Trăim în plin suprarealism economic. Din iunie, Banca Centrală Europeană (BCE) implementează dobânzi negative la depozitele pe care băncile comerciale din zona euro le constituie la banca centrală. Iniţial, ele au fost fixate la -0,1%, concomitent cu reducerea dobânzii-cheie de la 0,25% la 0,15%. Ulterior, în septembrie, s-au redus la -0,2%, iar dobânda de politică monetară a fost coborâtă la 0,05%.
Dar, BCE nu e singură în zona iraţionalului. Din 22 ianuarie anul acesta, şi banca centrală a Elveţiei va aplica o dobândă de -0,25% la depozitele constituite de bănci la ea.
Practic, dobânzile negative înseamnă că, în loc să le fie remunerate, instituţiilor de credit li se taxează depozitele pe care le constituie la băncile centrale. Scopul măsurii e descurajarea constituirii de astfel de depozitele şi e stimulată, dacă nu chiar forţată, acordarea de finanţare în economia reală. Cu această taxă de facto pe depozite, băncile centrale încearcă să combată aversiunea la risc a băncilor comerciale.
De regulă, astfel de măsuri monetare dau rezultate pe burse. Reducerea dobânzilor diminuează randamentele instrumentelor de plasament cu venit fix şi determină băncile şi alţi investitori instituţionali să-şi asume riscuri mai mari în instrumentele cu venit variabil. În consecinţă, acţiunile companiilor listate se apreciază. Dar nu în mod nediscriminatoriu, căci investitorii se uită şi la fundamente. Anul trecut, de exemplu, indicele principal al bursei din Viena s-a depreciat cu peste 15%. Două dintre principalele companii listate acolo, Raiffeisen şi OMV, au pierdut 60%, respectiv 36%. În comparaţie, indicele bursier paneuropean STOXX Europe 600 a crescut cu 3,9%.
Rămâne de văzut ce ne rezervă 2015. Ne aflăm deja în plin necunoscut cu măsura fără precedent a introducerii dobânzilor negative de către băncile centrale. Dacă neîncrederea în economie va continua, unde se vor duce bursele? Cât de mult va mai scădea valoarea titlurilor unor companii listate? Împingând lucrurile spre absurd, vom ajunge oare să vedem preţuri negative la acţiuni? Teoretic ar trebuie să dai bani ca să scapi de ele dacă ţi se impune să participi la majorări de capital pentru acoperirea pierderilor. O companie profitabilă îşi remunerează acţionarii prin dividende. O companie în pierdere - cu datorii mai mari decât valoarea activelor - ar trebui să le ceară să vină cu bani de-acasă: dividende negative.
Sigur că asta e o noţiune anapoda precum creşterea economică negativă şi sporul natural negativ din comunicatele statisticienilor. Iar cei ce îşi vor permite luxul să deţină acţiuni şi când cursul va fi negativ, vor putea fi consideraţi, de ce nu?, colecţionari, în loc de investitori. După cum spuneam suntem deja în plin suprarealism economic.
Sursa jurnalul
Dar, BCE nu e singură în zona iraţionalului. Din 22 ianuarie anul acesta, şi banca centrală a Elveţiei va aplica o dobândă de -0,25% la depozitele constituite de bănci la ea.
Practic, dobânzile negative înseamnă că, în loc să le fie remunerate, instituţiilor de credit li se taxează depozitele pe care le constituie la băncile centrale. Scopul măsurii e descurajarea constituirii de astfel de depozitele şi e stimulată, dacă nu chiar forţată, acordarea de finanţare în economia reală. Cu această taxă de facto pe depozite, băncile centrale încearcă să combată aversiunea la risc a băncilor comerciale.
De regulă, astfel de măsuri monetare dau rezultate pe burse. Reducerea dobânzilor diminuează randamentele instrumentelor de plasament cu venit fix şi determină băncile şi alţi investitori instituţionali să-şi asume riscuri mai mari în instrumentele cu venit variabil. În consecinţă, acţiunile companiilor listate se apreciază. Dar nu în mod nediscriminatoriu, căci investitorii se uită şi la fundamente. Anul trecut, de exemplu, indicele principal al bursei din Viena s-a depreciat cu peste 15%. Două dintre principalele companii listate acolo, Raiffeisen şi OMV, au pierdut 60%, respectiv 36%. În comparaţie, indicele bursier paneuropean STOXX Europe 600 a crescut cu 3,9%.
Rămâne de văzut ce ne rezervă 2015. Ne aflăm deja în plin necunoscut cu măsura fără precedent a introducerii dobânzilor negative de către băncile centrale. Dacă neîncrederea în economie va continua, unde se vor duce bursele? Cât de mult va mai scădea valoarea titlurilor unor companii listate? Împingând lucrurile spre absurd, vom ajunge oare să vedem preţuri negative la acţiuni? Teoretic ar trebuie să dai bani ca să scapi de ele dacă ţi se impune să participi la majorări de capital pentru acoperirea pierderilor. O companie profitabilă îşi remunerează acţionarii prin dividende. O companie în pierdere - cu datorii mai mari decât valoarea activelor - ar trebui să le ceară să vină cu bani de-acasă: dividende negative.
Sigur că asta e o noţiune anapoda precum creşterea economică negativă şi sporul natural negativ din comunicatele statisticienilor. Iar cei ce îşi vor permite luxul să deţină acţiuni şi când cursul va fi negativ, vor putea fi consideraţi, de ce nu?, colecţionari, în loc de investitori. După cum spuneam suntem deja în plin suprarealism economic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sper sa putem comenta impreuna