miercuri, 31 octombrie 2012

etanolul - combustibilul viitorului? Experienţa Braziliei


Pe străzile oraşului Sao Paulo, unul dintre cele mai aglomerate din lume, circulă zilnic 8 milioane de automobile. Poluarea nu pare să fie o problemă la fel de gravă ca în alte metropole...poate şi pentru că la Sao Paulo maşinile folosesc drept combustibil etanolul.
În Brazilia, etanolul a început să fie folosit pe scară largă drept combustibil din 1975, pe vremea dictaturii militare.
Scopul era limitarea importurilor de petrol, care consumau jumătate din veniturile obţinute din exporturi.
Aşa că guvernul a investit în programul Pro-Alcool - un program de promovare a alcoolului etilic obţinut din trestia de zahăr...adică etanolul.
Producătorii de etanol au primit subvenţii importante, producţia a crescut.
Maşină cu motor care funcţionează cu etanol
Maşină cu motor care funcţionează cu etanol
Industria auto a trebuit să se adapteze noului combustibil, care , în plus, era mai ieftin decât benzina.
Aşa se face că în scurt timp aproape toate maşinile din Brazilia funcţionau cu etanol.
Criza etanolului din anii 90
La sfârşitul anilor 90 Brazilia s-a confruntat cu o criză severă a etanolului.
Preţul zahărului a urcat brusc pe pieţele internaţionale, ceea ce i-a determinat pe producătorii brazilieni să se reorienteze către producţia de zahăr în detrimentul celei de etanol.
Etanolul se produce prin fermentarea sucului de trestie de zahăr şi apoi prin distilarea alcoolului obţinut.
Aşa că producătorii îşi reglează producţia în funcţie de variaţia preţului zahărului sau etanolului pe piaţă.
Criza de etanol din anii 90 a pus sub semnul întrebării orientarea aproape exclusivă a pieţei brazilene spre consumul de etanol şi a afectat credibilitatea industriei etanolului.
Fabrica de etanol Moema
Fabrica de etanol Moema
Consumatorii au constatat dintr-o dată că degeaba aveau maşini care mergeau cu un combustibil ieftin, dacă acesta nu era de găsit.
Drept urmare, industria auto a revenit la maşinile pe benzină.
Însă nu pe benzină pură, spune Fabio Feldmann, fost membru în Congresul Braziliei şi în prezent unul dintre cei mai cunoscuţi ecologişti din Brazilia:
"În Brazilia nu există benzină pură. Când faci plinul la o benzinărie, cumperi de fapt un amestec de 77% benzină şi 23% etanol" , explică Fabio Feldmann.
Pe vremea când era deputat, Fabio Feldmann a fost unul dintre iniţiatorii legii care a impus benzinăriilor să vândă atât etanol cât şi benzină aditivată cu etanol.
De ce se adaugă etanol în benzină?
Dincolo de raţiunile economice, etanolul fiind mai ieftin cu mai bine de o treime decât benzina, există şi o motivaţie ecologică pentru combinarea celor două tipuri de combustibili.
Inginerul chimist Carlos Rossell lucrează în cadrul Proiectului Etanol de la Universitatea Campinas din Sao Paulo, unul dintre centrele de cercetare cele mai avansate în domeniul biocombustibililor.
"Benzina are în compoziţie carbon şi hidrogen. Etanolul are în plus şi oxigen."
"Pentru a arde, benzina foloseşte oxigen pe care îl ia din aer. Dacă e aditivată cu etanol, foloseşte oxigenul din compoziţia etanolului şi consumă mai puţin oxigen din aer."
"În plus, emisiile rezultate din arderea etanolului sunt mai curate."
"Compuşii de carbon, vinovaţi de efectul de seră care duce la încălzirea globală sunt în cantitate mai mică", spune profesorul Rossell.
Etanolul e mai ieftin
Un tur pe la mai multe benzinării din oraş m-a lămurit repede: peste tot există trei tipuri de pompe.
