Fertilizatori naturali si ingrasaminte ecologice pentru gradina ta

Mai jos se gaseste tot ce trebuie sa stii despre fertilizatori si ingrasaminte organice, indiferent daca esti fermier, daca ai o gradina mica de legume, sau daca te joci de-a gradinaritul in balcon. Pe langa o lista cu 22 de fertilizatori naturali, in acest articol gasesti si principiile de fertilizare in agricultura biologica (organica), reguli de fertilizare in agricultura ecologica, avantajele utilizarii unor fertilizatori naturali, tipuri de fertilizare si elementele chimice care trebuie sa se regaseasca in fertilizatori/ingrasaminte.

O mare problema a alimentatiei zilelor noastre este calitatea nutritionala a alimentelor. Ne plangem, pe buna dreptate, ca fructele, legumele, verdeturile, cerealele nu mai au acelasi gust, savoare, miros si acelasi continut de nutrienti ca alta data. Cauza nu este doar samanta care prea des este modificata genetic, ci si calitatea solului, care din cauza cultivarii intensive, este saracit in elementele chimice necesare cresterii sanatoase a plantelor. Putem remedia acest defect prin fertilizarea naturala a solurilor si prin permacultura, rotatia sistematica a culturilor.

Pentru a creste, a se dezvolta, a face flori sau fructe, plantele au nevoie in primul rand de azot, fosfor, potasiu care trebuie sa se gaseasca in cantitati corespunzatoare in sol. Pe langa aceastea mai exista si alte substante necesare lor: calciu, magneziu, fier, zinc, cupruetc. Existenta lor in sol contribuie la fertilitatea plantelor. Insa cum nimic nu e perfect, se poate intampla ca plantele sa nu beneficieze de una sau de mai multe substante necesare.

Fertilitatea solului consta in cantitatea si calitatea humusului din el. Calitatea humusului interactioneaza cu starea generala a plantei, cu sanatatea ei, precum si cu calitatea recoltei. Animalele au nevoie de mai putina mancare daca aceasta provine din sol fertil.

Unul dintre principiile cultivarii legumelor in sistem ecologic este ca nutritia plantelor sa nu se faca cu saruri fertilizante usor solubile, ci sa se faciliteze utilizarea acestora prin intermediul organismelor vii din sol (fungi, bacterii, insecte si viermi). În acest scop, legumicultura ecologica trebuie sa stimuleze activitatea organismelor vii. Cu cat un teren este mai bogat in organisme vii, cu atat este mai fertil, iar plantele vor fi mai rezistente la atacul parazitilor.

Principiile de fertilizare in agricultura biologica (organica)

Scopul fertilizarilor este aportul de elemente fertilizante in sol pentru furnizarea unei nutritii echilibrate si suficiente. Solul trebuie sa fie capabil de a furniza plantelor elemente nutritive din materii organice nepoluate, precum si din ingrasaminte minerale greu solubile.

Nutritia sa fie echilibrata pentru evitarea carentelor si exceselor in unul sau altul dintre elemente si pentru a obtine produse de o buna calitate nutritiva si gustativa. Nutritia sa fie suficienta (dupa cerintele plantelor), dar nu maximal, deoarece scade calitatea produselor (% de substanta uscata scade si creste cel de nitrati).

In legumicultura ecologica, baza fertilizarii o constituie ingrasamintele organice naturale pregatite dupa o tehnica speciala si ingrasaminte minerale greu solubile cu folosire lenta (faina de fosforite, silicati, saruri potasice naturale).

In afara de dejectiile animale provenite din zootehnie, legumicultura ecologica se bazeaza si pe reciclarea materiei organice, a productiei secundare formata din resturile vegetale care rezulta din gradini, vii, livezi, garduri vii, parcuri si spatii verzi.

Materialele organice (gunoiul de grajd, paiele, frunzele) introduse in sol in stare proaspata si in cantitati mari pot sa aiba urmari nefavorabile asupra cresterii plantelor, prin blocarea azotului solubil folosit de microorganisme in procesul de descompunere, fenomen cunoscut sub denumirea de ,,foame de azot‘’.

Pentru mentinerea fertilitatii solului se vor aplica doze moderate, aplicate fractionat si nu doze mari care pot inhiba germinatia semintelor si care favorizeaza cresterea luxurianta in detrimentul fructificarii si sensibilizeaza plantele fata de atacul bolilor si daunatorilor.

De asemenea, introducerea materiilor organice la adancime duce la descompunerea lor anaeroba, cu producere de compusi toxici pentru plante.

Substantele nutritive trebuie puse la dispozitia plantelor in mod treptat si in raporturi armonioase corespunzatoare fazelor de vegetatie, tinand cont ca, prin descompunerea materiei organice, unele substante sunt utilizate direct de plante (azotul), altele ca fosforul si magneziul sunt mai intai folosite de microorganisme si apoi, prin descompunerea materiei organice, revin in solutia solului.

