sâmbătă, 23 februarie 2013

Merele grozave care l-au sedus pe preşedintele României să acorde medalia "Meritul Agricol" unui inginer miner



„Am înfiinţat plantaţia în luna mai, iar în august pomii erau plini cu mere. Nu mă credea nimeni. Au zis că am agăţat merele cu sârmă în copaci", povesteşte Biro Şandor, un fost miner disponibilizat, cum în loc să-şi bea banii din salariile compensatorii, s-a reinventat într-un fermier de succes.

În 1989 România avea 300.000 hectare de livezi. Astăzi au rămas doar 50.000 de hectare, dintre care jumătate sunt îmbătrânite, generând producţii în declin, conform lui Mihai Coman, directorul Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti (ICDP). Nucii şi perii aproape că nu mai există, reprezentând doar 1%, respectiv 2% din totalul livezilor. Deşi „pruna" e considerată de specialişti nişa în care putem deveni lideri în Europa,  mai mult de jumătate din producţia naţională de prune e transformată în ţuică. Potenţialul ţării noastre în materie de fructe este enorm, însă încercările de relansare a pomiculturii sunt timide. Există totuşi poveşti de succes care ne dau speranţe.
Ce face un miner cu şase salarii compensatorii
Relansarea pomiculturii româneşti necesită muncă de miner. Soarta a vrut ca un miner să dea startul, înfiinţând în 2001 prima livadă superintensivă de pe teritoriul ţării noastre, inspirat de experienţa ţării vecine Ungaria. Livada lui a devenit de-a lungul anilor loc de pelerinaj pentru profesori universitari români şi străini, cercetători în agricultură şi viitori fermieri. Preşedintele Băsescu a auzit de isprava lui şi l-a decorat cu Medalia „Ordinul Agricol". 
 Povestea lui Biro Şandor (58 ani) începe abrupt: „Am lucrat ca inginer, la mina de lignit Voievozi. În 1997 am făcut parte din primul val de disponibilizări. La 45 de ani, cu 6 salarii compensatorii în mână, puteam să mă fac ori beţivan, ori să mă apuc de lucru. Întâi mi-am băgat banii la CEC şi când am văzut ce dobândă mică îmi dau, i-am scos şi mi-am deschis un magazin. În 2001 întâmplarea a făcut ca să mă duc în Ungaria ca translator pentru un prieten la un târg de toamnă, unde am văzut nişte mere deosebite, obţinute printr-o tehnologie nou pătrunsă în Ungaria, cea a livezilor superintensive de mare productivitate. Atunci mi-a venit ideea: «Ce-ar fi să fac şi la noi?»".
Şandor spune că ungurii i-au oferit nişte pomişori, el a pus toţi banii pe care-i strânsese în 4 ani ca buticar şi a luat un împrumut la bancă pentru a-şi face o livadă în localitatea Ip din judeţul Sălaj, după modelul celor pe care le-a vizitat în Ungaria: „Când am înfiinţat livada, am umblat după 10 autorizaţii. Trebuia să fac analize de sol, să primesc aprobare de mediu etc.. Pe oriunde mergeam, toţi funcţionarii zâmbeau: «Păi tu nu vezi că livezile din România se distrug şi tu vrei să investeşti? Nu eşti normal la cap». Dar câte şuturi în fund am primit, atâţia paşi am făcut în faţă".
La început Şandor Biro a avut bani doar pentru o livadă mică, de 2,3 hectare, însă cu o densitate a pomilor de 3,5 ori mai mare decât într-o livadă clasică. Rezultatul a fost şocant: „Plantaţia am înfiinţat-o în luna mai şi în luna august pomii pe care i-am plantat erau plini cu mere. O livadă normală intră pe rod după 4 sau 5 ani. Am organizat un simpozion cu 150 de participanţi şi nu m-au crezut. Au zis că am agăţat merele cu sârmă, dar când au rupt şi au gustat au văzut că-s mere normale".
Ulterior Şandor Biro şi-a extins livada la 10 hectare, ajungând pentru anumite soiuri la producţii de 60 de tone la hectar. Secretul cantităţilor-record de mere e următorul: „Totul se dirijează prin tăierea ramurilor, ca energia să nu se ducă în lemn, ci în fruct. La un pom obişnuit seva merge la o creangă 2-3 metri stânga-dreapta faţă de trunchi. La pomii aceştia, de la trunchi până la vârful crengii e o distanţă mult mai mică, de maximum 50-60 cm, încât seva ajunge mult mai repede la măr".
Livada, protejată cu sistem antigrindină
În 2008, fermierul a mai adus un element de noutate la livadă: „În cursul lunii mai, grindina a venit de patru ori în comună. De fiecare dată auzeam cum piatra a lovit culturile din altă parte a satului, însă ca prin minune livada mi-a scăpat de fiecare dată neatinsă. Eu am casa la câteva sute de metri de livadă. A patra oară când a venit grindina, când am văzut curtea casei plină cu bobiţe de gheaţă am început să plâng. Fiul meu m-a sunat de la livadă şi mi-a zis că s-a oprit piatra la 100 de metri de livadă. În clipa aia i-am zis fiului meu: «Luăm împrumut la bancă şi facem plasă antigrindină». Investiţia pentru acoperirea celor 10 hectare cu sistem de protecţie antigrindină a costat 120.000 euro, bani pe care Şandor Biro  şi i-a recuperat în câteva luni: „Când am fost gata cu montatul plasei, n-au trecut două săptămâni că a bătut o grindină fix peste livadă. Eu am fot salvat, am avut daune zero, dar vecinul de peste drum a avut producţia aproape toată distrusă. Din vânzarea producţiei de mere din anul acela am acoperit valoarea plasei antigrindină".
Băsescu i-a oferit medalia „Meritul Agricol"
