Mușuroirea tomatelor: când se face și de ce este indicată această operațiune?

În vederea asigurării unui sistem radicular armonios dezvoltat, la cultura de roșii este esențială operațiunea de mușuroire. Operațiunea ajută tomatele să-și formeze un sistem radicular suplimentar care asigură mai multă forță plantelor și o rezistență sporită la atacul bolilor și dăunătorilor.
Baza tulpinii îți indică momentul optim pentru mușuroire

Mușuroirea nu se face la întâmplare. Momentul pe care ți-l alegi pentru această operațiune este esențial. Mușuroind înainte de vreme, riști să sufoci planta și în cel mai fericit caz s-o oprești din creștere, dacă nu s-o pierzi definitiv. Momentul optim de efectuare acestei operațiuni este atunci când pe tijă apar mugurii de rădăcină sub forma unor mici proeminențe, din care se vor naște rădăcini care vor hrăni mult mai bine plantele de tomate. Nu uita că roșia este, la origine, o plantă care nu crește pe verticală. De aceea are această capacitate de a-și forma rădăcini suplimentare. De asemenea, trebuie să știi că atât timp cât tulpina, la bază, are culoarea verde nu este indicată mușuroirea: în momentul în care culoarea începe să se închidă și are nuanțe albastrui-violacee, acela este timpul propice ca roșia să fie mușuroită.

Pentru ca operațiunea de mușuroire să fie una reușită este necesar să te asiguri că mușuroiul pe care l-ai creat pe lângă rădăcină rămâne la locului lui, astfel încât să permită rădăcinilor suplimentare să se dezvolte corespunzător. Pentru asta ai la dispoziție câteva variante: poți pune drept bordură câteva țigle sau bucăți de placaj, lemn, plastic de jur-împrejurul plantei sau, mult mai simplu poți confecționa cilindri din PET-uri. Acești cilindri nu trebuie să aibă o dimensiune standard. Poți folosi fie sticle de 2, 3 sau chiar 5 litri pe care trebuie să le tai la ambele capete și pe care le așezi deasupra plantei, având grijă ca planta să se afle în centrul cilindrului. Un cilindru mai mare cum este cel de 5 litri îmbracă planta și îți oferă suficient spațiu și pentru operațiunea de mulcire.

Cu cât mai înalt, cu atât mai bine!

Este important că mușuroiul să fie cât mai înalt deoarece astfel se formează rădăcini, rădăcinile hrănesc tulpina, iar hrana ajunge la frunze. În timpul în care tulpina și frunzele „iau viteză” rădăcinile se operesc din creștere. Apoi vine rândul mugurilor florali să se dezvolte, perioadă în care rădăcinile rămân pe loc. Rămânând pe loc din dezvoltare nu mai dau randament și deci nici suficientă hrană celorlate concurente. Având în vedere aceste considerente, trebuie să ajuți tomatele să formeze mai multe rădăcini, care vor acumula hrana ce va ajunge mai departe în plantă.

Prin mușuroire se ajută roșiile să-și formeze rădăcini suplimentare, care vor hrăni, practic, continuu planta, iar acele „pauze” vor fi eliminate în favoarea rodirii. Unde mai pui că planta devine mult mai rezistentă la atacul diferiților agenți patogeni care pot diminua producția.

Completează pământul dislocat cu materie organică

O dată cu mușuroirea, vei avea grijă ca locul pământului dislocat pentru această operație, solul de pe laterale, să fie completat cu materie organică: mulci, buruieni fără semințe, iarbă, carton, rumegus, talaș peste care vei pune puțin pământ. Astfel, până la strângerea recoltei, în locul respectiv începe deja să se formeze un strat sănătos și bogat. Pe lângă acest beneficiu, în proces se degajă dioxid de carbon atât de necesar plantei și coacerii fructelor. Sursa agrointel

TOP 10 GREȘELI pe care le fac APICULTORII ÎNCEPĂTORI (și nu numai)

Ca în orice activitate agricolă, există și greșeli frecvente pe care sunt tentați să le facă, de cele mai multe ori, cei aflați la început de drum. În apicultură, însă, o greșeală chiar și minoră te poate costa pierderea întregului efectiv de albine sau compromiterea producției de miere. De aceea, portalul ModernFarmer.com a dedicat săptămâna aceasta stupăritului și unul dintre articole prezintă pașii greșiți pe care mulți îi fac în apicultură.

1.Nu monitorizează atent stupul

Apicultorii sunt încurajați să observe activitatea stupilor chiar zilnic, astfel încât să poată monitoriza dacă albinele ”lucrează”, dacă aduc polen sau pentru a preveni un eventual atac al unui parazit sau problemă. Monitorizarea atentă – poate chiar cu ajutorul sau în colaborare cu un stupar cu mai multă experiență, va da începătorului posibilitatea de a se familiariza cu ce se întâmplă într-un stup, iar ulterior, să poată interveni rapid când sunt probleme. O mare atenție trebuie acordată și numărului de albine care pier, mai ales dacă ele sunt găsite în jurul stupului.

