citată.

Sursa Fanatik.ro

Masacrul de la Lunca – o rană deschisă în sufletul neamului românesc

 În noaptea de 6 spre 7 februarie a anului 1941 „se scria un episod cumplit din drama românilor din nordul Bucovinei”. Deși au trecut mai mult de opt decenii de la acel eveniment tragic din istoria românilor din regiunea Cernăuți, rana din sufletul neamului românesc continuă să sângereze.

Și-n acest an românii din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și ținutul Herța s-au adunat la Lunca, nu departe de locul Masacrului, la Biserica din sat unde un sobor de preoți în frunte cu Protopopul de Herța Pavel DUMITRU au oficiat un serviciu divin și au înălțat rugăciuni întru pomenirea martirilor români secerați de gloanțele grănicerilor sovietici în lunca Prutului, la doar câțiva kilimetri de România.

Sute de români nevinovați au fost uciși la Lunca, ținutul Herța. Unii au reușit să scape, alții au fost prinși de trupele sovietice, condamnați la moarte, la diferite pedepse cu închisoarea și trimiși în gulagurile Siberiei.

Alături de comunitatea românească din Ucraina la evenimentul de comemorare a martirilor de la Lunca a fost și doamna Irina Loredana Stănculescu, consul general al României la Cernăuți, care a transmis un mesaj de compasiune românilor din nordul Bucovinei  care în iarna anului 1941 și-au pierdut ființele dragi pe malurile Prutului, în localitatea Lunca.

Istoria a lăsat urme adânci în inimile românilor din nordul Bucovinei și răni care vor sângera mereu…

BucPress

Inundaţiile provocate de revărsarea lacurilor glaciare ameninţă milioane de oameni

Schimbările climatice creează tot mai multe probleme în cele mai diverse locuri de pe glob. Inundaţiile masive cauzate de lacurile glaciare formate sau extinse ca urmare a schimbărilor climatice ameninţă milioane de persoane la nivel mondial, potrivit unui studiu publicat în revista ştiinţifică Nature Communications. Patru ţări sunt cele mai expuse riscului: India, Pakistan, China şi Peru, notează cercetătorii care au realizat această primă evaluare globală a zonelor ameninţate de acest fenomen. Volumul lacurilor formate atunci când gheţarii se topesc din cauza încălzirii globale a crescut cu 50% în 30 de ani, potrivit unui studiu anterior din 2020, bazat pe date satelitare. Aceste lacuri sunt extrem de instabile deoarece sunt cel mai adesea îndiguite de gheaţă sau de sedimente compuse din roci poroase şi resturi. Când apa acumulată trece prin aceste bariere naturale, pot apărea inundaţii masive în aval, provocând moartea a mii de persoane. "Nu zonele cu cel mai mare număr de lacuri glaciare sau cele cu cea mai rapidă creştere sunt neapărat cele mai expuse riscului. Pericolul provine mai degrabă de la numărul de persoane care trăiesc în apropierea acestor lacuri şi din capacitatea lor de a face faţă unor inundaţii sau nu", a explicat autorul principal al studiului, Caroline Taylor, doctorand la Universitatea din Newcastle, Anglia. Astfel, mii de persoane au murit în inundaţii cauzate de revărsarea lacurilor glaciare în zonele montane înalte din Asia, însă doar un număr redus în Pacificul de Nord-Vest, chiar dacă această regiune are de două ori mai multe lacuri glaciare. Potrivit studiului, aproximativ 90 de milioane de persoane din 30 de ţări trăiesc în 1.089 de bazine lacustre glaciare, iar 15 milioane dintre acestea locuiesc la un kilometru distanţă de o zonă ce poate fi inundată. Numai în zona montană înaltă din Asia, peste nouă milioane de persoane se află pe traseul direct al unor potenţiale inundaţii cauzate de lacurile glaciare, inclusiv cinci milioane în nordul Indiei şi Pakistan. În Pakistan, care numără peste 7.000 de gheţari în lanţurile muntoase din Himalaya, s-au produs în vara anului trecut inundaţii devastatoare, care au afectat peste 33 de milioane de persoane. Cercetări recente au arătat ca jumătate din cei 215.000 de gheţari de pe Pământ şi un sfert din masa lor se vor topi până la sfârşitul secolului, chiar dacă încălzirea globală poate fi limitată la 1,5 grade Celsius, obiectivul ambiţios al Acordului de la Paris. În ultimul secol, o treime din creşterea nivelului mării la nivel global a provenit din topirea gheţarilor.