În ultimii ani profesori universitari din Austria, Germania şi Ungaria au venit benevol în România ca să-i acorde con-sultanţă  lui Şandor Biro: „Fiind primii care am avut astfel de plantaţie în ţară, tot timpul am avut de făcut ceva nou: la tăierile în verde, la tăierile iarna, la rărirea fructelor, la plasa de protecţie antigrindină. Noi le plăteam drumul şi atât. Eu am făcut deja şase simpozioane internaţionale în livadă. Şă ştiţi că mulţi cercetători români s-au făcut doctoranzi în livada mea. Numai la Cluj sunt şapte. Dar cea mai mare satisfacţie a mea e că după modelul meu s-au înfiinţat câteva sute de hectare de livezi în Mureş, Bistriţa, Galaţi, Alba, Arad, Bihor, Satu Mare şi Prahova. Toţi s-au consultat cu mine, iar mulţi dintre ei m-au chemat să le înfiinţez livezile de la zero". 
Şandor Biro are la loc de cinste în biroul său Medalia „Meritul Agricol", oferită de Traian Băsescu în 2007.  „Preşedintele României a aflat ce livezi am făcut aici şi prin toată ţara şi mi-a acordat diploma fără să ştiu", spune pomicultorul din Sălaj.  
Pomii conectaţi la laptop
Institutul de Pomicultură Piteşti deţine o plantaţie experimentală de meri, unde se aplică cele mai avansate tehnologii în domeniu: „Livada noastră e condusă prin computer. Aşa e în locurile performante din lume. Fiecare fermier nu începe şi nu încheie ziua fără să deschidă laptopul să vadă ce-i spun softurile de management al livezii. Administrarea îngrăşămintelor şi irigarea pomilor se fac automatizat. Avem o ministaţie meteo pe fiecare parcelă care transmite date legate de temperatură, umiditatea atmosferică, presiune şi cantitatea de precipitaţii, precum şi senzori pentru determinarea umidităţii solului şi ratei de umezire a frunzişului pomilor. Toate aceste date sunt interpretate de nişte programe de avertizare pentru dăunători. În funcţie de umidatea solului, de durata umidităţii şi de abundenţa ploilor care cad, ni se emite atenţionare că, de pildă, trebuie să începem tratamentele de rapăn, sau că sunt temperatura şi umiditatea optime ca să iasă din sol o anumită larvă de viespe  şi să înceapă să zboare. Dimineaţa la 7.00, când vin la muncă, pe baza avertismentelor emise de calculator, tractoriştii ştiu deja ce tratament trebuie să aplice" explică Mihai Coman, directorul institutului.
Livada experimentală de la Piteşti are o densitate de 3.500 de pomi la hectar, iar producţia a urcat de la 15/ha tone în primul an de la plantarea pomilor la 60 de tone/ha în anul 5, aşteptările specialiştilor pentru următorii ani fiind de 70 de tone/ha. Producţiile mai mari de această limită creează probleme, ne spune Mihai Coman: „Conceptul plantaţiilor super-intensive e să facă cât mai multe fructe, dar făcând mult rod cade pomul sub greutatea fructelor, că aceşti meri nu au o rădăcină foarte viguroasă. Rădăcina lor nu coboară mai jos de 30 cm în pământ, motiv pentru care pomii au nevoie de sistem de susţinere artificial (n.r. beţe de bambus). În plus, noi apelăm la rărit, că altfel s-ar rupe ramurile". 
Livada din poveştile copilăriei
La Iţeşti (jud. Bacău), Constantin Teodorescu administrează o livadă mixtă de cireşi-vişini-meri-pruni întinsă pe 100 de hectare: "În comunism exportam pere pentru Finlanda, cireşe pentru Germania, prune pentru Germania şi ţările nordice. Şi noi nu eram cea mai reuşită plantaţie din pomicultură. Erau bazine pomicole mult mai puternice decât cel de lângă Bacău". Şi astăzi cireşele de Iţeşti merg la export, în special către Federaţia Rusă, dar şi în Italia şi Cehia.
Plantaţia condusă de inginerul Teodorescu e una dintre puţinele livezi comuniste îngrijite care nu au fost lăsate să se degradeze. Cu toate acestea, livada se confruntă cu o problemă majoră, îmbătrânirea pomilor, care dau producţii înjumătăţite comparativ cu plantaţiile ultramoderne, necesitând multă muncă la cules, din cauza coroanelor mari ale copacilor. În vârf de sezon livada e împânzită de 200 de culegători, care lucrează pentru 30 de lei pe zi. Am mers cu inginerul Teodorescu în porţiunea cea mai bătrână a livezii, unde pomii au vârsta de 27 de ani. Sunt uriaşi, diametrul tulpinii depăşind 40 de centimetri, având alură impunătoare de stejari. Frunzişul mult mai des şi de-un verde întunecat creează o senzaţie de umbră misterioasă, îndulcită de fructele sângerii.
Ne-am oprit cu Constantin Teodorescu sub unul dintre pomi: „Când am venit eu aici, în 1986, cireşul ăsta era proaspăt plantat. Suntem de-o seamă. Eu în meserie, el în producţie. Am avut o delegaţie de norvegieni. Nu se mai săturau minunându-se când au zărit cireşii noştri bătrâni. Era un miracol pentru ei şi erau încântaţi să vadă un pastel de pajişte multicoloră şi pomii luxurianţi, puternic dezvoltaţi, cu fructe pe ei, pentru că acolo aşa ceva nu mai există. Din păcate, mulţi din aceşti pomi trebuie înlocuiţi. Pentru stoparea declinului şi întinerirea plantaţiei ar trebui să avem o rată a replantărilor de patru ori mai mare decât în prezent, însă profitul nostru e prea mic ca să ne-o permitem. A defrişa o livadă şi să desţeleneşti terenul ca s-o înlocuieşti cu alta tânără implică nişte costuri mult mai mari decât dacă ai porni o livadă de la zero".