Atenție, însă! Observarea din exterior a stupilor nu substituie efectiv deschiderea lor și examinarea fagurilor. Adesea, o problemă se poate observa din afara stupului, însă este dificil de remediat din exterior. De aceea sunt esențiale și inspecțiile stupului care, când sunt făcute în mod corespunzător, oferă șansa de soluționa problema. Se recomandă ca noii apicultori să verifice stupii o dată la fiecare două până la patru săptămâni, dar nu mai des de atât. Procesul de deschidere a stupului este stresant pentru albine și perturbă condițiile atmosferice controlate cu atenție în cadrul stupului, motiv pentru care mulți apicultori cu experiență efectuează inspecții mai puțin frecvente. La un începător, acest lucru ar trebuie făcut însă mai des din două motive: inspectarea îl va ajuta să capete experiență și, în al doilea rând, populațiile lui de albine sunt mai instabile și au nevoie de o monitorizare mai atentă.

2.Nu acordă reginei atenția cuvenită

Un stup de albine nu poate supraviețui fără regina sa dar este o concepție comună greșită că acele familii care și-au pierdut regina își vor modifica comportamentul într-un mod dramatic, încât stuparul să își dea imediat seama că e ceva în neregulă. S-ar putea observa în continuare o circulație bună a albinelor, chiar o cantitate mare de miere. Dar, dacă veți observa cu atenție populația de albine, veți depista că regina lipsește. Astfel, treptat, populația va scădea. Primul semn va fi o lipsă de ouă, apoi o lipsă de larve tinere, iar în cele din urmă colonia nu va avea nici un puiet . S-ar putea părea ciudat, dar alt semna ar putea fi o creștere de miere și polen , deoarece, fără puiet de care să aibă grijă, albinele se concentrează în întregime pe căutarea hranei. Sunt situații în care o colonie de albine lăsată fără albine mai mult timp, nu mai poate fi recuperată!
Și, atunci, care este semnul clar că regina nu a părăsit stupul? Prezența ouălor de albină și a larvelor!

3. Nu gestionează corect numărul ramelor

Numărul de rame este important pentru bunul mers al lucrurilor în stup. De aceea trebuie să aveți grijă ca albinele să aibă unde să construiască, dar nici să nu aglomerați spațiul din interior!

4. Nu hrănesc noile familii de albine

Atunci când cumpărați o familie de albine în primăvară, acestea au nevoie de hrană, sunt slăbite și nu au nici miere. Este nevoie ca timp de o lună cel puțin să le asigurați o hrănire consistentă pentru a le pune pe picioare. Excepție fac crescătorii care fac apicultură în regiunii unde albinele au hrană la discreție, dar, ca regulă, ar trebui să aveți mereu în vedere când albinele au nevoie de o suplimentare a hranei.

5. Amplasează stupii într-un loc neprietenos

Poziționarea stupilor este importantă atât pentru albine, dar și pentru lucrările apicole pe care le aveți de efectuat. Este nevoie de locuri însorite și care, pe cât posibil, să nu fie tranzitate de oameni, deci relativ izolate. De asemenea, aveți grijă să găsiți un loc plan, cu pământ bine bătătorit, astfel încât să nu aveți surprize. O altă greșeală este ca deschiderea stupului să fie către piscina unei case din zonă sau spre grădina de legume a vecinului!

6. Recoltează prea devreme sau prea mult

Ca o regulă, niciodată nu ar trebui să se recolteze miere de la o familie aflată în primul an. Adesea, aceste colonii tinere au nevoie de fiecare picătură pentru a trece cu bine peste prima iarnă, așa încât este mai bine să nu riscați nimic. În rest, este bine să evaluați cantitatea de miere necesară în funcție de tipul de climă din zona dumneavoastră. Unele regiuni au ierni mai lungi și mai grele, altele au parte de vreme mai blândă. Pentru fiecare din aceste situații, este bine să fiți pregătiți și ar fi bine să vă consultați și cu apicultori mai experimentați în privința mierii recoltate și cea care va constitui hrana albinelor.

7. Nu folosesc echipament de protecție

Apicultorii mai tineri tind să neglijeze folosirea echipamentului de protecție. Probabil au văzut că stuparii cu experiență nu se echipează nici ei prea mult, însă când ești la început, este bine să fii mai precaut. De precizat că în cazul apicultorilor cu experiență, aceștia deja cunosc secretele stupinei lor, știu cum că acționeze fără a irita albinele. Mai mult, liniștea stupului poate fi perturbată de o serie de alți factori – în afara intervenției umane, și chiar dacă nu aveți alergii la înțepăturile albinelor, când numărul lor este unul mai mare, inclusiv  cel mai priceput stupar are nevoie de îngrijiri medicale și, în cazuri mai grave, de spitalizare!

8. Nu folosesc afumători

Afumătorul este folosit pentru a produce fum în timpul examinării familiilor de albine. Administrarea de fum la deschiderea stupului nu linişteşte albinele, ci, din contră, le panichează. Atunci când simt fumul, la albine se declanşează un reflex necondiţionat, păstrat din vremuri străvechi, când îşi aveau cuibul în păduri iar acestea erau mistuite de incendii. Ele se reped la faguri şi-şi umplu guşa de miere, în disperarea lor de a salva măcar ceva din ce au agonisit. Având atenţia distrasă, albinele permit apicultorului să intervină în stup.

9. Încep apicultura cu un singur stup

Sfatul specialiștilor americani este că, dacă porniți la drum în apicultură, să aveți doi stupi de albine. Este esențial pentru a putea face comparație la comportamentul, reacțiile și situațiile specifice. Se poate merge chiar până la a opta pentru doi stupi diferiți sau cu albine diferite ca rasă. Totodată, din punct de vedere al rentabilității, s-ar putea ca unul din stupi să fie foarte slab, putând completa atunci cu puieții ”mai puternici” pentru atingerea unui echilibru. Mai mult, există riscul ca prima familie să nu reziste și atunci, din două, aveți șansa să treceți cu bine peste primul an apicol!