La unele se vinde etanol, la altele benzină aditivată cu etanol şi la celelalte un amestec din cei doi combustibili.
Etanolul e mai ieftin decât benzina
Etanolul e mai ieftin decât benzina
Preţurile afişate arată că etanolul e mult mai ieftin, costă puţin mai mult de jumătate faţă de un litru de benzină.
Majoritatea maşinilor sunt echipate cu motoare care acceptă atât etanolul, cât şi benzina sau amestecul între cele două tipuri de combustibil.
Cum s-a adaptat industria auto
Motorul hibrid, aşa numitul "flex engine", a apărut dintr-o socoteală simplă: producătorii de automobile şi-au dat seama că trebuie să găsească o modalitate prin care să-şi vândă maşinile indiferent de fluctuaţiile preţului etanolului.
Aşa că în anul 2003, doi dintre marii producători de automobile, General Motors şi Volkswagen, au scos pe piaţa braziliană primele flex cars - maşini cu motor hibrid, care costau la fel de mult ca cele cu benzină.
Avantajul de a putea alege combustibilul în funcţie de preţ a fost decisiv: în prezent 85% din maşinile din Brazilia sunt cu motor hibrid.
E vreo diferenţă în a conduce o maşină pe etanol şi una pe benzină, l-am întrebat pe unul din şoferii cu care am stat de vorbă la Sao Paulo:
"Singura diferenţă se vede dimineaţa, când e mai răcoare şi motorul porneşte mai greu."
"După ce motorul s-a încălzit, merge la fel ca şi cu benzină. Dar asta e problema maşinilor model mai vechi", îmi spune şoferul.
Ce e o maşină hibrid?
Pentru a înţelege cum funcţionează un motor hibrid, am vizitat uzina General Motors din Sao Paulo.
La prima vedere, hala de montaj seamănă cu un laborator imens: oameni îmbrăcaţi în halate albe, cu ochelari de protecţie, se foiesc de colo colo.
Uzina General Motors din Sao Paulo
Uzina General Motors din Sao Paulo
Insă mulţimea de cabluri, instalaţii şi echipamente, dar mai ales zgomotul infernal, arată clar că e vorba de o hală de producţie.
Carlos Augusto de Souza, responsabilul pentru relaţii cu presa, mă însoţeşte de-a lungul traseului complicat pe care îl urmează maşinile pe bandă, trecând prin diferitele etape de montaj.
După ce am văzut cum sunt asamblate maşinile, ne retragem într-un colţ mai liniştit, unde directorul tehnic Henrique Pereira îmi explică ce înseamnă de fapt un motor hibrid şi care e diferenţa faţă de unul obişnuit.
"Motorul e la bază cel pe benzină, dar a necesitat o serie de adaptări, pentru că etanolul e coroziv pentru părţile metalice şi unele de cauciuc."
"Aşa că a fost necesar să schimbăm unele materiale. În rest e un motor normal, ca cel pe benzină".
"Se comportă la fel, indiferent de tipul de combustibil folosit: benzină, etanol sau un amestec din cele două, în orice proporţie doreşte şoferul", explică directorul tehnic.
Henrique Pereira ridică capota maşinii pentru a-mi arăta motorul hibrid.
Cel produs de General Motors se numeşte flexpower. Fiecare producător şi-a denumit altfel motorul hibrid, şi denumirea e trecută pe spatele maşinii.
Evoluţia motorului hibrid
Henrique îmi arată un mic rezervor lângă motor. Seamănă cu cel pentru lichidul de parbriz.
"E un rezervor pentru benzină care faciliteaza pornirea în zilele reci", îmi explică Henrique, subliniind că nu vorbim de iernile din România, ci de standarde braziliene... adică sub 12 grade celsius.
"Problema sunt caracteristicile chimice - sub 12 grade Celsius etanolul nu se aprinde."
"Aşa că sub această temperatură e nevoie de un mic ajutor, adică de puţină benzină - la asta foloseşte rezervorul special."