Sursa RomaniaLibera

vineri, 22 februarie 2013

Ce vor bulgarii: Constituție nouă, anularea imunităților




Ce vor bulgarii: Constituție nouă, anularea imunităților, încetarea privatizărilor și desecretizarea contractelor

"In ciuda faptului ca guvernul Boyko Borisov a demisionat, protestele din Sofia continuă, iar acum manifestanții cer scoatetea în afara Parlamentului a tuturor partidelor politice pătate de cazuri de corupție.

Protestatarii mai cer redactarea unei noi Constitutii si prezenta civica de 50% in toate agentiile autonome. Protestatarii l-au invitat chiar si pe fostul premier Borisov sa li se alature la un mare miting care va avea loc duminica.

In Sofia, manifestantii s-au adunat din nou in centrul orasului, la intersectia Podul Vulturilor. Acesta a fost locul in care au avut loc confruntarile dintre politie si manifestanti ce l-au determinat pe Borisov sa-si dea demisia.

Lozinca protestatarilor este ’’Mafia! Mafia!’’. Mafia reprezinta cele trei compaanii care distribuie energia electrica in tara, fiecare avand monopol in regiunea sa. Este vorba de cehii de la CEZ si Energo Pro si de austriecii de la EVN. Mafia este constituita din politicienii si autoritatile statului care au fost cointeresate financiar de aceste companii, pentru a nu intreprinde investigatii.
CEZ este compania care a emis niste facturi de 1,5-2 ori mai mari decat in urma cu o luna, ceea ce a constituit scanteia care a aprins protestele. Facturile au ajuns la 100-150 de euro, in conditiile in care salariul mediu in Bulgaria este de 400 de euro, iar pensiile de 150 de euro.

Dar ceeace cer cetatenii nu este reducerea pretului practicat de aceste companii si nici retragerea de la putere a partidului lui Borisov.

Iata ce scrie corespondentul bulgar al Al Jazeera.

’’Procesul democratic din Bulgaria a permis legalitatii si ilegalitatii sa fuzioneze. Mecanismul electoral care aduce alt partid la guvernare la fiecare patru ani nu a reusit sa previna comportamentul corupt al politicienilor. Problema nu este partidul aflat la putere, oricare ar fi el, ci este una sistemica.

La nivel economic, protestatarii cer rezilierea contractelor cu companiile de electricitate si nationalizarea lor; judecarea celor care au incheiat contractele; desecretizarea contractelor de privatizare din ultimii 24 de ani si revizuirea lor; incetarea procesului de privatizare.

La nivel politic se cere revizuirea intregului sistem politic. Protestatarii cer o Adunarea Constituanta care sa redacteze o noua lege fundamentala care sa prevada implicarea directa a cetatenilor in afacerile guvernamentale. Se cere reducerea numarului parlamentarilor, anularea imunitatii parlamentare, stabilirea de proceduri pentru demiterea parlamentarilor si a unei cote de participare de 50% a cetatenilor in institutiile statului.

In timp ce bulgarii cer luarea acestor masuri, este important de inteles ca nu avem de a face cu un caz iesit din comun. Aceasta situatia a aparut si in statele ’’dezvoltate’’ din Europa de Vest si America de Nord.’’

Sursa Dan Iliescu

miercuri, 20 februarie 2013

Ferește-te de telefonul mobil!