10. Se mulțumesc cu un minim de cunoștințe

Sunt apicultori care, după mulți ani, deja cred că știu totul despre albinele lor. Nu este bine să ajungeți așa, astfel că de la bun început trebuie să aveți în vedere că apicultura este o veritabilă știință, că evoluează, că mereu trebuie să căutați informații și să fiți în alertă pentru a asigura albinelor dumneavoastră tot ce este necesar dacă vreți producții bune de miere. De mare ajutor sunt forumurile, acum Facebook-ul și multe site-uri dedicate apicultorilor unde puteți să aflați lucruri noi sau, dacă vă confruntați cu o situație aparte, o puteți fotografia și împărtăși cu alți stupari, aflând astfel un răspuns, o soluție la problema pe care o aveți!

Sulfina (Melilotus officinalis) - beneficii şi proprietăţi

Sulfina este o plantã ierboasã din familia leguminoaselor, cu flori galbene, plãcut mirositoare, înşirate la vârful tulpinilor înalte de pânã la un metru. Creşte în toate regiunile ţãrii, din câmpie pânã în zonele de munte.

În scop medicinal, de la sulfinã se recolteazã partea aerianã înfloritã.

Compoziţie

Planta conţine acid melilotic, care prin hidrolizã formeazã cumarine. În plus, sulfina mai conţine alantoinã, acid alantoic, aciduric, colinã, mucilagii.

sus

Acţiune

Preparatele din flori de sulfinã au acţiune emolientã, anticoagulantã, astringentã, diureticã, cicatrizantã, calmantã.

sus

Indicaţii terapeutice

Preparatele din sulfinã sunt folosite în tratarea afecţiunilor gastrice, în varice, hemoroizi, tromboflebite, pentru oprirea sângerãrilor uşoare, iar în medicina empiricã este indicat pentru tratarea icterului şi a afecţiunilor hepato-biliare.

Administare:

Infuzia se preparã din 1 linguriţã de plantã uscatã la 1 canã cu apã. Se beau 1-2 cãni pe zi.

Pentru combaterea insomniilor se poate bea 1 canã de infuzie din flori de sulfinã înainte de culcare.

În gingivite, afte bucale, abcese dentare se preparã o infuzie din 2 linguriţe de plantã la 1 canã cu apã şi se clãteşte gura de mai multe ori pe zi.

Pentru uz extern, se preparã o infuzie din 1 linguriţã de plantã la 1 canã cu apã şi se aplicã sub formã de comprese locale.

sus

Precauţii şi contraindicaţii

Dupã recoltare trebuie sã se acorde o atenţie deosebitã procesului de uscare. Uscarea necorespunzãtoare poate duce la apariţia unor substanţe cu efect anticoagulant, constituind un potenţial pericol de sângerare.

SULFINA

O planta cu vechi intrebuintari

Iarba care alunga frica: 

Numita si sulcina, surcina, iarba de piatra sau molotru galben, este una dintre plantele medicinale cele mai cunoscute in medicina populara romaneasca. Cu ea, babele mestere pazeau copiii de "deochi" si de "sperietura", punandu-le cununi impletite de flori la capatul patului. In Vrancea, femeile luau floare de Sulfina, rupta lunea dimineata, si o puneau sub batic, ca sa le fereasca de durerile de cap si de insolatie. Fiertura de Sulfina se dadea contra "naduselii" (astmului), dar si pentru "boalele de rarunchi" (afectiuni renale). Impotriva "poalei albe" (leucoreei, candidozei), se folosea Sulfina plamadita vreme de 28 de zile in bors, cu care se faceau spalaturi. Florile de Sulfina se mai puneau in dulapuri ca sa alunge moliile si ca sa aiba vesmintele mireasma buna. In cele mai multe zone ale tarii, Sulfina era folosita insa ca protector psihic, fiind administrata intern si extern contra "spaimei" (anxietatii, atacului de panica), contra "lipiturii" (tulburare psihica cu aspect depresiv) ori contra "speriatului" (tulburare psihica post-traumatica). Calitatea sa de calmant psihic si de reglator al activitatii nervoase este confirmata, dupa cum vom vedea, si de studiile moderne.

Descrierea plantei

Denumirea sa stiintifica este Melilotus officinalis si este o planta inrudita cu lucerna si cu fasolea, facand parte din familia leguminoaselor. Creste inalta de aproximativ un metru si are florile inconfundabile: galbene, delicate si cu un miros dulce, care aduce aminte de cel al vaniliei. Este o planta bianuala, adica traieste doi ani, in primul an dezvoltandu-si radacina, iar in cel de al doilea facand flori si seminte. Infloreste din mai si pana in august, fiind mare iubitoare de soare si de lumina. O gasim de la campie si pana in zonele deluroase inalte, fiind intalnita mai ales la marginea terenurilor cultivate, in locurile virane, la liziera padurilor ori pe langa drumuri.

Recoltare si conservare

SULFINA

Florile uscate alunga moliile

 De la Sulfina se recolteaza partile aeriene inflorite, cu tot cu frunze, dar si tulpina, care se taie, fara a smulge radacina, cu un cutit sau cu o secera. Dupa recoltare, iarba de Sulfina nu se pastreaza mai mult de 5-6 ore si apoi se pune imediat la uscat, pentru a nu se incinge. De regula, Sulfina se culege in zile foarte insorite, dupa ora 12, cand secreta maximum de principii active. Florile de Sulfina se usuca in locuri bine aerisite, umbroase, in strat nu mai gros de 4 centimetri, si intorcandu-le macar o data pe zi, asa incat sa fie expuse la aer pe toate partile. Cand tulpinile devin rigide si se rup usor, procesul de uscare s-a incheiat, iar planta se depoziteaza in pungi de hartie. Termenul de valabilitate al Sulfinei uscate este de 2 ani.