"Brazilia e o ţară tropicală, aşa că nu se recurge prea des la el."
Directorul tehnic de la GM Sao Paulo
Directorul tehnic de la GM Sao Paulo
"Acum alimentarea cu benzină din rezervorul special se face automat, însă în anii 80 şoferul trebuia să apese pe un buton pentru a ajuta motorul cu benzină."
GM, ca şi ceilalţi producători, încearcă acum să elimine acest mic rezervor. În industria auto e o competiţie acerbă în această privinţă", spune Henrique.
Cât de performant e motorul care funcţionează cu etanol?
În ceea ce priveşte performanţele motorului atunci când maşina funcţionează cu etanol, părerile şoferilor sunt împărţite:
"Nu numai că e mai ieftin, dar să şi mai multă putere motorului", e de părere un şofer.
"Motorul se comportă la fel, are aceeaşi putere şi acelaşi demaraj, indiferent că merge cu etamol sau cu benzină", spune altul.
"Cu etanol, motorul e mai puternic", crede un alt şofer.
Altul îl contrazice: "Benzina dă mai multă forţă motorului".
"Nu se sesizează nici o diferenţă, maşina se comportă absolut la fel", crede un altul.
Opiniile şoferilor sunt contradictorii, aşa că am cerut părerea specialiştilor.
"În realitate când merge cu etanol, motorul e mai puternic decât atunci când merge cu benzină", spune directorul tehnic de la uzina General Motors, Henrique Pereira.
"Are mai multă putere şi un demaraj mai bun, datorită compoziţiei chimice a etanolului", explică Henrique Pereira.
Consumul - un dezavantaj
Dacă în privinţa performanţelor motorului care funcţionează cu etanol părerile sunt împărţite, în ceea ce priveşte consumul, toată lumea pare de acord:
"Cu etanolul parcurgi o distanţă mai mică decât cu benzina", spune un şofer.
"Etanolul e mai ieftin, dar consumul e mai mare", atrage atenţia un altul.
"La maşina mea, un litru de etanol mi-ajunge pentru 9 km, în timp ce unul de benzină pentru 14. Aşa că totul depinde de preţul etanolului - e doar o chestiune de matematică", explică o doamnă.
Părerea interlocutoarei mele e împărtăşită şi de directorul tehnic de la General Motors:
" Etanolul are un consum mai mare cu 33% decât benzina, în principal datorită puterii calorice mai mari, care îmbunătăţeşte însă performanţa motorului."
"E adevărat, consumul de etanol e mai mare cu o treime decât cel de benzină, dar etanolul e mai ieftin."
"Ca să te decizi ce să pui in rezervor te orientezi dupa preţ."
"Dacă e o diferenţă de preţ mai mare de 30%, atunci e mai rentabil să foloseşti etanol, dacă diferenţa e mai mică, mai bine pui benzină."
"Acesta e avantajul motorului flex - consumatorul poate alege carburantul cel mai convenabil", spune Henrique Pereira.
În plus, spune directorul tehnic de la GM, etanolul e un combustibil curat.
Motor hibrid
Motor hibrid
Când dezasamblezi un motor care a funcţionat cu etanol, motorulul arată de parcă ar fi nou.
Modificări necesare la motoarele importate
Pentru a folosi combustibilii care se găsesc în Brazilia, adică etanol sau benzină aditivată cu etanol, maşinile importate au nevoie de anumite modificări:
" Marii producători, pentru a vinde în Brazilia maşini aduse din import, trebuie să le facă aşa numita tropicalizare", explică directorul tehnic de la GM.
"Trebuie să schimbe anumite componente din cauciuc pentru a le adapta la combustibilii brazilieni care conţin minimum 23 la sută etanol".
"O maşină adusă ilegal peste graniţă şi care nu e pregătită astfel, riscă să se strice relativ uşor," avertizează Henrique.