Daca inainte existau doar banuieli, de acum e oficial: telefoanele mobile ne pot imbolnavi de cancer cerebral. Confirmarea vine din partea Organizatiei Mondiale a Sanatatii care a facut publica aceasta concluzie.
Riscul imbolnavirii de cancer, recunoscut pentru prima oara de OMS
Este pentru prima data cand o institutie de asemenea calibru recunoaste riscul la care suntem supusi cand folosim astfel de aparate.
Grafic mobile-cancer
30 de specialisti OMS din 14 tari au analizat timp de opt zile la Lyon toate studiile facute vreodata pe tema efectului nociv al telefoanelor mobile.
“Dovezile, care continua sa se acumuleze, sunt destul de solide pentru a spune ca folosirea telefonului mobil poate duce la aparitia cancerului”. Aceasta este concluzia expertilor.
Este vorba despre un risc sporit de gliom, o forma de cancer cerebral. Mai precis, riscul a crescut cu 40% la persoanele care au vorbit in medie 30 de minute pe zi la mobil. Pentru alte forme ale bolii, nu exista inca suficiente dovezi. OMS include telefoanele mobile in aceeasi categorie de agenti cancerigeni din care fac parte DDT-ul si vaporii de benzina.
Cu alte cuvinte, nu exista suficiente studii pe termen lung care sa demonstreze ca radiatiile telefoanelor mobile nu au efecte adverse asupra oamenilor, dar exista suficiente date care arata o posibila legatura cu imbolnavirile de cancer. Asadar, a decis OMS, utilizatorii acestor tipuri de aparate ar trebui avertizati.
“Cea mai mare problema pe care o avem este ca numai dupa cateva decenii de expunere putem evalua consecintele celor mai multi factori din mediul inconjurator”, a declarat doctoral Keith Black, seful catedrei de neurologie al Centrului Medical Cedars-Sinai din Los Angeles.
Tipul radiatiilor emise de telefonul mobil se numesc non-ionizate. Nu sunt similare cu radiatiile emise la o radiografie, ci, mai degraba, cu cele emise de cuptoarele cu microunde, insa la o intensitate mai mica.
Radiatiile cuptoarelor cu microunde, in cel mai simplist mod, au aceleasi efecte asupra organismului ca si asupra alimentelor, adica “gatesc” creierul. Asadar, pe langa contributia la aparitia cancerului si tumorilor, pot avea efecte negative si asupra functiei cognitive a creierului, din moment ce tinem telefonul la ureche in zona lobilor temporali.
Doua recomandari OMS in folosirea telefoanelor mobile
In asteptarea altor cercetari, este important sa ne luam masuri de precautie, precum folosirea de dispozitive hand-free sau comunicarea prin SMS-uri”, sunt recomandarile OMS.
Vocile care indeamna la precautie atunci cand folosim telefoanele mobile
Agentia Europeana de Mediu a indemnat la efectuarea de mai multe studii, sustinand ca mobilele sunt la fel de periculoase ca fumatul, asbestul sau benzina cu plumb. Iar un membru proeminent al Universitatii de Pittsburg, care se ocupa cu studiul cancerului, a trimis un memo tuturor angajatilor, sfatuindu-i sa reduca folosirea telefonului mobil din cauza riscului de imbolnavire cu cancer.
“Cancerul, in particular cel la nivelul creierului, se dezvolta intr-un timp indelungat. Cred ca este o idee buna sa avertizam publicul ca expunerea indelungata la radiatiile emise de telefonul mobil poate produce cancer”, a spus doctorul Henry Lai, profesor in bioenergie la Universitatea din Washington, care a studiat efectele produse de radiatii timp de 30 de ani.
In 2010, au fost facute publice si rezultatele celui mai mare studiu international despre legatura dintre cancer si telefoanele mobile. Acestea au aratat ca subiectii care au folosit mobilul timp de 10 sau mai multi ani au contibuit, din pacate, la dublarea ratei de gliom, un tip de tumora la nivelul creierului. Pana in prezent insa, nu a fost efectuat niciun studiu pe termen lung asupra efectelor radiatiilor emise de mobile asupra copiilor.
“Craniul si scalpul copiilor sunt mult mai subtiri. Asadar, radiatiile pot penetra mai adanc in creierul copiilor si a tinerilor. Celulele lor se inmultesc intr-un ritm mai alert, asa ca ca impactul radiatiilor poate fi mai mare”, a mai explicat doctorul Black.
Reactia companiilor de telefonie mobila
Primele care au reactionat au fost companiile americane de telefonie mobila. Acestea au subliniat ca OMS considera cancerigene pana nu demult si legumele murate sau cafeaua, insa intre timp s-a razgandit. In plus, concluziile OMS cu privire la telefoanele mobile se bazeaza pe studii statistice care nu demonstreaza legatura dintre aceste aparate si cancer, spun companiile.
Producatorii de telefoane mobile isi avertizeaza totusi cumparatorii sa tina dispozitivele departe de corp.
Apple, spre exemplu, a scris in manualul de siguranta al iPhone 4 ca atunci cand sunt efectuate convorbiri sau sunt transmise date prin wireless, aparatul trebuie tinut “la cel putin 15 milimetri (1.5 cm) departare de corp”.
Si compania Blackberry Bold isi avertizeaza clientii sa tina dispozitivul “la cel putin 25 de milimetri (2.5 cm) de corp cand telefonul transmite date”.
Aproximativ cinci miliarde de oameni folosesc in prezent telefoane mobile, adica aproape trei sferturi din populatia planetei. Insa teama ca aparatele ar putea cauza cancer dateaza din anii ’70, cand au aparut primele mobile, de marimea unui pantof. Tot de atunci, cercetatorii incearca sa descopere o legatura cu incidenta sporita a cancerului.
Sursa Coja Ion