Mod de preparare si administrare

Pulberea de Sulfina

Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a partilor aeriene uscate. Pulberea se depoziteaza in borcanele inchise ermetic, in locuri ferite de lumina, asa incat principiile sale active sa nu se degradeze. Se administreaza cate o jumatate de lingurita - o lingurita rasa, de trei-patru ori pe zi, in cure cu o durata de pana la trei luni. Pentru tratarea unor afectiuni unde este nevoie de un efect sedativ mai intens, cum ar fi insomnia sau starile de anxietate, se pot lua pana la 6 lingurite pe zi, dar pe o perioada care sa nu depaseasca 7 zile.

Infuzia combinata de Sulfina

Se prepara folosind extractia la rece, combinata cu cea la cald, astfel: 4-6 lingurite de pulbere de frunze de Sulfina se macereaza 8 ore intr-un sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un sfert de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul anterior obtinut cu infuzia. Preparatul rezultat se consuma in reprize, pe parcursul unei zile. Acest remediu este un bun sedativ, tonic venos si diuretic.

Tinctura de Sulfina

Se obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze de Sulfina, peste care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Baile cu Sulfina

Se pun 10 linguri cu varf de sulfina maruntita in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza). Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita, pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, care va fi la o temperatura de 38-39 de grade Celsius. Baia cu Sulfina dureaza 20-30 de minute si are efect profund relaxant, antispastic, inducand somnul.

Actiune de prevenire a bolilor

* Hipertensiune arteriala - mai ales vara, cura cu Sulfina este un excelent mijloc de profilaxie a puseelor de hipertensiune.

SULFINA

Pavaza contra sperieturii

Se recomanda infuzia combinata de Sulfina (in care se adauga si cateva fire de menta, pentru efectul racoritor), din care se bea cate un litru pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 10-15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Sulfina are efecte usor vasodilatatoare, ajuta la eliminarea surplusului de lichid din organism, iar in plus, reduce tensiunea psihica, care este unul dintre factorii cauzatori cei mai importanti in hipertensiunea arteriala.

* Tromboze - se administreaza infuzia combinata de Sulfina, cate 750-1000 de ml pe zi, in cure de 21 zile, urmate de 14 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Principiile active din Sulfina au efecte anticoagulante si antiinflamatoare vasculare, fiind un excelent mijloc de profilaxie a trombozelor. Curele cu Sulfina sunt recomandate mai ales atunci cand riscul de tromboza creste. De pilda, in perioadele caniculare, ori atunci cand hrana este mai saraca in legume si fructe, ori cand, dintr-un motiv sau altul, suntem mai sedentari.

* Infarct - pentru prevenire, se recomanda pulberea de Sulfina, din care se ia cate 1 lingurita, de 3-4 ori pe zi, cu putina apa. De regula, o cura dureaza 1-2 luni si se poate relua dupa 2-4 saptamani de pauza. Adesea, Sulfina se asociaza cu ginkgo-biloba, ambele plante avand efecte fluidifiante sanguine, hipotensoare si vasodilatatoare. In plus, Sulfina fereste inima si sistemul cardiovascular de efectele nefaste ale stresului psihic, care este unul din principalii factori cauzatori de infarct.

* Atacuri de panica - un tratament de preventie foarte simplu se face cu pulbere de Sulfina si Sunatoare (Hypericum perforatum), amestecate in proportii egale. Din acest amestec se ia cate o lingurita, de 4 ori pe zi, mai precis la orele 9, 12, 18, 21. Se tin cure cu o durata de 28 de zile, urmate de o saptamana de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Combinatia de Sulfina si Sunatoare are efecte calmante psihice, diminueaza starile de teama, previne amplificarea necontrolata a emotivitatii.

Tratamente interne

* Insomnie - studii facute in China pe persoane care sufereau de tulburari de somn, aparute pe fondul unor dezechilibre emotionale de tip anxios, au aratat ca administrarea acestei plante favorizeaza intrarea in starea de somn, rareste trezirile nocturne si imbunatateste pe ansamblu calitatea somnului. Se administreaza pulberea, cate 1-2 lingurite, pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte de culcare. De asemenea, se recomanda baile generale cu Sulfina, facute chiar inainte de culcare, care au un efect profund relaxant.

* Anxietate - se face o cura cu infuzie combinata de Sulfina, din care se bea cate o cana (250 ml), de 4 ori pe zi. Cura dureaza 4-6 saptamani si poate fi reluata dupa doua saptamani de pauza. Pentru eficientizarea tratamentului, in fiecare doza de infuzie combinata se pot pune si 20-50 de picaturi de tinctura de valeriana (Valeriana officinalis). Acest tratament diminueaza intensitatea starilor de teama, ajuta la imbunatatirea relaxarii, previne si combate tulburarile fiziologice asociate anxietatii (tulburarile de ritm cardiac, deranjamentele digestive, tulburarile de tranzit intestinal etc.).