Sursa Bursa.ro

Pretul Petrolului

 

Prețul petrolului a crescut la cel mai mare nivel din ultimii 3 ani. În SUA a ajuns la apogeul ultimilor 7 ani

Grupul OPEC+ al celor 23 cele mai mari state producătoare de petrol a decis să menţină actualul pact care prevede în fiecare lună majorarea producţiei cu 400.000 de barili pe zi, până cel puţin în aprilie 2022. Decizia vine în contextul solicitărilor pentru o creştere mai mare a producției de țiței, pentru a contracara scumpirile care ameninţă redresarea economiilor în urma pandemiei. Aceasta a ridicat prețul la cel mai mare nivel din ultimii trei ani la nivel global iar în SUA a avut cea mai ridicată cotație din ultimii șapte ani.

Luni, miniştrii Energiei din OPEC+ (grup compus din Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol şi alţi mari producători) s-au reunit pentru a discuta cât de mult petrol să elibereze pe o piaţă supraîncălzită, pe care perturbările de aprovizionare şi revenirea cererii după pandemia de coronavirus au împins preţul barilului de petrol peste pragul de 80 de dolari, transmite Agerpres, care citează Reuters.

Vicepremierul rus Alexander Novak a declarat că decizia va ajuta la stabilizarea pieţei.

„Vom monitoriza situaţia, dar cererea scade de obicei în trimestrul patru, iar planurile noastre de majorare a producţiei sunt inegale. Vom căuta să avem o piaţă echilibrată”, a declarat Novak.

Majorarea cotaţiei petrolului la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani este agravată de o creştere şi mai mare a preţurilor la gaze naturale, care au urcat cu 300% în acest an, din cauza unor probleme de aprovizionare şi a producţiei reduse de alţi combustibili.

Prețul petrolului în Statele Unite s-a ridicat cu 2,3% (1,74 dolari), la 77,62 dolari per baril, după ce a urcat în ultimele șase săptămâni și a ajuns la cel mai mare nivel din 2014 până în prezent, transmite Reuters.

Citește și: Benzinăriile nu mai vând carburanți sub 6 lei litrul. Unele sortimente ar putea trece de 7 lei în octombrie

Creşterea preţurilor la petrol, gaze naturale, cărbune şi energie electrică alimentează presiunile inflaţioniste la nivel global şi încetinesc revenirea economică.

Începând din luna ianuarie 2017, ţările din OPEC+ au redus producţia pentru a susţine preţurile şi a diminua supra-oferta, iar la mijlocul anului trecut au adoptat o reducere record a producţiei cu 9,7 milioane barili pe zi în contextul în care pandemia de COVID-19 a afectat cererea de benzină şi combustibil pentru avioane.

Recent, analiştii de la Goldman Sachs au majorat estimările privind cotaţia barilului de ţiţei Brent la finalul lui 2021 la 90 de dolari, de la 80 de dolari, în urma redresării mai rapide a cererii, după ce varianta Delta şi uraganul Ida au dus la reducerea producţiei şi probleme în aprovizionare.

Săptămâna trecută, cotaţia barilului de ţiţei Brent a atins cel mai ridicat nivel din ultimii aproape trei ani, după ce întreruperile de furnizare pe plan global au forţat companiile energetice să retragă cantităţi mari din stocurile de ţiţei.

Luni, la bursa ICE Futures, cotaţia barilului de petrol Brent din Marea Nordului a depăşit 81 de dolari, după ce grupul OPEC+ a anunţat că menţine planul privind majorarea graduală a producţiei.

„Deşi de mult timp estimăm o creştere a preţurilor petrolului, actualul deficit de furnizare global este mai accentuat decât ne-am aşteptat, redresarea cererii pe plan mondial în urma impactului Delta fiind chiar mai rapidă decât previziunea noastră, în timp ce previziunile privind furnizarea globală sunt sub estimări”, se arată în raportul Goldman din 26 septembrie.

În privinţa cererii, analiştii apreciază că deficitul global de gaze va duce la creşterea generării de energie din centrale pe bază de petrol.

Referinta Digi https://www.digi24.ro/stiri/economie/digi-economic/pretul-petrolului-a-crescut-la-cel-mai-mare-nivel-din-ultimii-3-ani-in-sua-a-ajuns-la-apogeul-ultimilor-7-ani-1690107

Istoria Uitată ( hisoria.ro )

 Alianța nazisto-comunistă căreia i-a căzut victimă România pare că e uitată azi, de unii. Ca și capitularea regelui Mihai în fața URSS, regele Mihai predând țara și armata, lui Stalin, fară condiții, fără semnarea niciunui armistițiu. Ca și eşecul total al dictaturii lui Carol al II-lea în 1940, an în care regele a cedat fără luptă importante teritorii aliaților Germaniei naziste - URSS, Ungaria și Bulgaria.

România a pierdut, astfel, în 1940  Basarabia, Bucovina de Nord și Herța (în favoarea URSS), aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei (Ungaria horthystă) și Cadrilaterul (Bulgaria).