Site-urile de socializare un mit


Socializarea pe internet este un mit
Nu exista socializare pe internet
Internetul este un mediu liber dar site-urile de socializare sunt controlate.
Democratia este limitata
Este nevoie de un site de socializare ne limitat.
Despre ce limite este vorba?
Despre numarul de contacti si despre reguli
De exemplu pe Key-People esti limitat la 500 de contacti. Nu mai poti inainta cereri de prietenie dupa acest numar decat prin mesaje catre cei din retea.
Face-book are o gramada de reguli. Daca saluti pe cineva si respectivului nu ii place de tine, poate sa ii spuna lui face-book si acesta sa se supere pe tine ca ai salutat pe cine nu trebuia. Pedeapsa: limitarea contactelor pe un termen relativ sau pentru totdeauna.
Deci pe face-book trebuie sa te faci placut celor care ar vrea sa iti fie prieteni si administratorilor acestui site. Ceea ce este stupid. O alta stupiditate este clasificarea contactilor in apropiati cunoscuti de nu stiu unde si alte genuri. Sunt persoane care au mii de prieteni si pe care nu ii cunoaste nimeni. Ciudat nu.
Este nevoie de un site de socializare deschis lumii vanzarilor si socializarii nelimitate.Daca ai ceva de spus si oamenii au incredere in punctul tau de vedere, sa te poti exprima, nu sa fii suspendat temporar. Unde sa poti sa faci oferte sau sa iti exprimi parerile nelimitat si fara sa fii blamat pentru asta. Daca cineva nu vrea sa primeasca mesaje de la tine, este simplu, se blocheaza si nu primeste acele mesaje. Dar sa intervina tatal site-ului este absurd si degradant pentru libertatea umana.
Yahoo considera la un moment dat, ca daca trimiti un mesaj la un numar de persoane devine spam.
Google a observat aceasta slabiciune si a eliminat bariera ingusta a numarului de mesaje trimise. Eu am inlocuit Yahoo mail cu Google mail. Simplu.
Urmatorul site de socilizare va rupe bariera Face-book.
Dar cum se numeste acest site.
A aparut si eu nu stiu...Stie cineva?!!!!

sâmbătă, 16 februarie 2013

Cum folosim cenușa în grădină




     Cum adica, ce vorba e aia „Imi pun cenusa in cap !” ? Eu ma consider suficient de normal, asa ca prefer sa o arunc în gradină, la flori. Nici nu va inchipuiti ce puteti face cu acest „nimic”, de care vrem sa scapam oricum, dupa ce ne-am bucurat de focul din semineu.
Cenusa este un ingrasamant natural perfect, care improspateaza pamantul din orice gradina. Marele Mendeleev a gasit in cenusa nu mai putin de 74 (ati citit bine !) de elemente, din care nu lipsesc potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, sulf, zinc. Acestea enumerate ajuta pamantul, il fac mai permisiv, oricat de „acru” ar fi el. In plus, componente ca bor, mangan, cupru, zinc, dau avant pomilor fructiferi si arbustilor.

Proprietăţile cenuşei
Mai intai, cateva observatii. Cenuşă mai multă „lasă”, nu trunchiul sau ramurile, cum s-ar crede, ci coaja si frunzişul. Felurite esenţe, lasă în urma lor şi o cantitate diferită de cenuşă. Vârsta lemnului, are şi ea importanţa ei.
Apoi, din punct de vedere al conţinutului de elemente benefice, cea mai mare cantitate de potasiu o găsim în cenuşa provenită de la tulpinile de floarea soarelui (35-38%!), de la resturile vegetale (17,9%) urmată de cea provenită de la esenţele de foioase (14%), pe câtă vreme în cea de răşinoase – doar 3-7%. Cenuşa provenită de la oase se remarcă printr-un conţinut important de elemente fosfo-potasice. Aceste tipuri de cenuşă sunt prielnice pentru aproape toate culturile pe care le adăpostim în ograda noastră: legume, fructe, flori. În schimb, cenuşa de turbă, săracă în elemente hrănitoare, ar fi bine s-o amestecăm cu compost, sau, în cel mai bun caz, s-o punem la treabă când e vorba de amendarea solului cu calciu (această cenuşă având o concentraţie de 15% calcar) şi atât.
NU e indicat  s-o utilizăm in stare pură, deoarece putem face mai mult rău decât bine. Nu întâmplător am adus în discuţie şi acest lucru, pentru că, mulţi consideră cenuşa neprietenoasă şi spun cam aşa: „aveti grija cu cenusa, pentru ca are efecte benefice pe termen scurt, dar pe termen lung va stricati gradina, documentati-va mai mult despre efectul cenusei asupra pamantului”. Asa ca e bine sa scormonim putin… in cenusa.

Ce „NU”
Vorbim mai curând de cantitatea înglobată, decât de durata de administrare.
Datorită faptului că cenuşa conţine un procent însemnat de calciu, ea are proprietatea de a îndulci pământul, sau, în limbaj mai sec – creşte reacţia alcalină a substratului. Acest lucru face greoaie trecerea şi pătrunderea elementelor hrănitoare din sol în plante; de aceea, îngrăşămintele, care conţin azot (bălegar, găinaţ de pasăre, fecale, sulfat de amoniu, uree, etc.), nu se vor aplica laolaltă cu cenuşa, ci la o distanţă de cel puţin o lună după ce am prăfuit cu ea.
Din acelaşi motiv cenuşa nu va fi folosită nici în preajma plantelor acidofile (azalee, camelii, rhododendroni, hydrangeea, afin, merişor, răchiţele, erica, calluna, conifere) şi nici pe solurile cu pH7 şi peste.
Cenuşa se adauga o dată la 2-4 ani, cca. 100-200gr./m2. Teoretic, cam asta ar fi norma. In cantitati mici se poate adauga insa anual, ca ingrasamant foliar.
Nu se foloseste cenusa provenita de la diverse surse care contin „chimicale”.