SULFINA

Leac benefic pentru bolile ochilor

 * Afectiuni cardio-vasculare pe fond nervos - in studii de medicina experimentala, la animalele care erau supuse la un stres intens si care erau tratate cu Sulfina, s-a observat o imbunatatire a irigarii muschiului cardiac cu sange, precum si o scadere a tensiunii arteriale. Planta are proprietatea rara de a regla activitatea sistemului cardiovascular atunci cand suntem supusi la conditii de tensiune psihica, fiind un excelent adjuvant contra hipertensiunii arteriale si a ischemiei cardiace. Se administreaza tinctura, din care se ia cate o lingurita, de 4 ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 7 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Tinctura de Sulfina se asociaza cu rezultate foarte bune in afectiunile cardiovasculare cu cea de Paducel (Crataegus oxyacantha) si cu cea de Talpa-gastei (Leonurus cardiaca).

* Adjuvant in flebita si tromboflebita - se face tratamentul cu infuzia combinata de Sulfina, dar maceratia nu va dura 8 ore, ci 18 ore, la o temperatura de minimum 21 de grade Celsius. Studiile au aratat ca anumite substante continute de Sulfina, si anume cumarinele, atunci cand fermenteaza, formeaza o substanta noua (dicumarolul), care are efecte puternice fluidifiante sanguine, prevenind formarea cheagurilor de sange (trombi). Se administreaza cate un litru de infuzie combinata, in cure de 21 de zile, urmate de o saptamana de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Aceasta cura este foarte valoroasa si ca preventiv in trombozele de tot felul.

* Colita de fermentatie, balonare - se ia cate o lingurita de pulbere de Sulfina, de 4 ori pe zi, in cure de 30 de zile. Sulfina are un dublu rol in aceasta categorie de afectiuni: in primul rand, prin taninurile pe care le contine, combate dezvoltarea necontrolata a bacteriilor in intestin, avand un efect antibiotic moderat. Apoi, tratamentul cu Sulfina este un excelent calmant al emotiilor, fiind un bun mijloc de prevenire si de combatere a deranjamentelor intestinale provocate de stresul psihic, de oboseala, de anumite socuri emotionale etc.

* Sindrom premenstrual - intr-un studiu-pilot, facut pe 15 paciente cu acest diagnostic, Sulfina a fost administrata incepand cu 7-10 zile inaintea declansarii ciclului menstrual, si pana in ultima zi de ciclu. Au fost administrate cate 3 grame (aproximativ o lingurita) de pulbere, de trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara. La sfarsitul acestui studiu, participantele, in proportie covarsitoare (87%), au relatat ca au avut o ameliorare semnificativa a unor simptome cum ar fi durerile de sani, starile de iritabilitate, durerile de ovare. Acest tratament cu Sulfina este eficient si in caz de hipermenoree (ciclu menstrual abundent) si de dismenoree (ciclu menstrual dureros), Sulfina avand efecte astringente (reduce hemoragia) si antispasmodice (calmeaza crampele abdominale).

* Varice - se tin cure, mai ales pe timpul verii, cu Sulfina administrata sub forma de infuzie combinata. Se iau cate 750-1000 de ml pe zi. Un tratament dureaza 60 de zile, dupa care se tin 21-30 de zile pauza, si apoi se poate relua. Sulfina imbunatateste circulatia venoasa, previne inflamarea venelor varicoase si formarea ulcerelor. Intr-un studiu italian de mici dimensiuni, facut pe 29 de persoane suferinde de varice si de insuficienta venoasa, administrarea Sulfinei a adus ameliorari notabile la 87% dintre participanti.

* Hemoroizi - se face acelasi tratament ca la varice si, suplimentar, bai de sezut cu preparatul pentru baie descris la inceputul acestui articol. Tratamentul cu Sulfina reduce inflamatia hemoroizilor, senzatiile subiective de usturime sau de mancarime in zona anala, precum si sangerarile.

* Fragilitate vasculara, picioare umflate - un studiu, de data aceasta de mari dimensiuni (460 femei), a verificat efectele Sulfinei in aceasta categorie de afectiuni. Participantele au luat extract de Sulfina (echivalentul a 3 grame de planta) de patru ori pe zi, in cure de 20-120 de zile, in functie de gravitatea simptomelor. La sfarsitul tratamentului, mai mult de 60% dintre participante au observat reducerea suprafetelor echimozelor, disparitia sau ameliorarea oboselii si a umflarii picioarelor, stoparea formarii varicelor.

SULFINA

 * Insuficienta venoasa cronica - un alt studiu, ceva mai complex, a fost facut in Italia, in anul 2003, la Universitatea de Medicina din Catania, pe un numar de 30 de pacienti. Jumatate dintre ei au fost tratati cu extract de Sulfina (echivalentul a 10 grame pe zi), la care s-au adaugat doze zilnice de vitamina E si de rutina (un aminoacid prezent in hrisca si in polenul de albine), iar cealalta jumatate a primit remedii false. La sfarsitul studiului, grupul care a facut tratament cu Sulfina prezenta imbunatatiri semnificative, fata de lotul de control. La cei tratati cu Sulfina, vitamina E si rutina s-a remarcat o reducere a edemelor, a crampelor, precum si o imbunatatire a circulatiei venoase.

* Operatii chirurgicale - in anul 2008, Departamentul de Chirurgie Plastica si Reparatorie al unei universitati de medicina din China a dat publicitatii un studiu despre efectele administrarii interne a Sulfinei, in cazul pacientilor proaspat operati. Cei care suferisera operatii de reconstructie a nasului au primit extract de Sulfina (echivalentul a 10-12 grame de pulbere), vreme de 3 saptamani dupa operatie, iar in cazul lor s-a observat o cicatrizare mai rapida si mai estetica, o reducere a edemelor post-operatorii.