▪︎Încheiat la 23 august 1939 la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov (pact Hitler-Stalin) - tratat de neagresiune germano-sovietic, într-un protocol adiţional secret prevedea împărţirea sferelor de influenţă în Europa de Est între „Deutschen Reich” și Rusia bolșevică.

Pactul a condus la pierderea Basarabiei pt noi și a stat la baza declanșării, la 1 septembrie 1939, a celui de-al Doilea Război Mondial. (Hitler a atacat Polonia la o săptămână de la pactul Ribbentrop-Molotov).

Prin anexa secretă expansionistă a Pactului, Stalin și Hitler și-au împărțit România, Polonia şi Ţările Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), Uniunea Sovietică urmând să bolşevizeze centrul și estul Europei.

Ca urmare a Pactului Hitler-Stalin, România a fost silită atât să cedeze URSS, în iunie 1940,

Basarabia, Bucovina de Nord și Herța, să accepte Dictatul de la Viena - 30 august 1940,  silită fiind să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei (43.492 km²) Ungariei horthyste, și Cadrilaterul (8.000 km²) Bulgariei (tratatul de la Craiova, 7 septembrie 1940).

1940 | Eşec total al dictaturii lui Carol al II-lea

România, aflată în plină dictatură a lui Carol al II-lea, a cedat Basarabia fără luptă, în 28 iunie 1940, trupele sovietice au intrat şi în Bucovina. Armata română nu a opus rezistenţă pe Nistru nici măcar în cele 4 zile de evacuare admise de Moscova. Soldaţii s-au lăsat dezarmaţi. Moscova a decis să aplice retroactiv legile sovietice pe întregul teritoriu acaparat. Ţăranii gospodari au devenit chiaburi şi duşmani de clasă, iar cei care făcuseră parte din administraţie, trădători. Acestea au devenit argumente pentru deportarea dincolo de Urali, în Siberia, a peste 59.000 de persoane. Alţi nefericiţi au fost deportaţi în Kazahstan.

Mulţi basarabeni cred şi astăzi că o minimă doză de curaj ar fi permis familiilor legate direct de administraţia românească să se salveze trecând Prutul. 

Iurie Colesnic, istoric, Chişinău: 

„Dacă se opunea o rezistenţă reală, am fi avut şi alte drepturi asupra acestui teritoriu după aceea. Când ai un spaţiu nu îl cedezi, îl aperi, încerci să te opui.”

La 10 mai 1940 Germania invadase Franța, Belgia, Olanda și Luxemburg, la 22 iunie 1940 avea loc capitularea Franței, guvernul condus de mareșalul Pétain, semnase armistițiul cu Germania.  

Odată cu venirea la putere a lui Ion Antonescu, Conducător al României (6 septembrie 1940 - 23 august 1944) România s-a aliat cu Puterile Axei în scopul de a recupra teritoriile amputate - intrând în iunie 1941 în război de partea acestora, împotriva URSS. 

Acordurile româno-germane din 11 iunie 1941 de la München și Berchtesgaden atestă faptul că România hotărește să intre în război alături de Germania, împotriva URSS. 

În noaptea de 12-13 iunie 1941 au fost deportați din Basarabia și Bucovina de Nord în Siberia aproape 250.000 de oameni.

În noaptea de 21-22 iunie, Armata Română a declanșat operațiunile militare pt eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord de sub ocupație sovietică.

• La 23 august 1944, într-o rotundă aniversare a ipocriziei, când se împlineau exact cinci ani de la semnarea tratatului Ribbentrop-Molotov, regele Mihai capitulează în fața în fața URSS,

regele Mihai predâ țara și armata, lui Stalin, fară condiții, fără semnarea niciunui armistițiu, armata română de est fiind distrusă, mulţi militari și ofițeri români au fost luaţi prizonieri, deportați și uciși de Armata Roşie. 

In România a avut loc Insurecția armată, am întors armele împotriva nemților și a ungurilor, și am trecut de partea aliaților, Armata sovietică ocupând întreaga Românie până în 1958.

Dat fiind că nu se semnase vreun armistiţiu înainte de lovitura de palat, sovieticii au tratat România ca pe o țară ocupată, iar toți militarii români aflați pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, executând ordinul Capului Oștirii (“Primiți pe soldații acestor armate cu încredere!”) au fost făcuți prizonieri.

În noaptea de 23 spre 24 august 1944, postul de radio “Donau”, care emitea de la Viena, dădea replica proclamaţiei regale din seara zilei precedente:

“Români, vieţile voastre, vieţile copiilor voştri, sunt în cea mai mare primejdie! După ce românii au luptat atâţia ani de zile pt. apărarea patriei lor, Regele Mihai şi clica sa de trădători au arestat pe Mareşalul Antonescu şi acum vor să dea ţara pe mâna bolşevicilor. Regele Mihai vă făgăduieşte pacea, însă aceasta înseamnă ocuparea României de Armata Roşie, bolşevizarea ţării şi înlăturarea naţionaliştilor români.Regele trădător afirmă că englezii şi americanii au garantat independenţa României. În realitate, aceştia au făgăduit de multă vreme România bolşevicilor”.