Ce „DA
Prin continutul bogat de calciu cenusa „inmoaie” pamantul acid. Pentru asta vom folosi la metrul pătrat cam 0,700 kg. – 1,5 kg. de cenuşă de lemn, sau 1,5 kg.– 3 kg. din cea provenită de la resturi vegetale, iarbă sau buruieni, pe care o adâncim la cel mult 10 cm.
La pământurile greoaie (lutoase, argiloase) cenuşa va fi încorporată atât la săparea din toamnă cât şi la cea din primăvară. Săparea va trebui să fie la adâncime de 30, chiar 40 cm! Pe solurile nisipoase, uşoare, aplicăm cenuşă doar primăvara.
Cenuşa nu conţine clor. Aceasta afirmatie o face să fie foarte apreciată in cazul multor culturi: castraveţi, roşii, varza cu toate neamurile ei, mazăre, fasole, cartofi, dovlecei, ardei, vinete, rădăcinoase, dar şi căpşuni, arbuşti şi pomi fructiferi. Desigur, florile anuale, dar şi cele perene sunt mari amatoare de zguri vegetale. Prăfuiţi, sau înglobaţi cenuşa, de jur-împrejurul tufelor de bujori. Ei fac parte dintre plantele – egoist, care nu dau nimic, ci doar consumă, aşa că un astfel de tratament va fi foarte apreciat şi de plante  dar şi de pământul care nu va mai fi secătuit.

Cum se aplică: 1. Sub formă de „apă de cenuşă”  
Mod de preparare I: 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă, sau fierbem 15 minute; lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”, adică, apă de ploaie, sau nu, stată în soare pănă se încălzeşte.
Mod de preparare II: luăm o găleată de 10l, punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi, peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână – 10 zile. Scurgem apa limpede, adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea, fireşte, concentraţia va fi mai slabă), pulverizand pe suprafaţa solului, sau, direct, pe plante.
2. Sub formă de praf: o presărăm de jur-împrejurul culturilor; va trebui, totuşi, avut grijă s-o încorporăm, udând bine în urma ei, ca s-o fixăm şi la propriu (să n-o zboare vânturile mai agitate), şi la figurat (ca să ajungă mai usor la plante).
3. Direct în lăcaşurile de plantare la momentul transplantării sau al plantării la locul definitiv.
Echivalente: 1 lingură = 6 gr. cenuşă; 1 pahar de 200ml = 100gr cenuşă; un borcan de 500 ml = 250 gr cenuşă; 1borcan de un litru = 500 gr. cenuşă.
Aplicare:
•          răsad de legume – se recomandă – 8 – 10 gr în lăcaş; adica o lingură, iar în timp, până la plantarea la locul definitiv, mai pun apă de cenuşă
•          castraveţi, dovlecei, patisson – se recomandă – 6 – 12 gr în lăcaş; deci vreo 2 linguri rase
•          cartof – se recomandă – 60 – 100 gr; adica un pahar de 200ml. Pudrand tufele după ploi sau după stropire(ca să se prindă mai bine cenuşa de frunze), gandacul de Colorado nu le va mai ataca.
•          mazăre – se recomandă -15 – 20 gr; adica în fiecare cuib cam 2-3 linguri cu vârf . Pudratul este nelipsit, mai ales după ploi.
·         ardei gras, vinete, roşii – se recomandă – 18 gr în locaş, deci cam 3 linguri bune; după fiecare ploaie se pudreaza peste frunze şi rod, astfel ca ciuperca să nu se prindă de ele.
•          varză – la plantare cam o lingură, iar peste vară se pudreaza de jur-împrejur pentru a nu permite melcilor şi limacşilor să-şi croiască drum la planta, dar şi peste ea, anume ca marele fluture alb să nu se aşeze pe foile ei. În plus, prin metoda aceasta, primeşte şi hrană.
•          căpşuni, zmeur – se recomandă -100 – 150 gr., deci  1 pahar pe lângă tufă; la zmeur  se presara de-a lungul rândului, socotind o cană la fiecare 3-4 fire. Se procedeaza la fel cu pudratul.
La pomii fructiferi: o dată la 3-4 ani în jurul trunchiurilor (pe tot cuprinsul coroanei) fac un şanţ nu mai adânc de 10-15 сm. În „tranşeea” creată torn cam 5-6 găleti de apă, în care pun câte 2 - 4 căni de cenuşă/galeată, sau presar cam 1 kg de cenuşă (aceasta este raţia pentru un pom matur). Apoi acopăr şanţul la loc. Dacă presar cenuşă „crudă”, arunc peste ea foi de varză, urzici, păpădie, sau orice alte buruieni, fără seminţe şi fără rădăcini. Arbustii pot fi pudrati periodic cu cenusa.

Cum păstrăm cenuşa
Cenuşa se păstrează ferită de umezeală. O cenuşă plouată nu mai e bună de nimic, deoarece toate bunătăţile din ea se duc pe…apa sâmbetei! Mai ales potasiul şi microelementele. Se poate colecta foarte bine in bidoane de plastic. Nu se păstreaza în recipiente metalice pe termen lung.
Sursa naturahd.blogspot

