Translate

sâmbătă, 23 august 2014

Ghidul înțelegerii PIB pentru începători

Vă simțiți bulversați de interpretările diferite pe care economiștii și politicienii le dau recentelor date statistice privind PIB? Veți fi poate surprinși să aflați că toți au un pic de dreptate, sau mai degrabă că adevărurile nerostite de fiecare dintre ei (din diverse motive) reprezintă partea cea mai consistentă pe care trebuie să o asimilăm pentru a căpăta o înțelegere adecvată a realității. Poate acest scurt ghid vă va ajuta să realizați mai bine (ne)importanța PIB și situația actuală și de perspectivă a României.
De ce suntem în „recesiune tehnică? Simplu!
Cred că cel mai util este să încep de la o formulă foarte cunoscută de calcul a PIB:
Consum (C) + Investiții (I) + Cheltuieli guvernamentale (G) + Exporturi nete (NX) = PIB
Ce ne spun statisticile?
-          Exportul net. România este net importator (importăm mai mult decât exportăm), astfel ceea ce contează este cât de mare este discrepanța dintre importuri și exporturi. În ultimii ani exporturile au crescut mai rapid decât importurile și astfel dinamica ultimului element din ecuația PIB a avut o contribuție pozitivă. Dar în prima jumătate a lui 2014 importurile au avansat mai repede decât exporturile. Deficitul comercial FOB-CIF în semestrul I 2014 a fost de 12619,8 milioane lei (2833,5 milioane euro), mai mare cu 1488,3 milioane lei (298,8 milioane euro) decât cel înregistrat în semestrul I 2013. Așadar, exportul net a pus frână creșterii PIB.
-          G a scăzut în primul semestru cu 0,3% față de perioada similară din 2013. În termeni reali scăderea este și mai mare. În comparație cu ținta asumată de govern, cheltuielile publice au fost mai mici cu circa 9 mld. lei. Deci cheltuielile guvernamentale mici rimează cu scăderea PIB.
-          Investițiile. Aici știm că investițiile nete au scăzut drastic în primul trimestru față de perioada similară din 2013, cu 7%, scădere continuată probabil și în trimestrul al doilea. Ca fapt divers, lucrările de construcții au scăzut cu 10% în primul semestru din 2014 față de semestrul I din 2013. Așadar, investițiile mai mici au tras PIB în jos.
-          Toată lumea vorbește de relansarea consumului. Ei bine, a crescut consumul? Avem la dispoziție o informație statistică cheie pentru a observa răspunsul: încasările din TVA. Deși acestea au crescut cu 1,9% față de primul semestru din 2013, aceasta înseamnă că au rămas aproape constante în termeni reali și se află cu 1,5 mld. lei sub ținta asumată de guvern. Deci informațiile privind consumul nu susțin creșterea PIB.
Concluzia? Toate informațiile statistice disponibile susțineau ipoteza unei stagnări sau chiar reduceri de PIB, “analiștii” economici nu trebuiau să fie prinși pe picior greșit.  În rezumat, tabelul de mai jos:
PIB

