sâmbătă, 16 februarie 2013

Cum folosim cenușa în grădină




     Cum adica, ce vorba e aia „Imi pun cenusa in cap !” ? Eu ma consider suficient de normal, asa ca prefer sa o arunc în gradină, la flori. Nici nu va inchipuiti ce puteti face cu acest „nimic”, de care vrem sa scapam oricum, dupa ce ne-am bucurat de focul din semineu.
Cenusa este un ingrasamant natural perfect, care improspateaza pamantul din orice gradina. Marele Mendeleev a gasit in cenusa nu mai putin de 74 (ati citit bine !) de elemente, din care nu lipsesc potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, sulf, zinc. Acestea enumerate ajuta pamantul, il fac mai permisiv, oricat de „acru” ar fi el. In plus, componente ca bor, mangan, cupru, zinc, dau avant pomilor fructiferi si arbustilor.

Proprietăţile cenuşei
Mai intai, cateva observatii. Cenuşă mai multă „lasă”, nu trunchiul sau ramurile, cum s-ar crede, ci coaja si frunzişul. Felurite esenţe, lasă în urma lor şi o cantitate diferită de cenuşă. Vârsta lemnului, are şi ea importanţa ei.
Apoi, din punct de vedere al conţinutului de elemente benefice, cea mai mare cantitate de potasiu o găsim în cenuşa provenită de la tulpinile de floarea soarelui (35-38%!), de la resturile vegetale (17,9%) urmată de cea provenită de la esenţele de foioase (14%), pe câtă vreme în cea de răşinoase – doar 3-7%. Cenuşa provenită de la oase se remarcă printr-un conţinut important de elemente fosfo-potasice. Aceste tipuri de cenuşă sunt prielnice pentru aproape toate culturile pe care le adăpostim în ograda noastră: legume, fructe, flori. În schimb, cenuşa de turbă, săracă în elemente hrănitoare, ar fi bine s-o amestecăm cu compost, sau, în cel mai bun caz, s-o punem la treabă când e vorba de amendarea solului cu calciu (această cenuşă având o concentraţie de 15% calcar) şi atât.
NU e indicat  s-o utilizăm in stare pură, deoarece putem face mai mult rău decât bine. Nu întâmplător am adus în discuţie şi acest lucru, pentru că, mulţi consideră cenuşa neprietenoasă şi spun cam aşa: „aveti grija cu cenusa, pentru ca are efecte benefice pe termen scurt, dar pe termen lung va stricati gradina, documentati-va mai mult despre efectul cenusei asupra pamantului”. Asa ca e bine sa scormonim putin… in cenusa.

Ce „NU”
Vorbim mai curând de cantitatea înglobată, decât de durata de administrare.
Datorită faptului că cenuşa conţine un procent însemnat de calciu, ea are proprietatea de a îndulci pământul, sau, în limbaj mai sec – creşte reacţia alcalină a substratului. Acest lucru face greoaie trecerea şi pătrunderea elementelor hrănitoare din sol în plante; de aceea, îngrăşămintele, care conţin azot (bălegar, găinaţ de pasăre, fecale, sulfat de amoniu, uree, etc.), nu se vor aplica laolaltă cu cenuşa, ci la o distanţă de cel puţin o lună după ce am prăfuit cu ea.
Din acelaşi motiv cenuşa nu va fi folosită nici în preajma plantelor acidofile (azalee, camelii, rhododendroni, hydrangeea, afin, merişor, răchiţele, erica, calluna, conifere) şi nici pe solurile cu pH7 şi peste.
Cenuşa se adauga o dată la 2-4 ani, cca. 100-200gr./m2. Teoretic, cam asta ar fi norma. In cantitati mici se poate adauga insa anual, ca ingrasamant foliar.
Nu se foloseste cenusa provenita de la diverse surse care contin „chimicale”.