* Adjuvant contra viermilor intestinali - cea mai veche utilizare a Sulfinei a fost consemnata in papirusurile egiptene, acum... 3000 de ani, si este impotriva viermilor intestinali. Principiile active din Sulfina paralizeaza musculatura neteda a acestor paraziti si ajuta la eliminarea lor din tubul digestiv. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru pe zi, vreme de 12 zile.

Tratamente externe

* Conjunctivita - se pun comprese cu infuzie combinata de Sulfina pe pleoapele inchise. Sulfina are efecte antiinflamatoare, reduce edemele oculare, calmeaza mancarimile si ajuta la redarea aspectului normal pleoapelor.

* Gingivita - se fac de 3-4 ori pe zi clatiri ale gurii cu infuzie combinata de Sulfina. Aceasta are efect bactericid, ajuta la cicatrizarea gingiilor si previne sangerarea lor, reduce inflamatia si senzatia de jena produsa de infectiile gingivale.

* Adjuvant in arsuri - se aplica infuzia combinata de Sulfina, intr-o forma mai concentrata (4 linguri la cana), pe arsura proaspata. Infuzia se aplica sub forma de compresa, care se tine vreme de minimum 4 ore pe locul afectat, avand efect de diminuare a edemelor si de grabire a vindecarii. Contra arsurilor, si tratamentul intern cu Sulfina, sub forma de pulbere, a dat rezultate bune.

* Dureri si inflamatii articulare - se amesteca 5 linguri de pulbere de Sulfina cu apa calduta, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se aplica printr-un tifon subtire pe articulatia afectata, tinandu-se acoperita cu un nailon (pentru a nu se usca), vreme de minimum 2 ore pe zi. Cataplasma cu Sulfina este o reteta foarte eficienta in reumatism si foarte veche, fiind consemnata pentru prima oara cu peste 2000 de ani in urma, de catre medicul grec al antichitatii, Galen. Sulfina are efecte antiinflamatoare articulare puternice si ajuta la redarea mobilitatii articulatiei.

* Tulburari de somn la copii - se fac seara bai calde cu Sulfina, cu o durata de 15-20 de minute. Sulfina calmeaza agitatia celor mici, induce somnul si previne aparitia trezirilor si a cosmarurilor nocturne.

SULFINA

 Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Sulfina

Tratamentul intern cu Sulfina, in doze normale, este practic lipsit de reactii adverse, cu exceptia persoanelor alergice, care vor fi depistate prin administrarea de doze foarte reduse din aceasta planta.

Supradozata de 5-10 ori fata de valorile prezentate in acest articol, Sulfina da stari de ameteala, dureri de cap, voma, hemoragii nazale, somnolenta. In cazuri rare, supradozarea Sulfinei, combinata cu o intoleranta particulara a pacientului, poate da hepatita cu manifestari icterice.

Sursa formula-as Sursa csid.ro

Coacăze negre – un plus de vitamine și antioxidanți

Mici, parfumate, acrișoare, și pline de vitamine – astfel s-ar putea rezuma descrierea coacăzelor negre. Excelente depurative, vitaminizante, imunostimulatoare, aceste fructe au fost considerate drept un elixir al tinereții, medicament natural, cu proprietăți multiple pentru organism. Și totuși, care este secretul lor?

Ce substanțe nutritive conțin coacăzele negre?

Marele atu al coacăzelor îl constituie cantitatea mare de vitamina C (de trei până la patru ori mai mare decât la portocale), de antioxidanţi (de două ori mai mare decât la afine), plus dublul cantităţii de potasiu din banane. Conțin de asemeneavitaminele A, B1, B2, B6, PP, microelemente precum calciu, fosfor, fier, brom, zinc, antociani, taninuri, flavonoizi, betacaroten, pectină, acizi organici și uleiuri volatile.

Când pot introduce coacăzele în alimentația copilului meu?

Coacăzele sunt recomandate pentru a fi introduse în alimentația diversificată a bebelușului începând cu vârsta de 1 an. La fel ca pentru fiecare aliment nou pe care îl oferiți micuţului, nu uitaţi să cereţi sfatul medicului curant şi să urmaţi regula celor 4 zile.

Ce beneficii aduc coacăzele negre organismului?

Beneficiile oferite de aceste fructe sunt mutiple. Dintre ele enumerăm:
– întărirea sistemului imunitar, ţinând gripa, guturaiul şi bronşitele la distanţă.
– ajută la creşterea acuităţii vizuale şi la corectarea anumitor probleme de vedere,
– ajută la prevenirea proceselor de îmbătrânire, neutralizând radicalii liberi (pot avea efecte pozitive şi în tratarea bolii Alzheimer).
– ajută la creşterea oaselor şi dezvoltarea ligamentelor
– stimulează formarea ţesuturilor.
– se folosesc la tratarea artritei, a pietrelor la rinichi, a gutei, problemelor pulmonare
– ameliorează oboseala.

În plus, un nou studiu arată că acestea sunt excelente pentru combaterea durerilor musculare, asociate cu efortul fizic.
Deoarece au conținut redus în zaharuri, coacăzele pot fi consumate de diabetici.
În ceea ce privește uzul extern, coacăzele tratează abcese, dermatoze, eczeme, înțepături de insecte.
Efectele lor terapeutice sunt atat de miraculoase încât pot înlocui cu succes medicamentele clasice.