vineri, 8 februarie 2013

Plante sanitar pentru mentinerea sanatatii pomilor


Daca covorul de sub arboretul padurilor este atat de important pentru viata padurii, tot atat de importante sunt plantele ierboase pentru livada.
Intervalele dintre randurile de pomi, arate sau erbicidate, lucrate cu cazmaua, sunt impotriva naturii. In nici o padure nu vom vedea nici macar un metru patrat de teren lipsit de vegetatie sau litiera. Trebuie sa lucram dupa modelul padurii.
In livada se planteaza urzica, care de cateva ori pe an se coseste si se lasa pe sol sub forma de mulci. Se mai planteaza specii de plante ierboase pe care multi le considera buruieni (morcovul salbatic, salnicul, spanac salbatic, coada soricelului, papadia.
Pirul este o planta acaparatoare  care trebuie eliminate chiar si intr-o gradina biologica.
Se mai cultiva pe randurile din livada trifoi sau tufe de anin pentru ca fixeaza azotul atmosferic in sol.
Din randul plantelor sanitar face parte si vetricele (tanacetum vulgare) care impiedica atacul paduchilor de frunza. O alta planta benefica este condurasul urcator (tropaeolum majus) care prezinta marele avantaj ca se autoinsamanteaza. Cu cat se va urca mai mult in pom cu atat mai bine.
Daca plantele amintite mai sus au efect de indepartare a daunatorilor, sunt si plante care protejeaza pomii impotriva bolilor .
Astfel, hreanul plantat printre piersici previne atacul de basicare a frunzelor. De asemenea, hreanul previne unele boli la visin.Hreanul odata plantat se inmulteste singur.
Atat impotriva bolilor, cat si a daunatorilor, isi manifesta actiunea usturoiul. Mirosul lui nu este agreat de sobolani.
Cel mai bine este ca odata cu plantarea pomilor langa fiecare pom sa se insamanteze cate o tufa de hrean, vetrice, condurasi si usturoi.
Actiunea repelenta este un rezultat al mirosului plantelor, dar mai ales al faptului ca resturile vegetale apartinand acestor plante putrezesc la baza pomilor si substantele specifice plantelor-sanitar sunt absorbite de radacina pomilor si intra in circuitul acestora. De aceea actiunea acestor plante nu este imediata ci dupa 1-2 ani.

Folosirea plantelor sanitar

Prin cultivarea unor valoroase plante sanitar ca vetricea (tanacetum vulgare), pelinul,tataneasa(symphytum officinale), urzica, usturoiul,hreanul, vom fi in masura sa preparam cele mai bune plamadeli, fie sub forma de extracte, infuzii sau fierturi.
Plamadeala semifermentata de urzica se poate folosi  pentru combaterea paduchilor de frunza si chiar a mustei morcovului. De asemenea plamadeala de urzica este foarte buna ca ingrasamant pentru toate culturile.
Pentru protejarea plantelor  se cultiva printre randuri usturoi, galbenele, craite.
Pelinul
Pelinul ocupa un loc important in agricultura biologica. Pentru combaterea paduchilor de frunza la pomi si arbusti fructiferi  se foloseste infuzia de pelin preparata din iaba intreaga aflata in pragul infloririi. Doza este de 200-300 g de pelin in stare uscata pentru 10 l de apa . Infuzia dureaza o jumatate de ora. Se stropesc partile de plante afectate de paduchi . In caz de atac puternic, se uda solul din jurul plantei cu aceasca infuzie.
De asemenea , daca in timpul zborului albilitei verzei , se stropesc plantele decateva ori cu infuzie de pelin, fluturele va fi indepartat.
Coada calului
Cine doreste sa aiba plante sanatoase trebuie sa stropeasca cu infuzie de coada calului atat plantele, cat si solul de sub ele, pana la 7 ori pe an. Aceasta infuzie are actiune preventiva , ea intareste peretii celulari ai plantelor si intarzie infectia.
In pomicultura preparatul este recomandat pentru prevenirea atacului de rapan si monilioza.
De 3 ori pe an se stropesc si plantatiile de capsun si zmeur cu aceasta infuzie pentru a preveni atacul de fitoftorioza( arsura tulpinilor de zmeur).
Ceapa, usturoiul, hreanul
Cel mai bine este atunci cand folosim cele 3 plante la prepararea de plamadeli cu apa de ploaie.
Se foloseste impotriva fainarii la diferite plante de cultura, prin stropiea repetata la interval de cateva zile. Nu se va stropi in orele de arsita.
Cu infuzia de hrean se poate preveni atacul de moniloza la visin. Se stropeste in plina floare, cu o infuzie cu concentratia de 3%.

Protejarea fertilitatii solului

Pana acum stiam ca inainte de insamanare un teren se ara adanc sau se desfunda cu cazmaua. Aceasta inseamna nu numai consum mare de energie , dar si deranjarea vietii din sol. Intoarcerea straturilor ar insemna distrugerea a numeroase vietuitoare, un regres in evolutia solului.
Un teren intelenit natural  se razuieste cu sapa sau se ara foarte superficial cu plugul. Terenul eliberat se grapeaza si se insamanteaza cu ingrasaminte verzi (mazare furajera, fasole oloaga, mazariche). Datorita adancimii diferite de inradacinare a speciilor, solul se afaneaza si se imbogateste cu azot. Iarna aceste plante degera dar solul ramane tot anotimpul rece acoperit.
Terenul destinat legumiculturii  se mai tine peste iarna semanat cu secara, rapita de toamna, trifoi.
Primavara devreme, mulciul se strange prin greblare si se trece la semanat sau plantat. Se trece apoi la reacoperirea solului folosindu-se diferite material vegetale , inclusive resturile de peste iarna.
In ceea ce priveste sporirea fertilitatii , este o greseala sa incorporam gunoi la 20-40 cm adancime, mai ales in stare insuficient fermentata. Descompunerea gunoiului se realizeaza in conditii aerobe, asa incat, la adancime au loc doar procese de putrefactie cu formare de substante inhibatoare pentru cresterea plantelor. Gunoiul ca si compostul se incorporeaza intotdeauna superficial.
O fertilitatea durabila, plante sanatoase si rezistente se obtin numai prin mentinerea unei vieti intense si bogate in sol. Atacul bolilor si daunatorilor este, de cele mai multe ori, rezultatul unui sol aflat in dezordine ( lipsa unor elemente nutritive, dezechilibru intre elemente, seceta, exces de umiditate, poluare ).