Cât este de relevantă această recesiune pentru dinamica PIB?
Guvernul afirmă că scăderea economică din primele două trimestre este doar un efect statistic și se datorează nivelului prea ridicat la care a ajuns PIB la finalul anului trecut. Cu alte cuvinte, senzația de viteză mică de deplasare pe care o avem acum vine din faptul că în 2013 am apăsat prea tare pedala de accelerație. Fără a constitui un argument cu mare putere explicativă, există un sâmbure de adevăr în această perspectivă. Și este adevărat că trendul general este mai degrabă de creștere a PIB, așa cum vom vedea la sfârșitul anului. Deci, pe de o parte, această recesiune este puțin relevantă. Dar pe de altă parte este foarte relevantă. Faptul că întâmpinăm recesiuni mici și dese arată volatilitatea creșterii economice, implicit lipsa ei de sustenabilitate. Faptul că un an agricol excepțional (2013) poate afecta atât de mult dinamica PIB este un lucru îngrijorător, care demonstrează dezvoltarea primitivă a „capitalismului românesc. Cu un PIB meteosensibil bunăstarea noastră nu este în siguranță. Concluzia? Ar fi bine să nu ne speriem prea tare de actuala recesiune, dar nici nu a fost bine să ne lăudăm cu PIB-ul din 2013 (mda, tigrul Europei”…)
Cât de relevant este PIB pentru nivelul de trai?
Aici trebuie înțelese trei probleme: (1) economia subterană, (2) polarizarea socială și (3) metodologia de calcul a PIB.
(1) România are un sector informal masiv iar evaziunea fiscală, după cum a arătat Consiliul fiscal, a crescut în ultimul deceniu indiferent dacă economia a fost în avânt sau în criză. Presiunea fiscală în creștere a contribuit probabil la acutizarea problemei. Astfel, din ce în ce mai multe tranzacții și afaceri scapă evidențelor oficiale. Pe blogul personal și în presă am susținut în repetate rânduri că economia subterană reprezintă o supapă în lipsa căreia economia în ansamblu s-ar fi prăbușit. Că regimul impozitării este în fond un regim politic, iar mica evaziune reprezintă reacția firească și exasperată a cetățenilor și antreprenorilor contra lagărului fiscal impus asupra lor. Cu cât economia subterană crește în dauna celei oficiale, cu atât PIB își pierde relevanța. Să ne referim la două subiecte concrete, atașate discuției despre PIB: și-a revenit consumul? Dacă ne uităm la comerțul cu amănuntul – da; dacă ne uităm la încasările din TVA – nu; dacă ne uităm la intensitatea traficului auto din București sau la mișcarea turiștilor – da; dacă analizăm mediul rural – nu. Cel mai probabil consumul și-a revenit dar acest lucru nu se reflectă bine în statistica PIB. Dar construcțiile, sector în care munca la negru are o importanță deosebită? Oficial ne merge rău, neoficial multă lume își renovează locuința, își mai construiește un gard… Mi se pare evident că PIB subevaluează veniturile/cheltuielile generate în acest sector. Concluzia? PIB a scăzut în prima parte a acestui an, dar nivelul de trai nu.
 (2) Contribuția diverselor regiuni la formarea PIB (implicit distribuția avuției) este foarte diferită la scară națională. Pentru a da un singur exemplu – care și el ascunde inegalități profunde – regiunea București-Ilfov cuprinde 10% din populația țării dar generează 25% din PIB. În aceste condiții este evident că o creștere a PIB de câteva procente anual trece neobservată de o bună parte din cetățeni. Dacă ținem cont și de faptul că creșterea recentă a  PIB (excluzând agricultura, unde oricum marile exploatații s-au dezvoltat rapid) provine din contribuția câtorva fabrici exportatoare, avem o imagine și mai clară asupra fenomenului. Să încercăm o paralelă între economie și  biologie. Pentru ca creșterea PIB să se reflecte în creșterea echilibrată a nivelului de trai este nevoie ca această valoare adăugată să fie distribuită în economie la fel de eficient pe cât este distribuit sângele în organismul uman; este nevoie ca toate comunitățile să fie racordate la producerea și distribuirea avuției, printr-un sistem circulator asemănător celui sanguin. Din păcate economia României are foarte puține artere funcționale, iar capilarele sunt atât de atrofiate încât puține regiuni beneficiază cu adevărat de puțina valoare creată. În concluzie: între o creștere de 1% și una de 3% mare diferență nu este. Cea mai mare parte a creșterii PIB se capitalizează la nivelul unui segment restrâns de populație. Din acest motiv și nu doar în România mulți economiști spun că, pentru ca majoritatea să simtă o îmbunătățire în nivelul de trai este nevoie de o creștere a PIB de 5% anual sau chiar mai mare (cazul Indiei sau al Chinei).
 (3) Din metodologia de calcul a PIB, rezumată în ecuația de mai sus, s-ar putea înțelege că variabilele din partea stângă (consumul ș.a.m.d.) reprezintă factorii determinanți ai PIB. Greșit. Formula PIB ne arată cum se împrăștie PIB-ul, unde se duce producția realizată, nu cum se formează ea; de aceea această metodă de calcul a PIB se numește „metoda cheltuielilor (sau „după destinația PIB”-ului). Ce rezultă de aici? Că este greșit să deducem că stimularea consumului sau creșterea cheltuielilor publice ar putea crește avuția națiunii. Acest lucru este ușor de înțeles la nivel individual: nimeni nu s-a îmbogățit vreodată cheltuind mai mult! Rețeta îmbogățirii este exact opusă. Producția nu poate crește decât prin economisire și acumulare continuă de capital, care să permită inovația și creșterea productivității proceselor economice; desigur, investiția judicioasă, deșteaptă și prudentă este necesară, altminteri risipim tot capitalul adunat – așa cum s-a întâmplat în bună măsură în timpul comunismului sau al anilor de boom economic. Afaceri de genul „sapă șanțul, umple șanțul”, caracteristice în general activității guvernamentale, nu fac decât să umfle contabil PIB în vreme ce sabotează bunăstarea socială. O astfel de creștere a PIB, bazată pe cheltuieli publice, discreționare, este o creștere pauperizantă; arată bine în statistică dar prost în realitate, pe măsură ce capitalul societății este risipit în finanțarea unor proiecte fără legătură cu nevoile oamenilor, așa cum sunt ele exprimate pe piață.
 Cum sună viitorul?
După două trimestre ratate, este îndoielnic că în acest an creșterea PIB va depăși 2%. Desigur, așa cum am spus mai sus, guvernul poate face multe ca să infirme această predicție – din păcate! Are spațiu fiscal să sporească cheltuielile publice, crescând practic PIB din pix. Bunăstarea românilor depinde însă de nițel mai mult decât de decizia guvernului de a împărți bani… luați mai întâi tot de la cetățeni. Iar contextul este potrivnic bunăstării. Pe plan global economia suferă, în special țările europene dezvoltate lâncezesc sub povara imenselor datorii și investiții eronate din trecut. Pe plan local statul a continuat să crească fiscalitatea și, în absența unei viziuni reformiste, noi creșteri de impozite ne pasc în 2014. Economia este dominată de instituții și comportamente ineficiente, care grevează investițiile private, acumularea echilibrată de capital și creșterea nivelului de trai.
Sursa logec

