Translate

joi, 31 mai 2012

Poveste cu talc. Calugarul si calatorul


Călugărul şi călătorul


Într-o zi, un călător mergea dintr-un sat în altul. Pe drum, a observat un călugăr care bătea toaca. Călugărul îi dădu bineţe călătorului, iar călătorul îl salută din cap pe călugăr.

Călătorul se întoarse către călugăr şi spuse:

- Scuzaţi-mă, vă supăraţi dacă vă pun o întrebare?

- Deloc, spuse călugărul.

- Am plecat din satul din munţii către satul din vale şi vreau să vă întreb dacă ştiţi cum este în satul din vale.


- Spuneţi-mi, răspunse călugărul, ce părere v-a făcut satul din munţi?

- Îngrozitoare! Răspunse călătorul. Ca să fiu cinstit, sunt bucuros să plec. Am găsit oameni foarte neprimitori. Când am ajuns acolo, am fost primit foarte rece. N-am reuşit să mă simt niciodată integrat în comunitatea satului, oricât am încercat. Sătenii erau foarte egoişti şi nu se purtau deloc blând cu străinii. Aşa că spuneţi-mi, la ce să mă aştept în satul din vale?


- Îmi pare rău să-ţi spun, zise călugărul, dar cred că vei avea parte de acelaşi lucru şi dincoace.

Călătorul şi-a lăsat capul în jos dezamăgit şi a mers mai departe.

Peste câteva luni, un alt călător trecea pe acelaşi drum şi a dat şi el peste călugăr.

- Bună ziua, spuse călătorul.

- Bună ziua, răspunse călugărul.


- Cum o duceţi?

- Sunt bine, a răspuns călugărul. Unde mergeţi?

- Mă duc în satul din vale, răspunse călătorul. Ştiţi cum e acolo?

- Da, a răspuns călugărul. Dar mai întâi spuneţi-mi de unde veniţi.

- Vin din satul din munţi.

- Şi cum a fost acolo?


- A fost minunat. Aş mai fi stat dac-aş fi putut, dar trebuia să-mi continuu călătoria. M-am simţit ca şi cum aş fi fost un membru al familiei în acel sat. Bătrânii mi-au dat multe sfaturi, copiii au râs şi au glumit cu mine, iar oamenii, în general, au fost buni şi generoşi. Îmi pare rău că am plecat de-acolo. Întotdeauna va avea un loc special în amintitirile mele. Şi cum e în satul din vale? A întrebat el încă odată.

- Cred că e cam la fel, a răspuns călugărul. La revedere.

- La revedere şi mulţumesc, a răspuns călătorul zâmbind şi ducându-se în drumul lui.


Poveste luată din cartea Tehnicile programării neuro-lingvistice, autor Sue Knight, pag.54.


Nota autoarei

Conţinutul povestilor sugerează soluţii pentru problemele existente, furnizează informaţii despre regulile şi conceptele importante, prezintă ideologii şi fac posibilă lărgirea repertoriului de concepte, valori şi soluţionări de conflicte. Poveştile pot vindeca un simptom, pot modifica sau transforma o relaţie trăită ca fiind nesatisfăcătoare sau dureroasă, pot repara relaţii conflictuale şi pot determina o schimbare în modul de viaţă. Genuri precum poveştile, basmele, miturile, fabulele, parabolele sunt unelte de terapie care pot schimba oamenii, findca ele nu încetează niciodată să vorbească ascultătorilor. Dăruiesc aceste poveşti cititorilor, cu gândul, că voi singuri le veţi înţelege sensul şi mesajele pe care veţi fi pregătiţi să le primiţi.
Sursa psychedeli

2 comentarii:

  1. am citit povestioara de cateva ori,dar nu reusesc sa-mi dau seama.care e morala ?sau ce vrea sa reflecte !?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ok morala ar fi ca daca vrei sa vezi partea negativa a lucrurilor din viata ta, pe aceea ai s-o vezi. Daca insa vrei sa vezi partea buna, ai sa fii optimist si ai sa vezi partea buna in continuare. Viata nu este doar negru si alb, unii insa aleg sa vada doar extremele spectrului. Calugarul este poate un sol al lui Dumnezeu, el priveste la oameni dintr-o alta perspectiva, din cea a izolarii fata de binele si raul pe care si-l asuma oamenii in devenirea lor.

    RăspundețiȘtergere

Sper sa putem comenta impreuna

Stramosii

Stramosii