Avantaje pentru producătorii de etanol
Marcelo de Amorim Biagi este directorul uzinei de etanol Moema, din nordul statului Sao Paulo - a zecea fabrică din ţară ca mărime.
El explică faptul că uzina sa foloseşte energia obţinută prin arderea borhotului.
Din materia fibroasă obţinută după presarea trestiei de zahăr se obţine energie pentru funcţionarea fabricii şi chiar energie suplimentară, care poate fi vândută.
Aşadar dintr-o unică materie primă - trestia de zahăr, se produc zahăr, etanol şi energie electrică.
Dealtfel toate cele 500 de fabrici de zahăr din Brazilia sunt independente energetic.
Etanolul din trestie - mai rentabil
În prezent, Brazilia şi Statele Unite îşi dispută poziţia fruntaşă în producţia mondială de etanol. Cele două ţări asigură 70% din etanolul produs în întreaga lume.
În timp ce etanolul brazilian e produs din trestie de zahăr, cel american e din porumb. Însă rentabilitatea energetică diferă.
Avantajul e de partea etanolului brazilian, spune Fernando Moreira Ribeiro, secretarul general al UNICA, principala asociaţie a producătorilor de trestie de zahăr din statul Sao Paulo:
"Pentru fiecare unitate de energie consumată pentru producerea de etanol din porumb, incluzând aici toata benzina sau motorina consumată la transport, fertilizare, şi aşa mai departe, se obţin 1,6 unităţi de energie."
Tulpina trestiei de zahăr, bogată în sucul din care se obţine etanolul
Tulpina trestiei de zahăr, bogată în sucul din care se obţine etanolul
"Din grâu se obţin 1,2 unităţi de energie, destul de puţin. Din sfeclă - 1,8 unităţi de energie."
"În Brazilia, din trestia de zahăr, la fiecare unitate de energie consumată se obţin 8,2 unităţi de energie."
"Raportul e influenţat pozitiv de faptul că nu consumăm energie suplimentar, ci dimpotrivă, producem energie din reziduuri", spune secretarul general al asociaţiei crescătorilor de trestie de zahăr Unica.
Şi directorul tehnic de la General Motors, Henrique Pereira, e de părere că etanolul obţinut din trestie de zahăr e superior:
"Trestia e una din cele mai bune plante pentru a produce etanol, fiindcă se folosesc toate resturile rezultate în procesul de producţie."
"Resturile de celuloză sunt arse pentru producerea de energie. În cazul altor plante, pentru a obţine etanolul se poate consuma energie excesivă", avertizează Henrique Pereira.
Toate tipuri de etanol pot servi drept combustibil.
Numai că unele sunt mai corozive decât altele, şi motoarele necesită adaptări suplimentare. De pildă etanolul din struguri.
"Eu unul prefer să fac vin din struguri şi etanol din trestie."
"Cum spunem noi în Brazilia, ce-i bun e de băut, restul se poate arde", spune râzând directorul tehnic de la General Motors.
Temeri privind extinderea culturilor pentru biocombustibili
Ambiţia declarată a Braziliei este ca până în 2015 să producă etanol suficient pentru a înlocui 10% din benzina consumată în întreaga lume.
Dezvoltarea explozivă a industriei etanolului stârneşte însă o serie de îngrijorări.
Pentru a produce mai mult etanol, suprafeţele cultivate ar putea fi extinse excesiv, în dauna culturilor destinate hranei, avertizează Marcelo Furtado, coordonatorul Greenpeace Brazilia.
Recoltarea trestiei de zahăr
Recoltarea trestiei de zahăr
"Pentru brazilianul de rând ar putea însemna preţuri mai puţin accesibile la alimente", spune Marcelo Furtado.
Economistul Mario Plinio Nastari, expert în biocombustibili şi reprezentant al Braziliei în negocierile cu Statele Unite şi Uniunea Europeană privind comerţul cu etanol, e însă de altă părere.