Efectele nocive ale Glutamatul monosodic sau E 621 pe care il gasim in unele alimente ca un potenţiator de aromă

Cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nicio măsură măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă cu efect întârziat. În acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai marii şi responsabilii cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea publică prin vaccinuri.
Glutamatul monosodic sau E 621 este un potenţiator de aromă şi este adăugat în cantitate mare la amestecurile de condimente şi mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat care conţin până la 15% glutamat monosodic, precum şi supele la plic, condimente pentru peşte, “fix pentru cartofi” etc., adică toate prafurile dubioase care promit mâncare bună făcută din nimic.
Într-un raport prezentat în 2006 în faţa comisiei de experţi pentru aditivi alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi intitulat „Otrăvirea lentă a omenirii” („The Slow Poisoning of Mankind”), cercetătorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat în ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi oamenilor.
Aşadar, cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nicio măsură măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă cu efect întârziat. În acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai marii şi responsabilii cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea publică prin vaccinuri.

De ce mâncăm fără să ne mai putem opri, până ajungem obezi?

Potrivit cercetătorilor F. Bellisle şi M. Monneuse, un procent de 0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este suficient pentru a-i determina pe oameni să mănânce tot mai mult şi mai repede. Se pare că în jur de 6% din dieta zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG.
Aceasta înseamnă că, la un consum de două kilograme de alimente pe zi, un adult sau un copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de monosodiu: o astfel de doză este suficientă pentru a omorî un şobolan de un kilogram (conform J E C F A : Toxicology Study, F A O Nutrition Meetings Report Series, 1974, No. 53).
De zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci ce suferă de obezitate, datorită aplicării de glutamat de monosodiu în diferite doze. De asemenea, MSG-ul adăugat în hrana oilor a condus la o creştere experimentală a apetitului, încât consumul de hrană de slabă calitate poate fi mărit prin tratarea acesteia cu MSG.
Într-un alt studiu având la bază subiecţi umani, „Umami şi apetitul” („Umami and Appetite”) realizat în 1990 de către P.J. Rogers şi J.E. Blundell, s-a constatat că atunci când un om consumă o masă în care este adăugat MSG, acestuia i se face curând foame din nou şi va consuma o cantitate mai mare de hrană tratată cu MSG decât cea fără acest ingredient.
involutie

Distruge sistemul nervos şi creşte riscul de epilepsie

Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsie şoarecilor cărora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu vârsta” (conform Monosodium-L-glutamate-induced convulsions–I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).
Dereglări hormonale – insulina şi hormonul de creştere MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină, într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în 1990: „Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la 3 minute de la stimulare”.
Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un experiment cu subiecţi umani (conform Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise în humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002).
Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei. Experimentele realizate pe şoareci au arătat că MSG reduce secreţia hormonului de creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere deficitară. Efectele se observă însă şi la oameni: „La indivizii obezi, secreţia hormonului de creştere este împiedicată (…), iar gradul acestui defect în secreţie este proporţional cu gradul de obezitate” (conform Growth hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A., 2006). “Poate produce dureri de cap, slabiciune, greata, astm, modificari de ritm cardiac. Poate declansa maladiile Huntington (dementa, pierderea abilitatilor mentale, tulburari de personalitate si de comportament), Alzheimer sau Parkinson”, explică profesorul Gheorghe Mencinicopschi.