Cum aleg şi cum păstrez coacăzele?

Coacăzele se recoltează de obicei în luna iulie. Primele care ajung la maturitate sunt coacăzele negre (cu circa 7-10 zile înaintea celor roşii şi albe).

Coacăzele negre îşi intensifică culoarea după 2-3 zile de la recoltare, valorificând astfel beneficiile aduse. Coacăzele albe şi roşii nu-şi mai intensifică culoarea pieliţii după recoltare.

Coacăzele proaspete pot fi congelate și consumate după câteva luni. Coacăzele proaspete și bine coapte sunt mai bogate în antioxidanți decât cele uscate , conform cercetărilor conduse de Universitatea Innsbruck din Austria.

O cantitate de aproximativ 100 de grame de coacaze prezinta urmatoarele informatii nutritionale:

Calorii: 63 kcal;
Carbohidrati: 15 g;
Proteine: 1,5 g;
Grasimi: 0,5 g;
Fibre: 4,5 g;
Acid Folic: 8 mcg;
Niacina: 0,3 mg;
Acid pantotenic: 0,4 g;
Piridoxina: 0,6 g;
Riboflavina: 0,5 mg;
Tiamina: 0,5 mg;
Vitamina A: 230 UI;
Vitamina C: 180 mg;
Sodiu: 2 mg;
Potasiu: 0,1 mg;
Calciu: 55 mg;
Cupru: 0,5 mg
Fier: 1,5 mg;
Magneziu: 24 mg;
Mangan: 0,25 mg;
Fosfor: 60 mg;
Zinc: 0,3 mg.

Potasiul stabilizeaza presiunea sanguina, fibrele previn constipatia, proteinele asigura dezvoltarea si mentinerea tuturor celulelor organismului, vitamina C intareste sistemul imunitar, vitamina B6 este necesara pentru regenerarea celulelor cutanate, magneziul participa direct la transmiterea impulsurilor nervoase si la productia de energie, fierul este esential pentru formarea celulelor rosii, iar calciul este important pentru formarea de oase si dinti puternici.

Beneficii pentru sanatate

Sus

Complexul de nutrienti pretiosi pentru sanatatea organismului justifica numeroasele beneficii alecoacazelor negre si rosii.

- Mentinerea greutatii corporale. Coacazele sunt fructe hipocalorice, sarace in grasimi, asadar benefice pentru controlul greutatii corpului. O dieta echilibrata, de maximum 2000 de kcal pe zi, presupune un consum de maximum 78 de grame de grasimi zilnic. O portie de coacaze nu depaseste aportul de 63 de kcal si contine mai putin de un gram de grasimi.

- Reglarea tranzitului intestinal. Cu aproape 5 grame de fibre intr-o portie de 100 de grame de coacaze, aceste fructe ajuta la reglarea digestiei si a miscarilor intestinale, tratand totodata constipatia si alte probleme digestive. In plus, fibrele nu contin calorii, se digera lent si ajuta la mentinerea starii de satietate.

- Reducerea riscului de afectiuni cardiovasculare. Un aport suficient de fibre este asociat si cu reglarea nivelului de colesterol, coacazele prevenind totodata bolile cardiovasculare. Potasiul, regasit in cantitati importante in aceste fructe de padure, este necesar pentru reglarea presiunii sangelui, deci mentinerea sanatatii sistemului cardiac. O deficienta in acest mineral produce crampe musculare, slabiciune corporala si aritmii.

- Intarirea sistemului imunitar. O cana de coacaze contine 46 mg de vitamina C, iar doza zilnica recomandata este de 75 mg pentru femei si 90 mg pentru barbati. Aportul adecvat al acestei vitamine asigura functionalitatea sistemului imunitar si productia de colagen, precum si mentinerea sanatatii pielii si vindecarea rapida a leziunilor. Vitamina C este si un puternic antioxidant, diminuand riscul instalarii cancerului si a bolilor cardiace.

- Suplimentarea aportului de magneziu. Acest mineral protejeaza sanatatea oaselor si joaca un rol central in functionarea inimii, a sistemului nervos si muscular. Tototdata, contribuie la reglarea glicemiei in sange si la intarirea imunitatii. O portie de coacaze contine 15 mg de magneziu, a carui doza zilnica recomandata este de 300-420 mg.

- Prelungirea longevitatii. Coacazele negre se remarca printr-un continut important de fitochimicale numite antocianine. Studiile stiintifice au aratat ca un consum regulat de coacaze negre poate preveni cu succes instalarea cancerului, a imbatranirii premature, inflamatiilor si bolilor neurologice.

- Protectia membranelor mucoase. Coacazele sunt bogate si in vitamina A, beta-caroten si zeaxantina, compusi cunoscuti pentru proprietatile lor antioxidante. Impreuna, mentin integritatea membranelor mucoase si sanatatea ochilor, protejand si impotriva cancerului pulmonar si oral.

Retete sanatoase

Sus

Proaspete, preparate termic sau uscate, coacazele pot fi consumate ca atare pe post de gustare. Pot fi introduse in preparare culinare fierte sau pasate, in cocktailuri diverse, gemuri, jeleuri sau sosuri. Aceste fructe de padure sunt ingredientul multor retete sanatoase si apetisante.