"În Brazilia se cultivă în prezent trestie de zahăr pe 6,2 milioane de hectare: jumătate pentru zahăr şi jumătate pentru etanol. Soia ocupa de patru ori mai mult."
"Suprafaţa totală cultivată e de 63 de milioande de hectare."
"Fără a intra defel în pădurea amazoniană sau atlantică, ecosisteme protejate de lege, Brazilia tot mai are disponibilă o suprafaţă cultivabilă aproape dublă faţă de cea folosită acum".
"Aşa că avem resursele necesare pentru a produce masiv pentru export", spune economistul Plinio Mario Nastari.
Efecte asupra mediului
Teoretic nu există riscul invadării pădurii amazoniene de către culturile de trestie de zahăr, dat fiind că în nordul ţării condiţiile naturale sunt mai puţin propice culturii de trestiei de zahăr.
Există însă temerea că, prin extinderea către sud a suprafeţelor cultivate pentru producerea de etanol, s-ar putea împinge spre nord culturile de soia.
Acestea ar putea genera defrişări în pădurea amazoniană - bogăţia naturală cea mai de preţ a Braziliei.
"Savana braziliană din statul Sao Paulo, numită cerrado, a fost distrusă în bună parte pentru a face loc plantaţiilor de trestie de zahăr", spune Fabio Feldmann, fost ministru al mediului şi deputat în congresul brazilian.
"Ne temem ca o eventuală dezvoltare explozivă a industriei etanolului să nu ducă la efecte similare celor provocate de culturile de soia, care au dus la defrişări masive în pădurea amazoniană".
Din pădurea tropicală atlantică, zonă împădurită care se întindea de-a lungul coastei de est a Braziliei, nu a mai rămas în prezent decât aproximativ 3 la sută.
Restul a fost distrus în ultimii cinci sute de ani pentru a face loc plantaţiilor de trestie de zahăr şi cafea.
Plantaţie de trestie de zahăr
Plantaţie de trestie de zahăr
Reprezentantul cultivatorilor de trestie de zahăr, Fernando Moreira Ribeiro, nu e însă de acord cu ce spun ecologiştii:
"Nu e adevărat că plantaţiile de trestie de zahăr au distrus pădurea atlantică."
"Trestia se cultivă mai degrabă în interiorul statului Sao Paulo decât pe coastă."
"În plus, există legi stricte care reglementează regimul suprafeţelor împădurite", spune reprezentantul cultivatorilor.
Legile nu sunt respectate
Pentru a pune capăt defrişărilor abuzive, mai cu seamă în pădurea amazoniană, guvernul federal a dat o lege care reglementează regimul pădurilor.
"Legea le permite proprietarilor de păduri să utilizeze doar 80 la sută din suprafaţa deţinută, restul de 20% trebuind menţinut ca fond forestier", explică Fabio Feldmann, fost deputat.
"În regiunea amazoniană, proporţia e inversată: proprietarii pot folosi în scopuri agricole doar 20 la sută din suprafaţa pe care o deţin."
"Problema însă e că legea nu e respectată, mai cu seamă în regiunile îndepărtate din nordul ţării," spune Fabio Feldmann.
Adriano Santhiago de Oliveira, de la Ministerul Mediului, spune că autorităţile fac eforturi pentru a se asigura că legea nu rămâne numai pe hârtie:
"Avem echipe de inspectori care merg pe teren şi verifică modul în care sunt făcute defrişările, dacă sunt respectate normele de mediu", explică oficialul brazilian.
"În cazul în care sunt descoperite nereguli proprietarii plătesc amendă, şi riscă să îşi piardă autorizaţia de funcţionare sau chiar să facă închisoare", spune reprezentantul Ministerului Mediului.
Reziduuri toxice
Una din principalele temeri privind extinderea culturilor de trestie de zahăr este legată de vinasă, o substanţă reziduală rezultată din distilarea siropului de trestie în vederea producerii etanolului.