Reguli de fertilizare in agricultura biologica (organica)

Ingrasamintele organice constituie baza fertilizarii biologice. Ca tehnica, ingrasamintele organice vor fi aplicate de asa maniera incat niciodata o materie organica proaspata (nefermentata sau ingrasaminte verzi) nu va veni in contact cu radacinile plantelor. Materiile organice trebuie sa fie in prealabil fie compostate, fie asezate la suprafata si apoi incorporate printr-o lucrare superficiala (5-10 cm) in sol.

Ingrasamintele minerale constituie intotdeauna o completare a fertilitatii organice. Ingrasamintele minerale se folosesc numai in cantitate mica pentru a completa sau echilibra materia organica. Ca tehnica, ingrasamintele minerale se aplica sub forma greu solubila in sol. Aceste minerale insolubile apropiate de forma lor naturala sunt in principal algele si carbonatii de calciu, fosfatii naturali si pudra (praful) de roca.
Ingrasamintele minerale nu vor fi aplicate niciodata sistematic si ritmic, ci numai pe masura nevoilor solului si a plantelor.

Avantajele utilizarii unor fertilizatori naturali 

• protejezi solul, mediul, plantele si sanatatea ta;
• faci economie de bani, avand materiale la indemana;
• contribui la mentinerea unui sol sanatos;
• incurajezi formele de viata benefice in gradina;
• previi eroziunea solului;
• contribui la fertilizarea solului;
• reciclezi materiale;
• contribui la realizarea unui bun drenaj al apei;
• poti sa modifici pH-ul solului in sensul in care iti doresti (mai acid sau mai alcalin);
• stimulezi dezvoltarea in mod natural a plantelor;
• plantele devin mai rezistente la boli si daunatori;
• plantele nu ajung sa depinda de doza regulata de fertilizator chimic ce o aplici tu;
• furnizezi plantelor nu doar azot, fosfor si potasiu, ci si alte substante necesare lor.

Tipuri de fertilizare

Fertilizarea de baza consta in inglobarea ingrasamantului in sol, toamna sau primavara, inainte de initierea unei culturi. Ingrasamantul, care poate fi chimic sau organic, se incorporeaza in sol odata cu sapatul.

Fertilizarea de tip starter se face chiar in momentul plantatului, ea are rolul de a oferi plantutelor toate substantele nutritive necesare pentru a se dezvolta rapid si armonios. In functie de tipul culturii pe care o initiem, ingrasamantul se poate aplica la cuib sau pe randuri.

Fertilizarea faziala se utilizeaza, dupa cum ii spune si numele, in diferitele faze de dezvoltare ale plantelor. Ea se face atat radicular (ingrasamantul va fi absorbit la niveul radacinii) cat si extraradicular (se aplica la nivelul frunzelor).

Elementele chimice care trebuie sa se regaseasca in fertilizatori/ingrasaminte

• Azotul este foarte important in formarea proteinelor in planta. Stimuleaza cresterea tulpinii si a frunzelor.
• Fosforul joaca un rol foarte important in respiratie si aport de energie.
• Potasiul da fermitate plantei, precum si un important sistem radicular.
• Sulful este necesar formarii de compusi organici, vitamine si alti compusi ai plantei.
• Calciul influenteaza cresterea si forta plantelor.
• Magneziul este necesar pentru fotosinteza.

Ingrasamintele folosite in agricultura biologica (organica sau ecologica)

Sunt:

• Ingrasaminte organice,
• Amendamente
• Ingrasaminte minerale naturale.

Se pot folosi pe post de fertilizatori diverse materiale: balega de la anumite animale, iarba, trifoiul, lucerna, fasolea (ingrasamantul verde), zatul de cafea sau cafeaua lichida, malaiul, algele, cenusa, compostul etc. Din anumite plante se pot face fertilizatori lichizi.

Despre ingrasaminte minerale acceptate in sistemul de agricultura ecologica poti citi pe site-ulAgro Romania.

22 de fertilizatori organici pe care ii poti prepara

Ceai de tataneasa

Tataneasa este foarte bogata in potasiu si in alte substante necesare plantelor (calciu, fier, azot, magneziu) si se poate folosi ca fertilizator in multe feluri (mulci, compost, solutii etc.).

Reteta: se culege o mana buna de plante, se pune intr-un vas (o galeata), se aseaza peste ele o greutate si se acopera cu apa. Vasul se acopera si se lasa sa stea 4-5 sapatamani, pana ce tataneasa putrezeste. (Procesul va degaja miros neplacut). Se strecoara si din aceasta solutie se dilueaza 1/3 de cana in 4 litri de apa. Se stropesc frunzele sau se toarna in jurul plantelor.

Zeama de urzici

Urzicile sunt bogate in substante hranitoare (calciu, fier, cupru, azot, fosfor) si la fel ca si tataneasa se pot folosi ca fertilizator.

Reteta: se culege o mana buna de urzici, se pun intr-un vas (o galeata), se aseaza peste ele o greutate si se acopera cu apa. Se lasa sa stea 3-4 saptamani. (Se degaja miros). Inainte de a fi utilizat lichidul rezultat se dilueaza astfel: 1 parte zeama de urzici la 10 parti apa.