Afectează pruncul încă din pântecele mamei sale

În anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că MSG poate să depăşească bariera pusă de placentă şi să pună astfel în pericol copilul aflat în pântecele mamei sale. Efectele negative au fost amplu analizate pe şoarecii folosiţi în experimente, dar „aceste observaţii dovedesc posibilitatea unei otrăviri dincolo de placentă a fetuşilor umani, după consumul de către mamă a unor alimente bogate în glutamat” (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate in pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987). „S-a demonstrat că glutamatul de monosodiu (MSG) penetrează bariera placentei. În urma acestor observaţii experimentale a efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetătorii M. Hermanussen şi J.A. Tresguerres au tras în 2003 un puternic semnal de alarmă: „Sugerăm cu tărie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu şi reconsiderarea dozelor zilnice de proteine şi aminoacizi recomandate în timpul sarcinii”.ctrl

Potenţează comportamentul agresiv şi antisocial, scăzând totodată nivelul de atenţie şi concentrare

Un alt efect deosebit de important observat de cercetători în testarea glutamatului pe şoareci este comportamentul agresiv şi antisocial generat asupra rozătoarelor. Aceasta este de fapt o trăsătură surprinsă de toate experimentele din domeniu, fără excepţie, aşa cum subliniază şi doctorul Russell Blaylock în cartea sa Excitotoxinele. Şi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulţii, să ne mai mire oare că, îndopaţi cu glutamatul găsit mai ales în chips-uri, dresinguri şi supe, copiii noştri sunt tot mai agresivi? Având în vedere că studiile ştiinţifice arată tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea şi atenţia şi, în general, slăbeşte capacităţile cognitive – atât la animale, cât şi la oameni, chiar din faza intrauterină, dacă mama a consumat multe alimente bogate în glutamat –, de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor noştri sau de faptul că, aşa cum arată aceleaşi studii, oamenii devin infertili?

Magazinele sunt pline de produse care contin glutamat monosodic, un aditiv periculos.

Iată în ce alimente se găseşte E 621 :
  • Chipsuri
  • Floricele
  • Supe-instant
  • Condimente
  • Pate de ficat
  • Pate vegetal
  • Salam
  • Parizer
  • Cremvurşti
Nu cumpăraţi pate, floricele sau salam, etc pe etichetele cărora apare aditivul glutamat monosodic !!
Sursa trezirealarealitate

miercuri, 20 august 2014

Barbaroceta mascata de Comunismul fara continut!!!

Comunismul un nume fara continut

Dupa mine cea mai mare eroare pe care si-a facut-o omenirea a fost definirea comunismului ca fiind o ideologie ce are legatura cu istoria crestina :

 “Teoretic, în comunism toate bunurile aparțin societății ca întreg, și toți membrii acesteia se bucură de același statut social și economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societăți comuniste ideale este: De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități,, sintagmă preluată (aproape literal) din Noul Testament Comunismul ideal, sau teoretic, are astfel o istorie străveche: după ce a fost propus în Republica lui Platon, el a fost adoptat de apostolii creștinismului, ei întemeind o societate comunistă, printre primii creștini din Palestina antică. Această idee le-a fost dată de Isus. De exemplu, în creștinismul primitiv, Anania și Safira au fost pedepsiți cu moartea pentru că nu și-au dat averea colectivului. Filozofia Sfântului Ioan Gură-de-Aur avea și ea conotații egalitariste similare, Gură-de-Aur considerând că toate bunurile lumești trebuie egal împărțite între creștini.” (Citat din Wikipedia)

Adevarata definitie a comunismului are legatura cu istoria barbariei in lume. Adevarata istorie a lumii este bazata pe lupta dintre civilizatie si barbarie.

Comunismul fiind una dintre etapele acestei lupte l-as redefini ca o etapa a unei barbarii impotriva proprietatii si pentru constructia unei lumi barbare supuse unui dictator.