Fabrică de etanol
Fabrică de etanol
Profesorul Carlos Rossell, expert în tehnologia producerii etanolului, avertizează că, dacă nu e folosită cum trebuie, vinasa e periculoasă pentru mediu.
"Are aciditate mare şi o concentraţie mare în săruri. Asta poate contamina pânza freatică, dat fiind că e folosită ca fertilizant."
"Trebuie răspandita pe sol cu moderaţie astfel incat plantele sa poata capta substantele nutritive", spune profesorul Carlos Rossell.
Numai că, spun ecologiştii, volumul mare de vinasă rezultat din producerea etanolului - în jur de 12 litri de vinasă pentru un litru de etanol - şi răspândirea ei ca fertilizant pe aceleaşi suprafeţe, timp de ani de zile, fac ca solul să devină saturat şi substanţele să ajungă în pânza freatică.
Brazilia lucrează în prezent la producerea de tehnologie care să permită limitarea volumului de vinasă rezultat în urma distilării.
Incedierea culturilor de trestie - pericol pentru oameni şi mediu
Pentru a face mai uşoară recoltarea manuală, la vremea recoltei plantaţiile de trestie de zahăr sunt incendiate pentru a elimina frunzele şi a face astfel mai uşoară munca tăietorilor.
Plantaţie arsă
Plantaţie arsă
Profesorul Tamas Szmrecsanyi, profesor la Universitatea Campinas, spune însă că arderea câmpurilor ucide vietăţile mici şi provoacă o poluare masivă.
"Fumul gros rezultat din arderea recoltelor generează boli de plămâni şi chiar cancer locuitorilor din oraşele din apropierea plantaţiilor", spune profesorul Szmrecsanyi.
Reprezentantul cultivatorilor de trestie, Fernando Moreira Ribeiro, spune însă că situaţia e departe de a fi atât de gravă:
"Exista studii care arată că arderea recoltelor nu polueaza grav atmosfera. Nu e vorba de incendii chiar atât de extinse."
"E nociv doar pentru oraşele din imediata apropiere a plantaţiilor."
"De aproape 6 ani, există însă în Sao Paulo o lege care ne obligă să limităm arderea culturilor."
"De aceea, încet-încet se trece la recoltarea mecanizată. Dar ce se va întâmpla atunci cu cei 250 000 de tăietori de trestie de zahăr," se întreabă Fernando Moreira Ribeiro?
O nouă formă de sclavie?
Recoltarea manuală a trestiei de zahăr e o muncă grea, admite reprezentantul cultivatorilor de trestie, dar, spune el, e cea mai bine plătită muncă din sectorul agricol.
Jurnalistul Marcelo Leite nu e însă de acord:
"În urmă cu câteva săptămâni, ziarul la care lucrez, Folha de Sao Paulo, a relatat cazul unui fermier care a încălcat legislaţia muncii referitoare la munca pe plantaţiile de trestie de zahăr, exploatându-şi lucrătorii."
"Era un fel de formă de sclavie, chiar aşa au numit-o inspectorii de la Ministerul muncii", spune jurnalistul.
Despre încălcări ale legii, e drept, în cazuri izolate, vorbeşte şi profesorul Tamas Szmrecsanyi - oameni care nu sunt plătiţi sau care muncesc şi trăiesc în condiţii inumane.
"Munca asta ucide la propriu."
Tăietori de trestie pe plantaţie
Tăietori de trestie pe plantaţie
"Tăietorii nu pot munci decât vreme de câţiva ani, pentru că după aceea nu mai dau randament."
"Sunt plătiţi în funcţie de cât produc, aşa că muncesc până la epuizare. Trebuie să taie 10-12 tone de trestie pe zi, sau chiar mai mult."
"In statul Sao Paulo, în perioada 2004-2005, au murit 13 tăietori din cauza muncii grele."
"Sunt plantaţii pe care lucrează chiar şi femei şi copii."
"E adevărat, există o lege a muncii, dar e încălcată adesea."