Ce „DA
Prin continutul bogat de calciu cenusa „inmoaie” pamantul acid. Pentru asta vom folosi la metrul pătrat cam 0,700 kg. – 1,5 kg. de cenuşă de lemn, sau 1,5 kg.– 3 kg. din cea provenită de la resturi vegetale, iarbă sau buruieni, pe care o adâncim la cel mult 10 cm.
La pământurile greoaie (lutoase, argiloase) cenuşa va fi încorporată atât la săparea din toamnă cât şi la cea din primăvară. Săparea va trebui să fie la adâncime de 30, chiar 40 cm! Pe solurile nisipoase, uşoare, aplicăm cenuşă doar primăvara.
Cenuşa nu conţine clor. Aceasta afirmatie o face să fie foarte apreciată in cazul multor culturi: castraveţi, roşii, varza cu toate neamurile ei, mazăre, fasole, cartofi, dovlecei, ardei, vinete, rădăcinoase, dar şi căpşuni, arbuşti şi pomi fructiferi. Desigur, florile anuale, dar şi cele perene sunt mari amatoare de zguri vegetale. Prăfuiţi, sau înglobaţi cenuşa, de jur-împrejurul tufelor de bujori. Ei fac parte dintre plantele – egoist, care nu dau nimic, ci doar consumă, aşa că un astfel de tratament va fi foarte apreciat şi de plante  dar şi de pământul care nu va mai fi secătuit.

Cum se aplică: 1. Sub formă de „apă de cenuşă”  
Mod de preparare I: 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă, sau fierbem 15 minute; lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”, adică, apă de ploaie, sau nu, stată în soare pănă se încălzeşte.
Mod de preparare II: luăm o găleată de 10l, punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi, peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână – 10 zile. Scurgem apa limpede, adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea, fireşte, concentraţia va fi mai slabă), pulverizand pe suprafaţa solului, sau, direct, pe plante.
2. Sub formă de praf: o presărăm de jur-împrejurul culturilor; va trebui, totuşi, avut grijă s-o încorporăm, udând bine în urma ei, ca s-o fixăm şi la propriu (să n-o zboare vânturile mai agitate), şi la figurat (ca să ajungă mai usor la plante).
3. Direct în lăcaşurile de plantare la momentul transplantării sau al plantării la locul definitiv.
Echivalente: 1 lingură = 6 gr. cenuşă; 1 pahar de 200ml = 100gr cenuşă; un borcan de 500 ml = 250 gr cenuşă; 1borcan de un litru = 500 gr. cenuşă.
Aplicare:
•          răsad de legume – se recomandă – 8 – 10 gr în lăcaş; adica o lingură, iar în timp, până la plantarea la locul definitiv, mai pun apă de cenuşă
•          castraveţi, dovlecei, patisson – se recomandă – 6 – 12 gr în lăcaş; deci vreo 2 linguri rase
•          cartof – se recomandă – 60 – 100 gr; adica un pahar de 200ml. Pudrand tufele după ploi sau după stropire(ca să se prindă mai bine cenuşa de frunze), gandacul de Colorado nu le va mai ataca.
•          mazăre – se recomandă -15 – 20 gr; adica în fiecare cuib cam 2-3 linguri cu vârf . Pudratul este nelipsit, mai ales după ploi.
·         ardei gras, vinete, roşii – se recomandă – 18 gr în locaş, deci cam 3 linguri bune; după fiecare ploaie se pudreaza peste frunze şi rod, astfel ca ciuperca să nu se prindă de ele.
•          varză – la plantare cam o lingură, iar peste vară se pudreaza de jur-împrejur pentru a nu permite melcilor şi limacşilor să-şi croiască drum la planta, dar şi peste ea, anume ca marele fluture alb să nu se aşeze pe foile ei. În plus, prin metoda aceasta, primeşte şi hrană.
•          căpşuni, zmeur – se recomandă -100 – 150 gr., deci  1 pahar pe lângă tufă; la zmeur  se presara de-a lungul rândului, socotind o cană la fiecare 3-4 fire. Se procedeaza la fel cu pudratul.
La pomii fructiferi: o dată la 3-4 ani în jurul trunchiurilor (pe tot cuprinsul coroanei) fac un şanţ nu mai adânc de 10-15 сm. În „tranşeea” creată torn cam 5-6 găleti de apă, în care pun câte 2 - 4 căni de cenuşă/galeată, sau presar cam 1 kg de cenuşă (aceasta este raţia pentru un pom matur). Apoi acopăr şanţul la loc. Dacă presar cenuşă „crudă”, arunc peste ea foi de varză, urzici, păpădie, sau orice alte buruieni, fără seminţe şi fără rădăcini. Arbustii pot fi pudrati periodic cu cenusa.

Cum păstrăm cenuşa
Cenuşa se păstrează ferită de umezeală. O cenuşă plouată nu mai e bună de nimic, deoarece toate bunătăţile din ea se duc pe…apa sâmbetei! Mai ales potasiul şi microelementele. Se poate colecta foarte bine in bidoane de plastic. Nu se păstreaza în recipiente metalice pe termen lung.
Sursa naturahd.blogspot

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sper sa putem comenta impreuna

Stramosii

Stramosii