Macerat de urzica. Metoda descrisa in cartea „Gradina de legume ecologice” – Agnes Gedda: “Pentru a prepara solutia de urzici, puteti folosi orice recipient; atentie, insa, vasul respectiv nu trebuie sa fie din metal. Se umple recipientul pe trei sferturi cu urzici proaspat taiate. Evitati sa puneti radacini sau florile acestora fiindca v-ar putea invada legumele cu un covor de urzici. Se foloseste 1 kg de plante la 10 litri de apa. Dupa ce ati pus urzicile usor zdrobite in recipient, turnati apa de ploaie pana la 5 sau 10 cm de marginea recipientului, amestecati ca sa iasa aerul si acoperiti cu un capac daca vreti sa evitati mirosul. Fermentatia are loc in 15 zile, dupa care se strecoara solutia si se toarna in recipiente inchise de plastic pe care sa le pastrati mai multe luni. Se foloseste 1 parte de solutie de urzici la 5 parti de apa si cu aceasta solutie se uda plantele pe pamantul de deasupra radacinilor sau daca rosiile sunt deja musuroite se face un sant de jur imprejur in care se pune solutia. Nu se intampla nimic daca se stropeste planta pe frunze, insa nu pe roua, nu pe soare in mijlocul zilei si nu pe canicula.”

Urzica vie. Se poate folosi planta tocata marunt si introdusa in cuiburile in care urmeaza sa plantam rosii, ardei, vinete, dar si pe santuri facute langa stratul de castraveti. Se acopera cu pamant si daca nu a plouat se uda si deasupra.

Urzica este si fungicid si insecticid.

Gunoiul de grajd

Gunoiul de grajd este un amestec de dejectii solide si lichide provenite de la animale si de materiale grosiere folosite ca asternut. In majoritatea cazurilor, gunoiul de grajd are efecte pozitive asupra solului si a plantelor cultivate, este insa si o sursa importanta de infestare a terenurilor cu buruieni si uneori cu agenti patogeni si de poluare cu azot a solurilor si a apelor de suprafata si adancime. Contine de regula: azot (0,30-0,60%), fosfor (0,17-0,40%), potasiu (0,10-0,35%), precum si calciu, magneziu, sulf, fier, zinc.

La majoritatea culturilor, gunoiul de grajd, indiferent de tip, se aplica in doua sezoane importante:

1. vara – toamna, dupa recoltarea cerealelor de toamna si pana la inceperea lucrarilor de toamna
2. primavara in perioada martie-mai

Gospodariile si fermele cu multe tipuri de soluri vor fertiliza prioritar cu gunoi parcelele cu soluri grele. Se imprastie 4-5 kg de gunoi pe fiecare mp. Efectul de imbunatatire a fertilitatii naturale a solului se resimte in cazul utilizarii gunoiului de grajd pana in al 4-lea an de la aplicare.

Balega de vaci, cai, gaini, iepuri, capre, porcusori de Guineea, poate fi folosita foarte bine ca ingrasamant, fie aplicata pe sau incorporata in sol toamna, cand nu mai sunt plante in gradina, fie ca material de compost. Nu se aplica balega proaspata la plante intrucat aceasta le arde. Bogata in substante hranitoare, ea trebuie sa stea aproximativ 6 luni inainte de a o folosi.

Iata o reteta ce contine balega si care se poate folosi imediat, fara sa o mai lasi sa stea luni de zile.

Zeama de balega. In 10 litri de apa se pune maxim 1 kg de balega de vaca. Se amesteca bine si din solutia rezultata se toarna, in functie de marimea plantelor, pe sol in jurul fiecareia. Daca plantele sunt mai mici se toarna mai putin. De exemplu, la un ardei matur se toarna o cana (aproximativ 250 ml), la o rosie mai tanara se toarna maxim 500 ml, iar la una matura maxim 1 litru. Este bine ca la inceput sa pui mai putin fiindca exista riscul sa arzi plantele. Nu se foloseste solutia la rasaduri din acelasi motiv.

Gunoiul se va aplica in primul rand la culturile de castraveti, vinete, varza, conopida, tomate, ardei, cartofi, dovlecei.

Balegarul de cal. Este de departe cel mai bun biocombustibil, are apa doar 70%, foarte bogat in hidrocarburi si produsi ce contin azot. Are pH bazic 8-9 si dezvolta o teperatura maxima intre 70-800C. Energia sa calorica se pierde pana la jumatate in primele doua saptamani de fermentatie, restul urmand sa se degaje in 7-8 saptamani. De aceea, daca asezam balegar de cal ca pat cald in rasadnite, in primele doua saptamani vom obtine temperaturi de 60-70 grade Celsius, apoi temperatura va scadea la 30 grade, si se va mentine la aceasta valoare timp de 6-7 saptamani.

Balegarul de vaca. Se deosebeste de cel de cal prin continutul mai mare de apa (75-80%). Din acest motiv temperatura maxima la care ajunge prin fermentatie este de 45 grade Celsius, temperatura ce se mentine aproape 2 saptamani. Apoi temperatura scade la 20 de grade Celsius pentru urmatoarele 4-5 saptamani. Se poate creste valoarea energetica a acestui balegar de vaca prin adaugarea de paie sau rumegus.