Deci noua denumire a comunismulu ar trebui sa fie Barbaroceta. Barbaroceta este o doctrina bazata pe minciuna constructiei unei lumi comune care are ca singur scop construirea unei lumi barbare condusa de un dictator.

Barbaroceta ramane azi ca notiune, mascata in continuare de cuvantul comunism, cuvant care in mintea maselor se suprapune ce punerea lucrurilor in comun, idee cu care unii mai idealisti poate ar fi de acord.

Consider ca ar fi o datorie a lumii moderne sa scape de aceasta capcana lingvistica si sa scoata la lumina adevarata fata a barbariei.

“Există o aproape perfectă continuitate de metodă și practică în materie de politici represive și antidemocratice între autocrația țaristă pe de-o parte și regimul bolșevic care a înlocuit-o pe de cealaltă, diferențele existând eventual, acolo unde ele chiar există, la nivel de eficacitate ale acestor politici: birocrația și aparatul represiv bolșevice s-au dovedit a fi mai eficiente decât cele aristorcratice, țariste, cu tot ce-a însemnat asta bine și rău. Cenzura, pușcăria politică, lagărul de muncă siberian, cenzura, teroarea polițienească, crima politică, reprimarea libertăților individuale, controlul populației prin agenți ai serviciilor secrete, toate au existat în Rusia țaristă înainte de a fi folosite de regimul bolșevic.” (Citat din Wikipedia)

Barbaroceta este de un mimetism ingrozitor tocmai datorita faptului ca este un mimetism barbar. Barbaroceta a vrut in primul rand sa fie un altfel de civilizatie.

Pai sa ne uitam in dictionar ce inseamna civilizatie:  cultură, progres, tehnică, dezvoltare materială.

Barbarii au vrut sa aiba o cultura proprie si au macelarit oamenii de cultura autentici, inlocuindu-i cu oamenii lor.
Pentru ei progresul a constat in construirea unei lumi proprii, au aparut astfel spatii de locuit standardizate.Asa au fost inlocuite locuintele cu personalitate si caracter , cu cele fara personalitare si uniformizate.

Barbarii si-au construit fabrici si au indiguit apele, au construit drumuri si au promovat transportul in comun. Fabricile erau conduse cu metode barbare pentru barbari. Cei care contestau acest mod de lucru erau izolati si marginalizati.

Folosind forta bruta au crescut productia de diferite lucruri spre gloria lumii lor barbare.

Barbarii si-au construit un serviciu secret care avea drept scop inlaturarea celor care nu se supuneau dictaturii sau compromiterea lor.

Am vazut acum ca unii lauda maretele realizari ale barbarilor pornind de la ceea ce a ramas in urma lor. Acestora le readuc aminte ca unele din cele mai marete constructii au fost realizate de dictatori, datorita regimului lor bazat pe exploatarea lumii in numele gloriei personale. Si azi piramidele sunt niste constructii care uimesc. Faraonii sunt foarte apreciati in vitrinele de la muzeu.

Lumea barbara are multi adepti si simpatizanti. Lumea barbara vrea sa devina si sa apara un nou dictator. Atunci cand barbarii inving, lumea se concentreaza intr-un efort inuman spre un scop pagan ce glorifica omul impotriva respectului fata de pamantul pe care locuim si a vietii care ne inconjoara.

Barbarii vor supunerea lumii si nu inteleg ca omul este doar un punct din marele spectacol al vietii.

Barbarii nu colaboreaza, nu se integreaza in mediul natural ci vor sa supuna acest mediu prin folosirea fortei si a unei credinte si doctrine proprii.


Asa a aparut Barbaroceta , o lume pe care ar trebui sa o analizam mai cu atentie, pentru a nu permite aparitia unei variante imbunatatite si mai aproape de inima si sufletul barbarilor.

Barbaroceta a creat iluzia unei lumi aflata in comun, prin distrugerea proprietatii. Barbarii munceau in spatii comune in conditii barbare. Ei produceau lucruri la care nu prea aveau acces pentru gloria regimului. Cultivau cereale si furau de pe camp dupa aceea ca nu le ajungeau pentru ei, ele fiind destinate uzantei regimului, produceau produse industriale pentru care primeau un salariu pe care nu prea puteau cumpara mare lucru pentru ca nu le gaseau in magazinele, ce foarte des erau goale.

