marți, 8 martie 2011

Atac asupra fortei de munca

Noul cod al muncii reprezinta un atac clar asupra fortei de munca. Consultantii financiari, fata de angajatii obisnuiti, au avantajul dat de faptul ca lucreaza pe baza de comision fara carte de munca.Cei care au antrenamentul necesar, supravietuiesc intr-un mediu de piata mai mult sau mai putin reglementata. Prin noul cod toti angajatii oriunde s-ar afla ei devin practic niste consultanti. Ei sunt platiti pentru consultanta data in forma bruta, prin efort fizic sau in forma intelectuala, prin efort intelectual. Cei care inteleg acum in ce conditii lucreaza un consultant, poate vor avea un respect mai mare fata de acestia. Piata va absorbi astfel doar acei oameni care corespund profilului cerut de job in cadrul unei organizatii date.Din pacate nimic nu este democratic in acest cod, decat daca democratia ar putea fi vazuta numai prin ochii sefilor. Se vor crea astfel organizatii cu o mare polarizare fata de sefi. Ce zice seful devine sfant.
Oamenii independenti nu vor rezista unui astfel de efort de supunere si vor fugi in no man land , in lumea noua sau lumea dinamica scapata de sub control. Cateva milioane de romani au plecat din tara spre no man land.
Romanii se vor imparti astfel in doua tabere; supusi si nesupusi.
Partidele politice se bat pentru cei supusi. De ceilalti nu intereseaza pe nimeni pentru ca sunt incontrolabili.
Un exemplu clar in acest sens este PNL. Cioroianu spunea de curand ca Crin Antonescu este PNL-ist nu liberal. Si eu care sunt liberal simt ca are dreptate. Cioroianu zicea ca exista viata si in afara PNL, si stim cu totii ca exista.
Ce trebuie sa inteleaga forta de munca. Trebuie sa inteleaga ca a venit momentul in care daca vrea sa isi pastreze independenta, trebuie sa aiba ochii mari deschisi asupra pietii pentru a gasi alternative atunci cand este cazul, adica atunci cand pur si simplu nu mai pot suporta presiunea sefilor care au acum putere maxima asupra lor.
O alta idee ar fi gasirea unor noi organizatii de tip sindical care sa ii ajute. Un lider sindical supus conducerii este cel mai mare rau care i se poate intampla unui angajat in acest moment.

2 comentarii:

  1. Da, democratia acestui nou cod e sublima...
    Nu stiu eu cat de liberal este Antonescu PNL, dar ma gandesc ca si eu ca si el suntem tman produsul scolilor comuniste ce ne-au format, "up to date" sau nu la "cerintele pietei 2011".
    Noul cod la muncii are multe pacate si va avea si mai multe prin aplicarea "personalizata", ca de obicei.
    E greu pentru un popor a carui baza de pensionari si batrani nu concep nimic in afara pensiilor ce li se cuvin. Ei sunt singurii care mai cred in el si respecta statul, poate unde nu prea inteleg in ce s-a transformat acesta. Isi platesc taxele cu constiinciozitate, dar sunt exact clasa aia care provine din taranusii adusi in izmene si cu opinicile cat gasca la oras, unde apa calda curgea din perete si closetul nu avea pari.
    Pentru zona asta sociala si chiar pentru poporul intreg a fost si inca este traumatizant sa le schimbi reflexul pavlovian de "a astepta sa li se dea". E dureros pentru ei si cei tributari acelor conceptii sociale rosii sa vada ca tot ce li se mai da, cu un dispret pe care totusi nu-l merita, e mormanul infernal de taxe, abuzuri si impozite tocmite pe picior. Multi dintrei ei inca nu pot pricepe de ce din 1989 inginerii castiga mai mult decat strungarii sau minerii si sunt oripilati vazand ce pensii babane au militarii si ce salarii au profesorii universitari.
    Nu sunt amator de politici rosii sau rose, dar hai sa fim sinceri si sa pricepem ca de fapt atacul e inca odata asupra nenorocitei de clasa de mijloc, unde rolurile sunt inca apropiate intre angajat si angajator. Unde predomina micul investitor idiot, ala care din banii personali a facut bani publici, pentru care sa raspunda in fata avalansei de trantori din sistemul de stat si a nenumaratelor controale ale unei fiscalitati aberante cu un aparat de tot rahatul.
    Un guvern al Romaniei care in mod perpetuu de la "marea inghesuiala din 89" tine o mana in gatul si alta in boasele investitorului autohton, ala mic si umil, care vrea sa munceasca ca sa castige, nu sa fure ca sa imbogateasca politrucii, trebuia de mult sa faca ceva pe aici, nu sa plateasca nemunca si sa pensioneze generatii, in timp ce tot ala mic si prost ca munceste si nu fura, ca efect al democratiei si miscarilor sindicale, mai are doar oleaca sa fie si la cheremul, ca oricum e la indemana angajatilor sai, cei care parca au mai mult drepturi decat indatoriri.

    Cred sincer domnule Sfetcu ca adevarul e undeva pe la mijlocul celor doua afirmatii, iar interventia mea nu s-a vrut decat o palida reflexie, una din oglinda cea mincinoasa a unor vremuri tampite.

    RăspundețiȘtergere
  2. Subiectul atacului asupra micului investitor este foarte important. Faptul ca a intra in piata cu banii tai, pentru a crea o afacere in care sa adaugi plus valoare prin munca ta si poate sa creezi si locuri de munca sau sa dezvolti mediul economic al micilor afaceri, a devenit un risc, este debusolant pentru cei care au o fire independenta si cauta un fagas de dezvoltare.

    RăspundețiȘtergere

Sper sa putem comenta impreuna

Stramosii

Stramosii