Excrementele de oaie sau de capra. Sunt foarte uscate si trebuie umezite inainte de a fi folosite. Este foarte indicat sa se amestece cu alt tip de balegar deoarece singur fermenteaza lent ajungand la 55 grade Celsius dupa 2 saptamani de la asezarea in patul cald. Se mentine aceasta temperatura cam o saptamana dupa care ea va scadea pana la 15-20 grade Celsius pentru urmatoarele 45-50 de zile.

Excrementele de porc. Nu se folosesc aproape deloc pe post de biocombustibil fiind prea umede si mult prea acide. Ele nu reusesc sa incalzeasca deloc rasadnitele dar se pot amesteca cu balegar de cal si cu paie. Poate pe undeva este natural acest fapt, deoarece porcul este departe de a fi exclusiv ierbivor. De ce se ard rosiile, cand se folosesc excremente proaspete? Simplu, din cauza aciditatii mari, rezultat al hranei variate a porcului, ce include si carne, grasimi, etc.

Cand animalele sunt hranite cu nutreturi concentrate si fanuri, atunci si dejectiile au un continut mai bogat in azot, fosfor si potasiu. Cand in hrana animala se folosesc mai multe furaje fibroase, dejectiile au o cantitate mai scazuta de substante hranitoare pentru plante.

Trebuie avut in minte ca ceea ce mananca animalele de la care folosesti gunoiul va fi integrat in solul gradinii si in plantele pe care le vei consuma tu. Deci ce mananca animalele este important. Exista opinii ca gainatul de porumbei este cancerigen si ca nu trebuie folosite excremente de pisici, caini, porci, oameni pentru ca pot transmite patogeni periculosi la om.

Daca faceti rost de balegar, depozitati-l undeva acoperit pentru a fi ferit de precipitatii si a nu se dilua. Iar dupa ce folositi balegarul in rasadnita si el a fermentat complet, in toamna il puteti amesteca cu pamantul si veti aduce un aport de substante nutritive pentru culturile viitoare, sau il amestecati cu pamant si veti obtine un excelent pamant pentru obtinerea rasadurilor tot in sezonul viitor. Neaparat insa, asteptati incheierea fermentatiei deoarece aciditatea ridicata si fermentatia in desfasurare va va arde culturile fara mila.

Mranita

Se obtine din gunoi de grajd foarte bine putrezit (2-3 ani). Contine o cantitate destul de mare de substante nutritive usor accesibile plantelor si, datorita acestui fapt, se aplica in cantitati de 1-2 ori mai reduse decat balegarul obisnuit (1-2 kg/mp).

Mranita se foloseste la culturile de legume, aplicandu-se in mod frecvent ca ingrasamant local (la tomate, cartofi), sau cu ocazia insamantarii (la castraveti, pepeni, dovlecei – la cuib), sau la pregatirea diferitelor amestecuri de pamant pentru rasadnite.

Urina si mustul de balegar

Este vorba despre dejectiile lichide, respectiv, fractia lichida a balegarului produs de animale. Acestea sunt produse organice azoto-potasice.

Se aplica sub forma de solutie diluata cu 3-4 parti de apa. Se administreaza 2-3 litri/m², de regula in cursul perioadei de vegetatie, ca ingrasare suplimentara, avand un efect rapid. Fertilizarea cu urina si must de balegar se face numai o data la 3-4 ani pentru a evita imburuienarea terenurilor si decalcifierea plantelor si a vietuitoarelor ierbivore.

Compozitia chimica a urinei si mustului de balegar orienteaza folosirea acestora in doua directii:

• activator al fermentarii gunoiului de grajd si al compostului;
• ingrasamant cu actiune rapida, atat ca ingrasamant de baza, cat si foliar.

Gunoiul de pasari

Este de aproximativ de 3 ori mai bogat ca gunoiul de grajd in azot, fosfor si potasiu.

Modul cel mai indicat de folosire a acestui ingrasamant este in forma de solutie, aplicata in timpul perioadei de vegetatie a plantei. Cu cateva zile inainte de intrebuintare, gunoiul maruntit se amesteca cu apa: 1 parte de gunoi si 2 parti de apa.

In ziua in care se face tratarea plantelor se adauga iarasi apa in proportie de 1:10 daca se foloseste pentru tomate, dovlecei, gulii, ceapa si de 1:20 daca se foloseste pentru castraveti, morcovi, praz.

La o planta se aplica 0,3-0,5 l de solutie.

Acesta se poate folosi in doua feluri:

1. Fie la cuiburile de rosii, ardei si vinete, in momentul imediat inainte de plantare, gainat uscat, adunat intr-un sac pe timp de iarna, amestecat cu urzici tocate si putina cenusa de lemne;
2. Fie depozitat in butoi peste care se toarna apa, cam o galeata de gainat si 20 de l de apa. Acesta se lasa cam zece zile la macerat dupa care se foloseste lichidul pana ajungem la materia sedimentata, fara sa amestecam, dupa care se adauga iar apa, se asteapta cateva zile si se foloseste. Se repeta procedeul cam de trei ori. Ultimul material ramas va contine mai mult nisip si pietricele pe care le-au inghitit gainile pentru digestie si se foloseste si el asa solid la dovlecei, de exemplu.