1. Coacaze cu branza camembert

Ingrediente:

800 grame branza camembert
1 ou
2 linguri faina alba
2 lingura pesmet
200 g coacaze rosii
2 linguri zahar brun

Mod de preparare:

Taiati branza camembert in 5 triunghiuri egale si treceti-le prin amestecul obtinut din faina, ou si pesmet. Introduceti-le apoi la cuptor timp de 15 minute. Separat, adaugati intr-o oala coacazele, zaharul si putina apa si puneti totul la fiert 10 minute, pana lichidul isi pierde din volum. Asezati pe un platou sosul de coacaze in centru, inconjurat de triunghiurile de branza coapta.

2. Dulceata de coacaze negre

Ingrediente:

1 kg coacaze negre culese de pe ciorchine
500 grame zahar brun
6 linguri apa rece

Mod de preparare:

Introduceti coacazele intr-o oala, impreuna cu cele 6 linguri de apa. Asteptati pana dau in clocot, apoi adaugati zaharul. In 10-15 minute, veti obtine o dulceata densa (coacazele contin natural pectina, astfel ca nu este nevoie de un agent de ingrosare special).

3. Salata de mazare, morcovi si coacaze

Ingrediente:

30 g de mazare la conserva bine scursa
260 g morcovi rasi
1 cana mare de coacaze rosii sau negre
patrunjel taiat fin
coriandru proaspat taiat fin
2 linguri ulei de masline
1 lingura suc de portocale
1 lingura zeama de lamaie
1 jumatate de lingurita de piper rosu
sare si piper negru dupa gust

Mod de preparare:

Amestecati bine mazarea, morcovii si coacazele intr-un bol de mari dimensiuni. Intr-un alt castron, amestecati patrunjelul, coriandrul, uleiul de masline, sucul de portocale, zeama de lamaie, piperul rosu, sarea si piperul negru. Introduceti amestecul cu coacaze in bolul cu dressingul preparat si combinati toate ingredientele cu o spatula. Lasati salata la frigider cel putin o ora, intr-un recipient inchis, inainte de servire.

5 leacuri uimitoare cu coacăze negre

Te-ai gândit vreodată câte beneficii pentru organism au coacăzele negre? Ele sunt recomandate diabeticilor, reumaticilor şi tuturor celor care doresc să-şi fortifice organismul.

Sucul proaspăt de coacăze negre era considerat încă din Antichitate un elixir al tinereţii.

Nu era o iluzie, căci fructele sunt o sursă inepuizabilă de vitamine şi minerale.

La fel de benefică este şi cura de coacăze.

Timp de trei săptămâni, consumi câte un castronel cu coacăze negre dimineaţa, apoi în timpul zilei încă două porţii.

Cura are efect detoxifiant, dar e indicată şi bolnavilor de reumatism.

Adio, dureri menstruale!

Durerile îţi fac zile amare? Le poţi veni de hac cu ajutorul infuziei din frunze de coacăz negru.

Mai exact, ea stimulează secreţia de cortizon, o substanţă cu puternice efecte antiinflamatoare.

Ceaiul se prepară din două linguriţe de plantă mărunţită la o cană şi se bea de două-trei ori pe zi, în cure de 6 săptămâni, de 3 ori pe an.

De asemenea, infuzia mai are rol şi de reglare a ciclului menstrual.

Un izvor de... vitamine

Sucul este bogat în vitamina C şi în pigmenţi care stimulează circulaţia (te ajută să scapi şi de sindromul mâinilor şi picioarelor reci).

În plus, creşte activitatea glandelor suprarenale şi întăreşte sistemul imunitar. Pentru o absorbţie cât mai bună a vitaminei C consumă-l înainte de masă.

Îţi mai spun un secret! Dacă adaugi câteva linguriţe cu suc de coacăze în iaurt preparat în casă (conţine mai multe culturi probiotice decât cel din comerţ), acesta devine o gustare perfectă pentru zilele caniculare.

Energizant natural

Treci printr-o perioadă stresantă şi obositoare? Fortifică-ţi organismul cu ajutorul vinului din coacăze negre.

Ai nevoie de 1 kg de coacăze pe care le zdrobeşti şi le pui
într-un borcan de 5 kg. Pui peste ele 2,5 l apă, 1,5 kg miere şi 50 g drojdie de vin. Amesteci totul bine şi laşi la macerat 20 de zile.

Bei zilnic câte un pahar. Vei simţi efectul vinului de coacăze negre după aproximativ o săptămână.

Aşa scapi de infecţia urinară!

Pentru ca infecţiile tractului urinar să nu recidiveze, încearcă un tratament uşor de administrat din macerat glicerinat din muguri (gemoterapie).

Tot ce trebuie să faci este să iei câte 50 de picături, de 2-3 ori pe zi, în puţină apă, timp de două luni.

La fel de eficientă este tinctura din frunze de coacăze negre. Atenţie, însă!

Tincturile, în general, sunt contraindicate bolnavilor de ulcer, cu afecţiuni psihice grave şi cancer.

Reţetă contra răcelilor

Siropul de coacăze este un leac miraculos în infecţiile respiratorii. Fără doar şi poate, durerile de gât, tusea şi răguşeala trec ca prin minune cu ajutorul acestuia.

Se prepară din 250 g de fructe proaspete la un litru de apă.

Ţii la fiert până când amestecul scade la jumătate, adaugi o cantitate egală de zahăr şi laşi din nou la fiert, preţ de o oră.

Iei câte o linguriţă la două ore. Efectul este antimucolitic, antiseptic şi cicatrizant.

Sursa diversificare.ro Sursa sfatulmedicului.ro Sursa clickpentrufemei