„Volkischer Beobachter” afirma:

„Noul guvern instituit la Bucureşti de Regele Mihai este obişnuitul guvern Kerensky, premergător adevăratului guvern comunist, pe care-l pregăteşte. Că România nu mai poate nădăjdui într-un ajutor anglo-american este mai presus de orice îndoială, deoarece Balcanii au fost lăsaţi de aceştia pe seama bolşevicilor. Ruşii vor să ocupe mai întâi România, pentru a o putea apoi bolşeviza”.

Vineri 25 august 1944, „Donau” afirma:

„un lucru va fi sigur, ca Basarabia şi Bucovina nu vor mai fi româneşti. Cred, oare, românii că atitudinea lui Brătianu şi Maniu va îndupleca pe ruşi să respecte independenţa României?”

Duminică, 27 august 1944, postul de radio „Dunărea” confirma faptul că: „nu există niciun fel de capitulare”.

Luni, 28 august 1944, Radio „Berlin” spunea: 

„Aceasta este primul pas spre încorporarea României la Uniunea Sovietică. Acelaşi procedeu a fost întrebuinţat şi la încorporarea statelor baltice”. „Ofiţerii care s-au predat ruşilor au fost executaţi, iar armatele româneşti ajunse pe mâna sovieticilor au luat drumul pierzării spre Siberia, la muncă silnică".

La 5 septembrie 1944, „Dunărea” anunţa:

„În cursul săptămânii trecute s-a întrunit la Moscova o comisie a muncii pentru Siberia Centrală şi Orientală. În această întâlnire s-a hotărât să se ceară României 1.500.000 de oameni: ingineri, arhitecţi, tehnicieni şi muncitori”. 

La 7 septembrie 1944, „Dunărea” anunţa:

„Şi cine e trimisul ţării să se înţeleagă cu Moscova? Cui i s-a dat toată încrederea acestei misiuni? În ce mâini au încăput interesele ţării? În acelea ale domnului Pătrăşcanu a cărui celebritate lipsită de onoare nu merită să fie amintită. Agent al Moscovei, comunist şi în prezent omul de încredere căruia i s-a încredinţat viitorul României. Şi între timp hoardele sovietice nu se mărginesc să depoziteze numai pe soldaţii români dezarmaţi, ci şi populaţia, mai ales din Moldova”.

Judecând retrospectiv, se poate constata că toate cele afirmate în comunicatele germane corespund adevărului istoric.

În seara zilei de 23 august, Regele anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii. 

În fapt armistiţiul nu va fi semnat până pe 12 septembrie, la Moscova!

...

Armata română a recucerit Transilvania de Nord și a continuat cu eliberarea Ungariei (cu ocuparea Budapestei) și a Cehoslovaciei.

Mareșalul a fost ținut prizonier în URSS pentru vreun an și jumătate, nefiind judecat în procesele de la Nürnberg. 

Ulterior, Antonescu a fost adus în România și judecat de Tribunalul Poporului din București, într-un proces de tip stalinist, fiind condamnat la moarte și executat la 1 iunie 1946, lângă închisoarea Jilava.

Consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov au fost practic continuate de Pactul Churchill- Roosevelt -Stalin, care a propus la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în 1945, o nouă reîmpărțire a sferelor de influență în Europa, vestul urmând a se afla sub influența Statelor Unite ale Americii, iar estul sub influența Uniunii Sovietice. 

Începând din 1936, România remarcase cu îngrijorare pasivitatea Angliei şi a Franţei faţă de dominaţia din ce în ce mai puternică, în Estul Europei, a Germaniei revizioniste.

Anglia şi Franţa dovediseră deja - prin acordul de la Munchen din 1938 - că nu garantează apărarea frontierelor în Estul Europei.

Se pare că în România istoria este dată uitării, sau se vrea adânc îngropată. 

De ieri, 23 august, tot văd mesajul:

„Noroc că au venit tovarășii și ne-au salvat de la dezastru. Altfel, cam ăsta era proiectul construirii de autostrăzi pe vremea monarhiei."

Mesaj atașat la harta României:

"Rețea de autostrăzi propusă de inginerul Mihail Manoilescu în 1938".

Alianța nazisto-comunistă căreia i-a căzut victimă România pare că e uitată azi, de unii. Ca și capitularea regelui Mihai în fața URSS, regele Mihai predând țara și armata, lui Stalin, fară condiții, fără semnarea niciunui armistițiu. Ca și eşecul total al dictaturii lui Carol al II-lea în 1940.