Este la indemana tuturor celor care au gaini, rate, gaste sau alte pasari in curte, poate mai la indemana decat orice alt ingrasamant. Trebuie retinut ca gainatul este extrem de acid ceea ce face ca el sa se foloseasca mai mult in stare uscata. Se faramiteaza foarte bine pana cand ajunge de consistenta malaiului si se imprastie pe pamant asa uscat inainte de plantarea rasadurilor cu cateva zile. Dupa ce-l imprastiem se uda foarte bine. Nu va feriti sa folositi in amestec cu balegar si paie; acestea sporesc cantitatea de celuloza marind astfel capacitatea calorica.

Urina umana

Urina umana poate fi folosita drept excelent ingrasamant in agricultura (urina si fecalele umane fac parte din ingrasamintele traditionale orientale si sunt folosite de secole fie dupa compostare, fie direct). Se pare ca efectul acesteia este cu atat mai spectaculos daca este intrebuintata impreuna cu cenusa rezultata in urma arderii lemnului. “In multe privinte substantele se completeaza in mod natural”, incearca sa explice fenomenul conducatorul studiului, Surendra Pradhan, cercetator al mediului la Universitatea Kuopio in Finlanda. Urina umana contine in procente destul de mari elemente precum azotul, fosforul si potasiul, iar cenusa este bogata in substante nutritive care nu se regasesc in urina, precum calciul si magneziul. Ambele au fost folosite separat, ca ingrasamant, de secole intregi, insa de-abia acum agricultorii au venit cu ideea de a le folosi impreuna, tocmai datorita proprietatilor eficiente mai degraba complementar, decat individual.

Urina se colecteaza de la toaletele eco-friendly sau, mai simplu, fermierii isi pot colecta propria urina in canistre, pentru a o utiliza mai apoi ca ingrasamant la propriile culturi de rosii. Dupa aplicarea urinei ca ingrasamant, la aproximativ trei zile distanta, se adauga si cenusa ca fertilizant secundar. Studiul a dovedit ca doar urina unei singure persoane poate fi suficienta pentru a fertiliza 6.300 de rosii pe an, cantitate care poate atinge chiar un volum de 2,4 tone de rosii.

O problema ridicata cu privire la utilizarea urinei pentru fertilizarea culturilor ar fi anumite elemente regasite in componenta acesteia, cu precadere ramasitele din anticonceptionale care, cred unii, ar putea afecta negativ recoltele. Cercetatorii nu neaga existenta acestei probleme, dar sunt de parere ca ”in mica masura, in cadrul unei familii, cantitatea de reziduuri farmaceutice prezente in urina este destul de scazuta si poate fi acceptabila”. Inclusiv ingrasamintele actuale comerciale contin, de ani de zile, reziduuri hormonale si farmaceutice si nu au prezentat niciun risc pentru agricultura, sustin expertii. In orice caz, cercetatorii privesc mai degraba latura eficienta a procedeului si spera ca descoperirile cu privire la utilitatea urinei vor contribui la dezvoltarea unei atitudini pozitive in ceea ce priveste folosirea acesteia impreuna cu cenusa, drept ingrasaminte. Rezultatele nu se afirma numai in cresterea productiilor si imbunatatirea calitativa a recoltelor de rosii, dar si in reducerea contaminarii apei si in controlul calitatii solului si al emisiilor de azot.

Ceaiul de alge

Daca locuiesti aproape de mare, poti sa beneficiezi de acest fertilizator bogat in substante hranitoare. Inainte de a le pune pe sol sau in compost, algele trebuie spalate de sare.

Reteta: se aduna alge cat sa umple jumatate dintr-un vas, se spala de sare si se acopera cu apa. Se lasa sa stea aproximativ 3 luni. Inainte de utilizare se ia din solutia rezultata o jumatate de cana si se dilueaza in 10 litri de apa. Daca nu este suficient de diluata, poate arde plantele. Cu aceasta solutie se stropesc frunzele sau se uda pamantul.

Coaja de banane

Azotul da verdele plantei, fosforul da rodul plantei si potasiul da imunitatea plantei, de aceea avem nevoie ca ingrasamant natural de coaja de banana sau alte materiale naturale care contin potasiu. Se stie ca rosiile sunt un mare rezervor de potasiu necesar inimii noastre, deci, mai ales la rosii e bine sa adaugam cojile de banane tocate marunt si adaugate in gropile pe care le pregatim sa le plantam.

Ingrasamintele verzi

Sunt diferite plante, mai ales leguminoase, care se cultiva in mod special, singure sau in amestec, pentru a imbunatati calitatea solului.

