Presiunea atmosferica la pescuit

Presiunea atmosferica este unul din factorii ce trebuie luati in seama atunci cand mergem la o partida de pescuit. Pe langa starea vremii sau solunarul de pescuit, presiunea atmosferica trebuie luata si ea in seama. Cu siguranta, intre pescari exista intotdeauna dezbateri pe aceasta tema, sau dezbateri precum ca presiunea atmosferica nu ar conta, insa, realitatea si cercetarile confirma faptul ca presiunea atmosferica conteaza foarte mult.

Presiunea atmosferica trebuie sa fie constanta atunci cand mergem la pescuit, dar sa va explic care e diferenta dintre presiune atmosferica ridicata si presiune atmosferica scazut.

1000mbar = presiune atmosferica scazuta
1010mbar = presiune atmosferica ridicata.

Cand este presiunea atmosferica scazuta?
In general presiunea atmosferica scade atunci cand cerul este innorat, avem parte de averse de ploaie, de vant puternic, de vreme capricioasa si chiar de furtuna. In aceasta perioada cand presiunea este scazuta, este sub 750mmHg.

Cand este presiune atmosferica ridicata?
Atunci cand vremea de afara este frumoasa si soarele este pe cer fara nori. Atunci cand cerul este senin iar caldura isi face prezenta. In momente de canicula presiunea atmosferica creste la cea mai ridicata valoare si poate scadea instant daca vremea de afara se inrautateste si vine ploaia.
Presiune atmosferica ridicata: peste 770 mmHg.

Ce legatura are presiunea atmosferica cu pestii?
Pestii sunt sensibili la toate fenomele naturii, fie ca este vorba despre starea vremii, fie ca este vorba despre presiunea atmosferica, fie ca este vorba despre calitatea apei in care traiesc. Acestia raspund in functie despre cum este imprejurul lor, adica vreme rea sau vreme caniculara, ploaie cu tunete sau zi calduroasa de vara. Cea mai prielnica perioada pentru pescuit este atunci cand presiunea atmosferica este constanta pentru o perioada cat mai lunga de timp. In primavara, in perioada in care temperaturile se aproprie de valoarea de 25 de grade, atunci avem parte de cele mai bune partide de pescuit.

In timpul primaverii, temperatura apei nu trece de 19 grade, asadar este un mediu propice pentru pesti iar acestia sunt foarte activi si cauta hrana neincetat. In perioada verii cand temperatura apei trece de 24 de grade Celsius, un asa zis barem critic, acestia simt din plin caldura apei, dar in acelasi timp simt din plin si presiunea atmosferica crescuta.

In plina vara, avem sansa sa avem capturi notabile in momentul in care vremea se inrautateste sau incepe o ploaie ori furtuna. Atunci presiunea atmosferica scade si se apropie de normal sau chiar este scazuta, ceea ce este foarte bine. Pestii raspund foarte bine in momentul in care presiunea atmosferica se schimba de la ridicata la scazuta.

Presiune atmosferica scazuta vs presiune atmosferica ridicata?
Conform studiilor facute, daca am fi sa alegem una dintre cele doua presiuni, cea care ar da randament mai bun la pescuit ar fi presiunea atmosferica scazuta, indeosebi daca este perioada de vara. Presiunea atmosferica ridicata este in general reprezentata de canicula si veri foarte calduroase. In acest timp pestii prefera sa se retraga in zone racoroase si in zone umbrite, evitand sa se hraneasca.

Cat de importanta este presiunea atmosferica la o partida de pescuit? 
Nu putem spune ca reprezinta o mare importanta, insa este un factor de luat in seama intotdeauna atunci cand mergem la pescuit. Sa zicem ca reprezinta 1/5 din intreaga pregatire pentru pescuit. Daca ar fi sa facem o lista cu toti factorii de luat in seama pentru o partida de pescuit, ar fi:

1. Vremea. Este foarte important ca vremea sa fie prielnica pentru pescuit, nici prea cald si nici prea frig, nici furtuna, nici canicula.
2. Solunarul de pescuit. Nu reprezinta foarte mult, insa acesta este de luat in seama. E simplu, in momentele de luna plina si luna noua este cel mai bine sa ne programam o iesire la pescuit.
3. Presiunea atmosferica. Tocmai v-am explicat, presiunea ideala este constanta, insa si in vreme de presiune atmosferica scazuta sau chiar ridicata exista capturi.
4. Profilul baltii de pescuit. Daca mergem pe o balta noua de pescuit putem intampina probleme si putem sa ratam iesirea la pescuit. Cu cat stim mai multe despre profilul baltii cu atat mai bine.
5. Detalii de la administratorul baltii. Daca acesta hraneste pestii, daca umbla la apa pentru a schimba comportamentul pestilor, acestia sunt factori foarte importanti.
6. Speciile de pesti vizate. Daca mergem sa pescuim la crap, ne inarmam cu rabdare si cu toate nadele si momelile din dotare, orice balta de pescuit are crapi diferiti in modul de hranire.
7. Durata partidei. Daca mergem la pescuit pentru o perioada scurta de timp, sa zicem 10 ore, crapul nu ar trebui sa fie cel mai ravnit peste. Desigur, daca mergeti intr-o crescatorie de crap cu siguranta puteti sa-i prindeti si in 10 minute, dar daca e o apa de dimensiune mare, atunci va recomand sa pescuit la specii mai populate si mai infometate.