Mihail Manoilescu (9 decembrie 1891 – 30 decembrie 1950, închisoarea Sighet) a fost un publicist, gânditor economic și politic, Ministrul Afacerilor Străine, politician, membru al Partidului Național Liberal, al Partidului Poporului, al Partidului Național-Țărănesc, apoi al Mișcarii legionare, fiind unul dintre finanțatorii Mișcării legionare în anii 1930.

România, care avea încă din perioada interbelică, respectiv din anul 1938, un plan al autostrăzilor, nici astăzi, în 2021, nu le are.

Da, suntem în UE, nu „pe vremea monarhiei".

➤Regele Mihai, 23 august 1944:

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=559272595423891&id=100040234664876

➤„Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus!” 

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=559372668747217&id=100040234664876

➤23 August, „România stăpână pe soarta ei"

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=559203482097469&id=100040234664876

Impotriva Imbatranirii

Ultimele tratamente impotriva imbatranirii pielii se bazeaza pe unele dintre cele mai la indemana fructe si legume. Iata cateva dintre tratamentele pe care le poti pregati in propria bucatarie.

Sucul de lamaie

Vitamina C prezenta in lamai este un antioxidant puternic. In afara de acest lucru, acesta face miracole in ceea ce priveste aparitia petelor de varsta sau a pistruilor.

Stoarce o lamaie, aplica suscul pe fata si lasa-l sa actioneze cam 15 minute, dupa careclateste bine cu apa. repeta zilnic tratamentul

Pentru rezultate mai bune, combina o lingurita de zeama de lamaie cu o jumatate de lingurita de lapte si o lingurita de albus de ou. Amesteca-le bine si aplica mix-ul pe fata. Dupa 15 minute, clateste cu apa rece.

De asemenea, mierea cu zeama de lamaie este  un remediu eficient impotriva imbatranirii pielii, pentru ca mierea ajuta la pastrarea elasticitatii pielii.

Combina cele 2 ingrediente, aplica-le pe fata si lasa-le sa actioneze cam 20 de minute, dupa care clateste cu apa din abundenta.

Lapte de cocos pentru hidratarea pielii

Nuca de cocos este o comoara in ceea ce priveste vitaminele si mineralele necesare pielii. Laptele de cocos iti poate hidrata pielea in profunzime, reusind sa ii pastreze in acest fel stralucirea.

Aplica laptele de cocos pe fata si stai 20 de minute cu el pe fata. Clateste cu apa calduta si vei observa beneficile acestuia.

Masca din papaya pentru mentinerea fermitatii pielii

Poate stiati ca papaya este buna pentru ochi, pentru ca acest fruct contine foarte multa vitamina A. Acelasi argument poate fi folosit si in cazul tratarii pielii, find un extraordinar antioxidant.

The Health Site sustine ca enzima denumita papain din papaya poate ajuta la distrugerea celulelor moarte de pe suprafata pielii, reusind sa-i pastreze fermitatea. Pentru a te bucura de beneficile acestui fruct taie cateva felii, pune-le intr-un blender si amesteca-le pane se face o pasta.

Aplica pasta pe fata si asteapta 15 minute. Clateste cu apa rece.

Castravete si branza proaspata de vaci pentru pielea sensibila din jurul ochilor

Castravetele ajuta la reducerea cearcanelor si ajuta la mentinerea sanatatii pielii. Branza de vaci contine acid lactic care are propietatii de exfoliere a celulelor moarte, aflate la suprafata pielii. 

Prepara o masca de fata din jumatate de ceasca de branza proaspata  de vaci si 2 lingurite de castravete ras si aplica rezultatul pe fata. Asteapta 20 de minute, dupa care clateste cu apa din abundenta.

Enigmele istoriei. Masacrul de la Bălţi, Katyn-ul României

 12 iulie 2017

Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale celui de-Al Doilea Război Mondial s-a petrecut la marginea oraşului Bălţi, din Basarabia.Zona mlăştinoasă din lunca râului Răut a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români. Deocamdată, nimeni nu a organizat vreo campanie sistematică de săpături pentru a identifica proporţiile crimelor din Bălţi, aşa că ele pot fi doar estimate. În timp ce unii istorici avansează cifra de 10.000 de victime, un călugăr, iehomonahul Nicodim Şchiopu, estimează că militari sovieticii din trupele N.K.V.D. au lichidat peste 50.000 de prizonieri. Ceea ce este cert este faptul că masacrul din Bălţi poate fi comparat cu cel de la Katyn.

Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale celui de-Al Doilea Război Mondial s-a petrecut la marginea oraşului Bălţi, din Basarabia.
Zona mlăştinoasă din lunca râului Răut a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români. Deocamdată, nimeni nu a organizat vreo campanie sistematică de săpături pentru a identifica proporţiile crimelor din Bălţi, aşa că ele pot fi doar estimate. În timp ce unii istorici avansează cifra de 10.000 de victime, un călugăr, iehomonahul Nicodim Şchiopu, estimează că militari sovieticii din trupele N.K.V.D. au lichidat peste 50.000 de prizonieri. Ceea ce este cert este faptul că masacrul din Bălţi poate fi comparat cu cel de la Katyn.
În pădurea de pe vechiul teritoriu al Poloniei, sovieticii au împuşcat şi au îngropat circa 14.000-15.000 de prizonieri în anul 1940. Vreme de cinci decenii, sovieticii au negat faptul că ar fi fost implicaţi în masacrul de la Katyn, aruncând vina pe germani. Apoi, au fost nevoiţi să recunoască implicarea lor în acest masacru şi să îşi ceară scuze. Acest lucru nu s-a putut întâmpla în Basarabia, în condiţiile în care Republica Moldova a fost condusă până recent de către comuniştii lui Vladimir Voronin, iar Transnistria este, practic, feuda unui regim promoscovit corupt, care rezistă sprijinit de trupele ruseşti, a notat revista „Art-Emis”, sub semnătura cunoscutului istoric Claudiu Pădureanu. În anul 1944, după 23 august, ca urmare a ordinului Regelui Mihai prin care, se interzicea militarilor români să opună rezistenţă armatei sovietice, aceasta a luat un mare număr de prizonieri. Mărturiile celor care au luptat pe Frontul de Est arată că mulţi dintre prizonieri erau lichidaţi, pur şi simplu, cu un glonţ în ceafă. Însă unii au fost concentraţi în lagăre. Unul dintre cele mai mari lagăre a fost înfiinţat în oraşul Bălţi, în mlaştina de lângă râul Răut. În total, au fost adunaţi 50.000 de soldaţi. Peste 40.000 de soldaţi erau români, apoi mai erau circa 5.000 de militari germani, 2.000 maghiari (unii fiind români înregimentaţi cu forţa în armata ungară după Diktatul de la Viena), precum şi prizonieri proveniţi dintre cehii, slovacii ori croaţii înrolaţi ca voluntari în trupele germane.

Mulţi dintre prizonieri au murit din cauza foametei, a condiţiilor precare de igienă şi a lipsei de medicamente. Alţii au fost deportaţi şi au pierit în lagăre din Siberia ori din Kazahstan. Cei care au rămas, în vara anului 1944, au fost duşi în mlaştină şi puşi să sape nişte şanţuri lungi, apoi au fost împuşcaţi şi înmormântaţi de soldaţii N.K.V.D., precursorul K.G.B. Au fost, totuşi, şi prizonieri care au scăpat. „Am reuşit să fug, îmbrăcat într-o cămaşă zdrenţuită. Kilometri întregi, m-am târât prin mlaştină, zgâriat de mărăcini şi pişcat de insecte şi de lipitori. După două zile, în care am crezut că o să mor de foame, am dat peste o casă. O femeie mi-a dat o haină, am luat o sapă pe umăr şi m-am îndreptat spre linia frontului. Îi salutam pe ruşi şi ei mă lăsau în pace, pentru că credeau că merg la sapă. Am reuşit, noaptea, să trec din nou în liniile noastre”, povesteşte Iacob Herman.

Vreme de o jumătate de secol, despre masacrul din Bălţi nu a vorbit nimeni. Sau cei câţiva care au vorbit au ajuns în Gulag. După căderea comunismului, rudele celor ucişi au făcut primele demersuri pentru a regăsi rămăşiţele pământeşti ale celor dispăruţi. Astfel, în anii 1991 şi 1992, a început o adevărată campanie de arheologie contemporană. Oamenii s-au îngrozit de cantitatea imensă de oase găsite. Craniile şi oasele au fost adunate într-o piramidă imensă, care a fost acoperită cu un strat de pământ. În vârful piramidei, a fost construită o troiţă, care a fost sfinţită de episcopul de atunci din Bălţi, P.S. Petru. Cum despre masacrul din Bălţi oamenii începeau să vorbească tot mai mult, P.S. Petru, actualul mitropolit ortodox român al Basarabiei, a fost alungat de cazaci înarmaţi din reşedinţa arhierească, iar peste dosarul masacrului din Bălţi a început să se aşeze praful uitării.

Sursa eurostiri.eu

Relatii de rudenie intre tortionari mai vechi sau mai noi

Marin Dragnea, unchiul liderului PSD-Liviu Dragnea, a fost  înaintat de la gradul de colonel la general datorită faptului că a condus represiunea studenților de la Timișoara din 1956 în urma căreia a fost exmatriculat Ioan Holender, cel care mai apoi a ajuns directorului Operei din Viena. Sute de studenti timișoreni au fost atunci arestați dintre care unii au fost condamnați la închisoare.