1. Leguminoase: bob, maazre, mazariche, lupin, fasolita, soia, trifoi, sulfina (Mellilotus officinalis), etc.
2. Brassicacee (Crucifere): rapita, mustar etc.
3. Graminee: secara, triticale (hibrid grau/secara) si ovazul in amestec cu leguminoase anuale.

Avantajele folosirii ingrasamintelor verzi

• in cursul cresterii, se comporta ca un mulci viu;
• absorb substante nutritive, impiedicand spalarea lor;
• odata incorporate in sol, elibereaza aceste substante nutritive;
• radacinile plantelor verzi au un efect pozitiv asupra solului.

Se recomanda ca aceste ingrasaminte sa fie tocate marunt, sa fie uniform imprastiate pe teren si sa nu se introduca direct in sol, ci numai dupa o perioada de compostare la suprafata.

Partile de planta (radacini, frunze, tulpini) ramase pe teren dupa recoltare constituie o sursa de humus.

Dezavantajele folosirii ingrasamintelor verzi

• costurile relativ mari cu infiintarea, recoltarea si incorporarea culturilor
• efectele de blocare a azotului mineral
• intensificarea mineralizarii materiei organice din sol.

Mai multe despre ingrasamintele facute din ierburi poti citi pe Permacultura.

Mulciul

Reprezinta acoperirea solului cu materii organice: resturi vegetale, paie sau frunze, etc. Descompunerea materialelor din mulci duce la cresterea cantitatii de materie organica din sol.

Scoarta de copac maruntita

Reprezinta atat un strat protector, cat si un ingrasamant natural. Inainte de a aduce si imprastia ingrasamantul natural, pamantul din gradina trebuie afanat, iar buruiana deja crescuta – taiata imediat, altfel mai tarziu va veti lovi din nou de ea. Trebuie sa fie asternut un strat cel putin la fel de gros cat un pumn: 5-7 cm.

In cazul in care exista multe resturi de lemn, are o influenta negativa asupra plantelor, deaoarece in procesul de mucegaire retine foarte mult azot. Foarte important este ca acest produs sa nu fie tratat chimic.

Turba

Se extrage din turbariile care se formeaza in regiunile cu umiditate mare – in zonele inalte, turbarii inalte sau in zonele joase, turbarii joase sau de mlastina.

Cafeaua

Plantele carora le place aciditatea (rosii, afine, trandafiri, azalee) le face bine un ingrasamant din cafea macinata amestecata cu pamant, care se azeaza pur si simplu pe pamant inainte de udare. Sau amesteca 6 cani de cafea macinata cu 18-20l de apa si lasa-l 2-3 zile, apoi satureaza solul din jurul plantelor cu acest lichid.

Apa de carne

Apa rezultata din spalarea carnii sau pestelui este un bun fertilizator dar trebuie filtrata, deoarece bucatile de carne sau peste, cand ajung in pamant, putrezesc si emana miros neplacut, iar grasimea se depune pe particulele de pamant si impiedica buna aerisire a radacinilor.

Apa in care s-au fiert stiuleti de porumb, legume, oua sau paste fainoase se poate folosi ca fertilizator (mai putin cea in care s-au fiert cartofi care este ierbicid).

Cojile de ou

Calciul face parte din substantele nutritive secundare necesare plantelor sa creasca. Coaja de ou contine 95% carbonat de calciu.

Retete:

• cojile de ou sfaramate se pot pune in gramada de compost
• cojile de ou se usuca, se macina cat mai bine si se incorporeaza in sol, la baza plantelor
• cojile de ou pisate pot fi amestecate in pamantul utilizat la insamantare
• la rosii, se foloseste o portie de coji uscate in groapa de plantare (se poate preveni putregaiul florilor)
• coji de oua zdrobite se pot pune in cerc, in jurul unor plante mai tinere, la baza, pentru a descuraja melcii sau viermii sarma, acestia fiind incomodati de marginile ascutite ale cojilor
• se mai poate folosi apa in care au fiert ouale – se raceste si se uda orice planta
• poate corecta orice teren, al carui sol este acid, incorporand cojile uscate si pisate in sol (pe teren intins se foloseste varul).

Faina de coarne

Se adauga in amestecul de pamant, in cantitate de 2-3 grame la 1 kg pamant.

Faina de oase

Se recomanda prioritar pe solurile cu reactie acida sau neutra.

Faina de sange

Se adauga in amestecul de pamant, in cantitate de 2-3 grame la 1 kg pamant.

Biohumusul

Este obtinut cu ajutorul râmelor din dejectiile animaliere si resturile vegetale din ferme, fiind cel mai puternic competitor al ingrasamintelor chimice ca performanta fertilizanta, dar mai ales ca pret. Dejectiile animaliere pot fi de bovine, porcine, cabaline, ovine etc.

Calitatile biohumusului

• contine toate cele 16 elemente de care plantele au nevoie (concentratia azotului, fosforului, potasiului, magneziului, calciului şi ale altor elemente benefice este de cateva ori mai mare decat in cel mai bogat sol),
• are un pH neutru,
• imbunatateste aerarea solului,
• nu aglutineaza,
• pastreaza umiditatea necesara,
• reduce nevoia de apa,
• permite un excelent drenaj al solului,
• nu contine seminte de buruieni sau substante care impiedica cresterea plantei.