"Au fost amendaţi mai mulţi propietari de fabrici sau plantaţii, şi există chiar câteva procese penale intentate de Ministerul MUncii împotria unor cultivatori", spune profesorul Szmrecsanyi.
Brazilia a fost ultima ţară din lume care a abolit sclavia, în 1888, aminteşte profesorul Smreczany, care povesteşte pe un ton amar că, un secol mai târziu, în 1999, în Sao Paulo circula o glumă.
Se spunea: gata, au trecut 100 de ani, aşa că legea care a abolit sclavia s-a prescris.
Etanolul - un combustibil ecologic
Dincolo de temerile pe care le stârneşte avântul luat de industria etanolului, acesta rămâne deocamdată o posibilă alternativă la combustibilii tradiţionali.
Susţinătorii etanolului amintesc că întregul ciclu de producţie, de la plantarea trestie de zahăr şi până la arderea etanolului în motorul maşinilor, consumă mai mult carbon decât emite în aer.
De aceea etanolul e numit "combustibil verde", adică regenerabil.
17 milioane de oameni trăiesc în regiunea Sao Paulo - adică în oraş şi în împrejurimi.
Locuitorii metropolei cred că înlocuirea totală sau parţială a benzinei cu etanolul a mai redus din poluare.
Oraşul Sao Paulo
Oraşul Sao Paulo
" Cred că e un lucru bun şi ar trebui dezvoltat în continuare", spune un bărbat.
"Într-o metropolă ca Săo Paulo, care nu are prea multe parcuri, poluarea e o problemă foarte gravă şi oamenii trebuie să conştienteze asta", spune un alt locuitor.
"Comparativ cu New Yorkul, aerul e mai curat, poate şi datorită faptului că noi folosim etanolul drept combustibil mai mult decât benzina. Etanolul poluează mai puţin", spune o tânără.
Etanolul - o soluţie în lupta împotriva încălzirii globale
Să fie etanolul combustibilul viitorului? Economistul Plinio Mario Nastari, expert în biocombustibili:
"Etanolul obţinut din biomasă, mai ales din trestie de zahăr, e una din cele mai viabile strategii privind rezolvarea a două probleme fundamentale:
găsirea unui înlocuitor pentru petrol şi combustibilii derivaţi din acesta, şi reducerea emisiilor de carbon din aer."
Etanolul raspunde ambelor probleme, ceea ce îl face un posibil combustibil al viitorului, crede economistul Nastari.
Stradă circulată în Sao Paulo
Stradă circulată în Sao Paulo
Profesorul Tamas Smreczany de la Universitatea Campinas e de altă părere:
"Combustibilii viitorului sunt apa, hidrogenul, oxigenul, energia solară."
"Nu putem înlocui toată benzina cu etanol, nu putem produce atâta etanol."
"In plus, dacă preţul petrolului scade, etanolul nu mai e rentabil", spune profesorul Szmrecsanyi.
Folosirea etanolului drept combustibil poate ajuta la diminuarea efectelor încălzirii globale, însă nu este suficient, e de părere reprezentantul Greenpeace, Marcelo Furtado:
"Etanolul reprezintă doar o piesă dintr-un puzzle."
"E doar o etapă de tranziţie către folosirea de combustibili regenerabili."
"Să nu credeţi că Europa sau Statele Unite pot sta acum liniştite crezând că nu mai e nevoie să îşi reducă emisiile de gaze poluante, fiindcă pot cumpăra etanol din Brazilia."
"Nu putem produce atâta etanol cât să satisfacem şi piaţa braziliană şi pe cea din afară."
"Putem ajuta la reducerea emisiilor de gaze, dar soluţia o reprezintă folosirea pe scară largă a noilor forme de energie obţinută din resurse regenerabile."
E nevoie de o discuţie serioasă cu privire la consumul de energie, mai cu seamă în ţările foarte dezvoltate", e de părere reprezentantul Greenpeace.
Sursa BBC

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sper sa putem comenta impreuna

Stramosii

Stramosii