În povestea cu sânge de la Timișoara apare și Ion Iliescu, liderul spiritual al PSD, dar și generalul Victor Athanasie Stănculescu. 

În timpul comunismului tatăl lui Liviu Dragnea a fost milițian.

Liviu Dragnea a confirmat pentru România Liberă că Marin Dragnea este unchiul său.

Marin Dragnea a venit în România în 1944 cu divizia Tudor Vladimirescu creată în URSS și care avea drept scopsovietizarea României. Dragnea a ocupat apoi diverse funcții de conducere în Armată, dar a fost și șeful Comitetului Olimpic Român, iar după 1990 este președintele asociației veteranilor de război.

CITIȚI ȘI: EXPLOZIV/ Unchiul lui Liviu Dragnea, omul URSS și al lui Putin: A venit în România cu Armata Roșie a lui Stalin/ DECORAT DE 2 ORI DE VLADIMIR PUTIN DOAR ÎN 2015/ După ce a reprimat demonstrațiile din 1956 de la Timișoara a fost făcut general

Divizia Tudor Vladimirescu a fost constituită din inițiativa lui Iosif Visarionovici Stalin ca parte a armatei sovietice, o unealtă de propagandă și de pregătire a instaurării comunismului în România. Avea drept comandant pe col. Nicolae Cambrea, unchiul lui Sergiu Nicolaescu.

Marin Dragnea a fost decorat doar în 2015 de două ori de Federația Rusă prin decrete semnate de Vladimir Putin.

În perioada Revoluției din Ungaria din 1956, colonelul Marin Dragnea era comandantul Corpului 38 Armată și al Garnizoanei Timișoara, având un rol cheie în reprimarea demonstrațiilor studențești.

Colonelul (r) Eftimie Ionescu, care a fost loctiitor politic al lui Dragnea in acea perioada, declara:
„In timpul contrarevolutiei din Ungaria, la Timisoara aparusera fenomene de dezordine. Generalul Dragnea i-a chemat pe manifestanti intr-o sala si le-a spus: „Astamparati-va! Nu avem nevoie de haos si dezordine in oras”. Ei l-au huiduit, au folosit cuvinte nepotrivite la adresa organelor de partid si de stat. Atunci Dragnea ne-a spus: „Luati-i!”. Au fost imbarcati in camioane si dusi la cazarmile din Becicherec (Beșcheru Mic). S-au urcat de buna voie in masinile armatei si acolo li s-au acordat toate drepturile…”.

În arhivele PCR există un document din acea perioadă în care se spune „în condiţiile în care au apărut manifestări duşmănoase ale unor grupuri de studenţi, comandamentul special din zonă are dreptul de a ordona deschiderea focului, dacă e necesar”.

„Suntem împotriva URSS!”, „Nu vrem să învăţăm limba rusă!”, „Jos Gheorghiu Dej şi clica lui de parveniţi!” „Elevi, luptaţi împotriva intervenţiei călăilor de la Kremlin din Ungaria!”, „Bine au făcut maghiarii ce au făcut!”, „În Ungaria a venit libertatea şi în curând va veni şi la noi!”, scria printre manifestele studenţilor.

Studenții au alcătuit o listă cu revendicări, în care cereau condiții mai bune de trai în căminele studențești, desființarea cotelor din agricultură, retragerea din țară a trupelor sovietice, libertatea presei, autonomie universitară. Martorii la acele evenimente spun că studenții de la medicină s-au baricadat în cămine, iar armata a tras în clădiri. Cei care au luat cuvântul la acea adunare au fost arestați de Securitate și anchetați într-o cazarmă dezafectată a Armatei, de la Beșcheru Mic. Au fost arestați 700 de studenți, dintre care 80 au fost exmatriculați și condamnați la pedepse de până la 8 ani închisoare.

Ioan Holender, fostul director al Operei de Stat din Viena, era unul din cei care s-a ales cu eticheta de „duşman de clasă”, în 1956. În octombrie 1956, era în al treilea an la Facultatea de Mecanică şi avea să participe la o întrunire a studenților care i-a schimbat destinul.

„M-am prezentat la acea şedinţă fără să ştiu că nu fusese convocată de partid, ci la iniţiativa unor studenţi mai mari. În orar era prevăzut un colocviu la un lector temut nu numai datorită severităţii sale, ci şi pentru că juca rolul activistului fanatic. Şedinţa din anfiteatrul mare al Facultăţii de Mecanică de pe Bulevardul Mihai Viteazul, fixată în loc de colocviu era o surpriză plăcută. Sala stătea să pleznească de plină ce era, iar pe podium erau prorectorul, secretarul de partid şi doi tovarăşi necunoscuţi mie”, povestea Holender.

Acolo a început revolta.