Sursa Paradisulmeu

miercuri, 6 februarie 2013

Popularea heleşteielor de creştere a crapului


O verigă foarte importantă a tehnologiei creşterii crapului în heleşteie, cu implicaţii majore în rezultatele de producţie, este popularea.


Pregătirea heleşteielor pentru populare
Se începe prin golirea heleşteielor, operaţiune urmată de desfundarea canalelor drenoare, curăţarea şi nivelarea fundului acestora. Uneori, când adâncimea heleşteielor s-a redus semnificativ, se impune decolmatarea vetrei de bazin, care se realizează prin îndepărtarea stratului de mâl. Dacă nu se intervine pentru îndepărtarea mâlului, oricum este obligatoriu ca după uscarea acestuia să se treacă cu o grapă, cu scopul mobilizării terenului, astfel ca aerul să pătrundă în profunzime. Oxigenul va favoriza reacţiile de oxidare din mâlul organic şi va grăbi mineralizarea acestuia.
Acolo unde apa bălteşte se încearcă nivelarea locului, după îndepărtarea apei. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci se va administra var nestins pe fiecare zonă acoperită cu apă, calculându-se o cantitate de cca 2500 kg/ha. Prin aceasta, se urmăreşte distrugerea eventualilor agenţi patogeni, care altfel ar rămâne în heleşteu şi ar provoca boli grave crapului care urmează a fi cazat. În acelaşi timp, varul nestins distruge şi peştii fără valoare, sau cu valoare economică redusă, cum ar fi boarţa, pseudorasbora, carasul etc., care nu aduc un plus de venituri fermei piscicole, ci din contră, produc o reducere a lor prin faptul că sunt concurenţi la hrana crapului.
De cele mai multe ori, pe vatra de bazin uscată se administrează îngrăşăminte organice sau anorganice, iar dacă este cazul, se vor administra şi amendamente.
Pregătirea heleşteielor constă şi în verificarea şi repararea digurilor, a canalelor şi instalaţiilor de alimentare şi evacuare a apei.
Numai după ce heleşteiele au fost astfel pregătite urmează să fie inundate, iar după două săptămâni populate cu crap.
În cazul în care heleşteiele sunt nou construite, se umplu cu apă şi se verifică pe parcursul câtorva zile funcţionalitatea instalaţiilor hidrotehnice şi rezistenţa digurilor. În acelaşi timp se urmăreşte ca la baza taluzurilor uscate să nu fie zone umede. Dacă există asemenea zone, înseamnă că digul este dimensionat incorect şi există pericolul de subfuziune, adică de dărâmare în timp a acestuia.

Alegerea tipului de populare
Popularea se poate realiza în monocultură (numai cu crap) sau în policultură (cu crap şi una sau mai multe specii suplimentare). Monocultura poate fi simplă (crapi de aceeaşi vârstă) sau mixtă (crapi de vârste diferite).
Pentru o mai bună valorificare a resurselor trofice din bazinele acvatice, mulţi piscicultori optează să realizeze policulturi fie cu specii paşnice sau cu specii răpitoare. Astfel se pot introduce pe lângă crap specii de peşti paşnici, cum ar fi cteno, novac, sânger, care consumă hrană ce nu poate fi valorificată de crap, cum ar fi macroflora acvatică, zooplanctonul sau fitoplanctonul.
În cazul policulturii cu una sau mai multe specii paşnice, norma de populare pentru crap trebuie să reprezinte cel puţin 60% din totalul populaţiei piscicole. Norma de populare pentru speciile suplimentare se stabileşte în funcţie de cantitatea elementelor trofice care pot fi valorificate de specia suplimentară.
În cazul policulturii cu specii răpitoare, se urmăreşte ca aceştia să „cureţe” heleşteul de peştii debili şi bolnavi din populaţia de crap dar să consume şi peştii mărunţi, sălbatici (oblete, porcuşor, boarţă, roşioară etc.) care pătrund în heleşteu odată cu apa de alimentare. Pentru ca peştii răpitori să nu devină periculoşi pentru populaţia bază reprezentată de crap, trebuie respectate 3 condiţii: răpitorii să deţină 2-10% din populaţia de bază, în funcţie de specie; răpitorii să fie mai mici cu un an decât crapul; să nu se menţină alături de crapi, răpitori mai mari de 3 ani.

Norma de populare
După ce s-a stabilit ce tip de populare este mai avantajos din punct de vedere economic, se va stabili norma de populare pentru crap. Pentru aceasta trebuie să cunoaştem productivitatea naturală (Pn) a heleşteului (cantitatea de peşte care se poate obţine numai prin valorificarea resurselor naturale), masa corporală medie a unui peşte în momentul populării (g) şi pe cea planificată a se obţine la recoltare (G) precum şi pierderile (p) care se obţin în perioada de creştere. După ce aceste date sunt cunoscute se aplică formula:

/apps/ferma/resources/imagini/440716277c488829470f2abf50902999_formula-calcul.jpg
Sursa revista-ferma

Soarele

Soarele