Biohumusul a fost clasificat in doua categorii:

• biohumus
• vermicompost

Biohumusul contine doar excrementele râmelor, pe cand vermicompostul contine, pe langa excrementele râmelor, si 50-60% hrana neconsumata de catre rame, din care cauza este inferior calitativ biohumusului.

Procesul de compostare cu viermi poate fi descris astfel.

Resturile vegetale – ca paie, fan, frunze cazute, resturi vegetale de mancare, compost – se amplaseaza intr-o cutie sau lada de plastic destinata compostarii. Lada trebuie sa aiba un drenaj bine asigurat, orificiile din dosul lazii vor permite surplusului de apa sa se scurga, si substratul sa ramana doar umed. Substratul aranjat in lazi, se lasa vreo cateva zile pentru a verifica daca temperatura acestuia nu creste brusc, in cazul in care temperatura creste si apare miros neplacut, este un indiciu ca acesta nu este conditionat bine si au inceput procese de fermentare anaeroba. Substratul in acest caz se afaneaza bine si se lasa cateva zile sa se raceasca. In caz contrar, viermii introdusi in substrat vor muri, temperatura critica pentru viata fiind de 32 grade Celsius. La urmatoarea etapa se introduc viermii la suprafata substratului, iar in cateva minute acestia vor disparea de pe substrat. La substrat se mai adauga putin pamant sau nisip; acesta trecand prin intestinul viermilor, participa la macerarea hranii.

Viermii pot procesa in 24 de ore o cantitate de substrat egala cu masa corpului lor. Ating maturitatea sexuala la 3 saptamani si populatia de viermi se dubleaza la o luna, o luna si jumatate, dupa care creste in progresie geometrica.

Viermii sunt hraniti cu regularitate adaugand substrat in lada de compost. La formarea totala a compostului cu obţinere de biohumus, acesta are un miros placut de sol si o culoare inchisa. Viermii se colecteaza, si se refolosesc la urmatoarele cicluri de compostare. Viermii mai mari pot fi folositi pentru pescuit sau ca hrana pentru pesti din iazuri artificiale, iar cei mici sa fie lasati la compostare.

Puteti incerca sa obţineti biohumus chiar acasa aruncand resturile bucatariei de la curatarea legumelor si fructelor intr-o lada destinata compostarii si adaugand viermi in aceasta. Procesul de compostare dureaza in jur de 3-4 luni si va rasplateste cu un adaos minunat pentru florile de camera.

Compostul

Este un ingrasamant natural intotdeauna la indemana, si o metoda foarte buna de a recicla o mare parte din resturile naturale, de a reduce volumul de gunoi menajer. Un aport regulat de compost compenseaza pierderea humusului si reda solurilor cultivate fertilitatea lor naturala.

Este mai sarac in azot, dar mai bogat in celelalte elemente fertilizante (P2O5 – oxid de fosfor, K2O – oxid de potasiu, CaO – oxid de calciu).

Cum se face compostul – conditiile unui compost reusit

Pentru a obtine un compost reusit, trebuie sa tineti cont de trei elemente esentiale:

• o drenare a apei si un grad de umiditate adecvate,
• o buna aerisire
• resturi corect alese.

Compostul reprezinta produsul final al biodegradarii controlate (compostarii) a deseurilor organice de natura vegetala sau animala. Este un produs stabil, igienizat si bogat in humus, ce poate fi utilizat ca ingrasamant, amendament sau suport de cultura. Coeficientul de mineralizare a humusului este 1,67-1,75%, iar pentru compensarea pierderilor anuale de 1% humus trebuie sa aplicam 10 t/ha/an compost fermentat (10kg/m2), iar cresterea de la 2 la 3% humus va fi realizata in 10 ani daca se aplica 40 t/ha compost fermentat (4 kg/m2/an).

Parametrii compostarii

Fiind o biodegradare controlata, microorganismele responsabile desfasoara o activitate complexa, conditionata de patru parametri esentiali:

• Oxigenarea: Procentul de oxigen trebuie sa fie suficient de ridicat (20% in mediu). Scaderea lui sub 5% indica aparitia anaerobiozei
• Caracteristicile fizico-chimice ale produselor supuse compostarii: Raportul adecvat C/N (carbon/azot) se situeaza in jur de 25/1 pana la 30/1 si trebuie diminuat prin compostare pana la valori de 10:1 – 12: 1
• Temperatura: Este parametrul cel mai bine perceput in compostare, ea asigurand igienizarea-distrugerea germenilor patogeni si a semintelor de buruieni
• Umiditatea: Este necesara vietii microorganismelor; o umiditate de 40-70% este optima.