„A fost o atmosferă extraordinară şi am simţit deodată că iau parte la un eveniment de importanţă capitală, pe care îl aşteptasem dintodeauna. Eram eu însumi surprins de gestul meu, dar şi de numeroasele voci care strigau: „Linişte, vorbeşte Holi. Trăiască Holi!”… Şi iată-mă vorbind despre cauzele atmosferei prerevoluţionare care domnea, faptul că la şedinţe nu ni se permitea niciodată să vorbim despre adevăratele noastre probleme şi dorinţe. La cuvântul „prerevoluţionar”, toţi au început să scandeze „Revoluţie, Revoluţie! Trăiască Holi”, a mai povestit Holender.

După lungi dezbateri, pe la ora nouă seara, a fost aleasă o delegaţie de studenţi ce urma să comunice dorinţele lor ziarului local Drapelul Roşu.

„Am fost cuprins dintr-o dată de un sentiment de teamă. Am ieşit pe furiş din sală şi m-am strecurat în stradă printr-o gaură din gardul universităţii, scurtătura obişnuită către casă. Dacă aş fi ieşit pe poartă, aş fi fost arestat pe loc. Pe străzi apăruseră unităţi militare, iar pe terenul de fotbal de lângă universitate se aflau tunuri cu ţevile îndreptate spre clădire. Treptat, mi-a devenit clar ce anume am pus în mişcare şi ce fel de urmări erau de aşteptat”, a mai povestit Ioan Holender.

A doua zi, Ioan Holender a fost ridicat de acasă şi dus la arest.

„Ne-au dus cu camioanele într-o cazarmă situată cam la o oră de Timişoara şi ne-au interogat acolo, după care am fost înşiraţi la perete şi ameninţaţi cu împuşcarea imediată în caz că nu recunoaştem că eram în contact cu unităţile de paraşutişti americane. Mi se pare chiar posibil ca ofiţerii de securitate să fi născocit aceste acuzaţii… Cu atât mai curios că a doua zi ne-au dat drumul”, a explicat el.

Holender a fost însă extramatriculat.

Cel care a trimis în octombrie 1956 la Timişoara, pentru a restabili ordinea, a fost Victor Atanasie Stănculescu, în aceea vreme era maior şi adjunctul şefului Marelui Stat Major şi şeful Direcţiei Organizare, Mobilizare, Planificare din Marele Stat Major.

Generalul Dan Voinea a ţinut să precizeze acum câțiva ani că atât în 1956, cât şi în 1989, timişorenii au avut parte de intervenţia a două personaje „de tristă amintire”.

„În 1956, s-a înfiinţat un comitet militar la Bucureşti, la care a participat şi Ion Iliescu, secretarul Uniunii Tinerilor Muncitori (UTM), pentru a discuta despre cerinţele studenţilor. În loc să răspundă memoriului studenţilor, peste noapte au decis să se intrevină în forţă şi răzvărtiţii să fie arestaţi. Au urmat rapid, între 13-16 noiembrie, procesele în stil stalinist, la care nu s-au respectat drepturile la apărare. Atunci au apărut expresiile ca huligani şi golani, folosite atât de Ceauşescu, cât şi de Iliescu”, a declarat Dan Voinea.

La aceea vreme, Ion Iliescu era unul din cei doi secretari ai Uniunii Tinerilor Muncitori, condus de şeful Direcţiei I, Gheorghe Raţiu.

„Iliescu era responsabil de spaţiul maghiar, de studenţii de etnie maghiară”, a adăugat Dan Voinea.

Virgil Trofin, secretar al Comitetului Central al UTM, cerea la aceea vreme demascarea tuturor opozanţilor declarând: “Trebuie să ştim câţi duşmani există în ţara noastră şi încearcă să lupte împotriva partidului nostru”.

Apreciat pentru rezolvarea revoltei studentesti din Timisoara, Marin Dragnea a fost numit in functia de comandant al Corpului 38 Armata (august 1956 – 1959), fiind inaintat la gradul de general-maior (1957). Dupa ce in perioada 1959 – 1960 a fost loctiitor al comandantului Regiunii a 3-a Militare iar intre mai 1960 – februarie 1970 loctiitor al comandantului Armatei a 3-a, in anul 1970 generalul Dragnea este numit comandant al Comandamentului Militar Teritorial Cluj Napoca (1970-1973). Ulterior, gen.lt. Marin Dragnea a indeplinit functii de conducere in cadrul miscarii sportive din Romania, cum ar fi presedinte al Comitetului Olimpic Roman (1974-1984). Generalul in retragere Marin Dragnea a fost inaintat la gradele de general-colonel – cu 3 stele (prin decretul presedintelui Romaniei nr.198 din 21 octombrie 1994) si general de armata – cu 4 stele (prin decretul presedintelui Romaniei nr. 506 din 30 noiembrie 2000)

Sursa Flux24