Sursa infopescuit

Cum se construiește o casă de lut

Cum se construiește o casă de lut și care este secretul pereților de chirpici care nu se crapă
Daniel Befu » «  30-06-2014
Casa de lut ridicată de arhitectul Ileana Mavrodin a devenit o adevărată atracție turistică, reprezentând un magnet pentru toți cei care doresc să își construiască o locuință ecologică cu cheltuieli minime. În exclusivitate pentru Agrointeligența, cea care a lăsat în urmă o carieră impresionantă în Canada pentru a redescoperi frumosul în România explică pașii ce trebuie urmați pentru ridicarea unei case de lut asemenea celei pe care ea a clădit-o în județul Caraș-Severin.



Fundația căsuței de lut are 80 de centimetri adâncime și 60 lățime, este din piatră luată din deal, peste care a turnat o centură de 20 centimetri înălțime din beton armat: “Pentru că zidurile au 60 cm grosime, ele sunt foarte grele și atunci toată ideea este ca încărcarea să se răspândească uniform pentru că atunci nu crapă. Când încărcarea nu este uniformă, se lasă într-un loc și apare fisura în zid. Casele bătrânești de lut de-asta crapă. La casele din lut două lucruri sunt importante: o fundație bună și un acoperiș bun. Dacă ai un acoperiș bun și o fundație bună zidurile rezistă sute de ani și sunt atâtea exemple în lume unde sunt case de pământ care stau în picioare de veacuri. De aceea, deși au trecut zece această casă nu are nici o fisură”.

“Al doilea pas e ridicarea zidurilor groase de 60 cm. Până la înălțimea de 90 cm practic nu se întâmplă mare lucru și este greu. Faci materialul ăsta și tot pui și tot pui și crește extrem de greu, până la 90 de centimetri. Dacă reușești să treci de bariera asta psihologică de 90 de centimetri, atunci începi să ai nișele, să ai polițele. Atunci începe creația. Deci în momentul în care începi să creezi, atunci deja nu mai simți că construiești. Plus că în timpul ăsta, ajungând la 90 de centimetri, trebuie să intri într-un ritm. Materialul se face greu. Nu poți să te gândești: “am făcut un purceluș”(purceluș = unitatea de măsură cantitatitivă în domeniul caselor de lut; înseamnă o șarjă de material, respectiv cantitatea de lut și paie ce este bătută cu picioarele într-o prelată)”.

“Chirpiciul este pământ lutos înmuiat bine, la care se adaugă nisip, raportul lut nisip este 1:3 și pe urmă se frământă. În momentul în care se frământă, se face ca un aluat, el se leagă. Această operațiune se face cu picioarele. Materialul e pus într-o prelată și cu prelata îl întorci de pe o parte pe alta. O prinzi de colțuri și amesteci materialul practic cu ea. De unde erau niște materiale disparate, în procesul frământării ele se leagă și este ca o cocă sau o plastilină cu care poți să faci ce vrei. Pe urmă o pui pe zid și o modelezi. Te folosești de un lemn cu care faci niște găuri în stratul deja aplicat. În momentul în care faci găurile astea, stratul de deasupra intră în cel de dedesubt și face priza mult mai bună, pentru că paiele se împing dintr-un strat în altul. Partea de sus a zidului în construcție trebuie să fie întotdeauna udă. Vara, în iulie, august, trebuie să pui cel puțin două straturi pe zi. Dacă cumva se întâmplă ceva și trebuie să pleci pentru o săptămână, acoperi zidurile și când te întorci le uzi bine, le înmoi și atunci continui. Când se usucă, toate straturile formează o singură bucată, mult mai tare decât chirpiciul, care sunt bucăți separate, zidite între ele”.



“Finisajul este fix același material: lut cu nisip și cu pleavă sau bălegar de cal, pentru că bălegarula re paiul foarte-foarte fin. Bălegarul de vacă iarăși este foarte bun. Vaca având un stomac foarte complex, sunt foarte multe enzime în bălegar și dă o tărie foarte mare materialului. În general se folosește bălegar la ancadramentele la ușă, unde este pericol să fie lovite mai des și să se mai ciobească. Bălegarul de vacă face exact același lucru pe care-l face și varul: tencuiala mai tare și impermeabilă. Pereții în zona de spălat pot fi protejați prin diverse variante, de la cea mai ieftină unde pur și simplu dai o mână de vopsea, până la finisarea pereților cu TADELAKT, care este tot un amestect de lut, var, cenușă, nisip foarte fin și alte componente, care seamănă cu un smalț. În Maroc din TADELAKT se fac inclusiv chiuvete și căzi de baie, într-atât e de rezistent. Însă acest finisaj luxos costă 30 euro pe metrul pătrat, doar materialul, la care se adaugă manopera”.

“Acoperișul are căpriorii aparenți și între ei este rogojină de plajă aparentă și cel mai bun material hidroizolator este membrana de iaz, peste care se aplică stratul de pământ și verdeață decapat de pe locul unde e amprenta casei. Există și alternativa achiziționării directe a unui acoperiș verde, care e adus în suluri”. Sursa agrointel