Fazele procesului de compostare

• Fermentare/descompunere. Presupune degradarea rapida a materiei organice proaspete de catre microorganisme cu degajare de caldura, iar prin mentinerea temperaturii de 60ºC timp de 4 zile se realizeaza igienizarea compostului. Aceasta activitate bacteriana necesita o aprovizionare cu apa si oxigen. Aceasta faza dureaza cateva zile pana la cateva saptamani. Se observa, odata cu reactiile metabolice de degradare, o scadere in volum (de 30-50%) si greutate (40-60%) din cantitatea initiala, prin pierderea apei si dioxidului de carbon.
• Maturare. In aceasta faza are loc biosinteza lenta a humusului, care nu necesita nici apa, nici oxigen si poate dura cateva luni pana cand se atinge gradul de maturare urmarit.

Efectele aportului de compost asupra solului

Aportul compostului are efecte benefice asupra solului manifestate atat fizic si chimic, cat si biologic.

Efectele fizice:

• Culoarea inchisa a solului (datorata humusului) modifica comportamentul termic al acestuia si de asemenea devine mai bun absorbant al luminii cu influenta benefica in cresterea vegetala;
• Stabilitatea structurala si porozitatea mai buna faciliteaza cresterea radacinilor si implicit dezvoltarea vietii biologice (cresterea activitatii bacteriene a solului);
• Retentia mai buna a apei de catre sol limiteaza eroziunea;
• Aportul de compost pe solurile argiloase (12: 1) permite o imbunatatire a drenajului.

Efectele chimice:

• O mai buna reglare a cantitatii de elemente nutritive pentru plante;
• Putere de tamponare ridicata (pH);
• O imbunatatire a puterii de retentie a solului in ce priveste ionii minerali sau organici;
• O actiune ce implica reactii chimice care elibereaza energie (oxidarea carbonului si hidrogenului);
• Franarea acidifierii solului.

Efectele biologice:

• Aportul humusului reprezinta sursa de nutritie pentru flora si fauna solului;
• O actiune nutritiva progresiva,
• Mineralizarea azotului,
• Eliberarea fosforului si sulfului.

Argumente pentru compostare gasesti pe site-ul Pledoarie pentru verde.

Cenusa

Contine foarte mult potasiu si carbonat de calciu. Compozitia cenusii variaza foarte mult in raport cu felul plantei arse, ca si cu varsta acesteia precum si cu conditiile de sol pe care a crescut aceasta. Cenusa este un ingrasamant cu potasiu, dar contine si alte elemente si de aceea are un aport nutritional mult mai bun decat ingrasamintele de fabrica pe baza de potasiu. Cenusa provenita de la floarea soarelui si hrisca are aproape acelasi procent de potasiu ca si ingrasamintele de fabrica cum ar fi sarea potasica. Cenusa de lemne, intrucat nu contine clor, este mai buna ca ingrasamant cu potasiu decat ingrasamintele de fabrica, care pe langa potasiu au si clor.

Se poate folosi ca fertilizator, insa numai cenusa care a rezultat din arderea lemnelor, a diverselor plante si materiale naturale. Nu se foloseste cenusa obtinuta din arderea unor produse toxice, a plasticurilor, carbunilor etc. Cenusa care se obtine in urma arderii lemnelor, paielor, cocenilor, tulpinilor de floarea soarelui contine o insemnata cantitate din substantele nutritive. De regula plantele tinere dau mai multa cenusa decat plantele batrane.

O data la 2-3 saptamani se imprastie cenusa intr-un strat foarte subtire de cativa milimetri pe suprafata solului si se sapa usor acolo unde e posibil. Nu se pune mai multa cenusa fiindca poate arde plantele. Pe solurile acide, datorita continutului de calciu si de alte substante lesietice (bazice), cenusa contribuie la scaderea aciditatii pamantului.

Ca ingrasmant, cenusa se foloseste inainte de insamantare odata cu afanarea, la insamantare pe randurile plantelor sau la cuib, precum si in timpul vegetatiei sub forma de pulbere sau in solutie.

Dozele anuale sunt diferite in functie de felul cenusei, insusirile pamantului si metoda de introducere in sol.

Inainte se insamantare se folosesc in medie 600-1000 kg/ha pentru radacinoase (sfecla/morcovi) si tuberculifere (cartofi) si 1000-1200 kg/ha pentru plantele textile (in, canepa) sau uleioase (floarea soarelui). Pe solurile podzolice e recomandat ca dozele sa fie mai mari decat pe solurile acide si cand se insamanteaza ierburi – lucerna, trifoi.

Ca ingrasamant in timpul vegetatiei: 300-500 kg/ha la cuib sau pe randurile plantelor,  50-100kg/ha la semanat. Semintele se tavalesc prin cenusa si apoi se seamana sau se face o solutie din 1 parte cenusa si 5-10 parti apa si se lasa cateva ore semintele la inmuiat dupa care se lasa putin sa se usuce si apoi se seamana.

Se poate spune ca toate plantele se bucura de aplicarea cenusii ca ingrasamant. Ea trebuie aplicata insa  la plantele care o valorifica mai bine, adica mai intai la cele care nu suporta clorul, apoi la radacinoase si apoi la culturile semincere. Actiunea cea mai mare se manifesta pe solurile nisipoase, apoi pe cele nisipo-lutoase, inmlastinate, turboase si solurile de lunca.

Sursa inimafericita