Cand mergeu cu mijloacele in comun se inghesuiau ca o turma in conditii de caldura extrema sau frig. Bine inteles nimeni nu stia ce vreme era maine si oricum nu avea importanta. Barbarii cultivau pomi fructiferi si erau trimisi la munca patriotica la recoltat ca apoi sa cumpere ce au recoltat din magazine.
Barbarii faceau sedinte peste sedinte care culminau cu adunari nationale in care singurul scop, era lauda adusa activitatii barbare in general si eliminarea oricarui fel de critici.

Barbarii aveau la un moment dat masini pe care aproape toti considerau ca se pricep sa le repare si aveau fabrici care se ocupau de repararea lor.

Barbarii erau mandri ca sunt barbari si isi mascau barbaria imbracandu-se in costum si zambind frumos asa cum o fac si azi o parte dintre urmasii lor. Cei mai mari barbari aveau de altfel si o arta,arta de a isi masca barbaria prin povesti despre progresul comun si binele comun intr-o lume a tuturora, controlata de cativa capi din serviciul secret si partid.

Sa nu credeti ca astia care controlau erau niste destepti. La barbari este simplu. Esti barbar esti cun noi, daca nu,.. esti impotriva noastra.  Creierul barbar este simplist si brutal cu efect distrugator. Barabroceta este ca efectul unei bombe atomice in care atomul este inlocuit de barabarie. Reactia in lant pornita leaga intre ei toti barbarii si rezulta un monstruos dictator cu zambetul pe buze.

Nimic nu era in comun pe vremea asa zisului comunism. Totul nu apartinea nimanui, si toti lucrau pentru regim. Inlocuiti cuvantul comunism cu Barbaroceta si faceti un bine acestei lumi indusa in eroare.

vineri, 15 august 2014

Exclusiv: DOCUMENT incendiar: ROMÂNIA trebuie să primească zeci de MILIARDE de euro

Oficialii români au primit, în 2012, o propunere pentru înființarea unei Agenții Naționale de Recuperare a Creanțelor României. Propunerea a fost înregistrată la Secretariatul General al Guvernului, iar agenția urma să activeze în subordinea directă a premierului și să aibă drept unic scop recuperarea tuturor creanțelor provenite din activitățile de export, cooperare economică internațională și alte acțiuni externe, derulate înainte de 31 decembrie 1989.
Anterior demersurilor făcute de Victor Ponta și Traian Băsescu, autoritățile de la București nu au reușit să poarte nicio discuție cu reprezentanții anumitor state - precum Cuba, care are să ne dea 1,2 miliarde de ruble - și nu au putut să cuantifice suma totală a creanțelor pe care le avem de recuperat. Oficialii au susținut întotdeauna că valoarea acestora este de numai 1,4 miliarde de dolari și nu de ordinul zecilor de miliarde și au precizat că aproximativ 80% din această sumă a fost recuperată sau reglementată.


De unde provin zecile de miliarde de euro
Potrivit documentului înregistrat la Secretariatul General al Guvernului în 4 septembrie 2012, țara noastră are de recuperat datorii de zeci de miliarde de dolari. Acestea se compun din creanțele și vârfurile de sarcină provenite din schimburile comerciale și economice reglementate prin acordurile CAER, derulate până la sfârșitul anului 1989, precum și din rublele convertibile și „invalutare", pe care România le-a făcut într-o fostă bancă de stat din fosta URSS. Precizăm că, în Convenția din 22 octombrie 1963, privind decontările multilaterale în ruble transferabile și organizarea Băncii Internaționale de Colaborare Economică se precizează, la articolul 3, că Republica Socialistă Română a avut o cotă de participare de 16 milioane de ruble în capitalul statutar al băncii. În același text de lege se arată că o rublă transferabilă are un conținut în aur pur de 0,987412 grame, ceea ce presupune aproximativ 15,7 tone de aur aferente celor 16 milioane de ruble.
În același document se vorbește și despre acordurile companiei Tarom, între 1972 și 1989, prin care Tarom are dreptul de a primi, tot cu titlu gratuit, pe o durată de 10 ani, cantități importante de kerosen și lubrifianți, dar și despre dreptul țării noastre de a primi trei milioane de tone de țiței pe an, respectiv trei miliarde de metri cubi de gaze naturale, timp de 25 de ani, în baza investițiilor și acordurilor guvernamentale semnate între 1982-1989. Totodată, se face referire și la înțelegerile, acordurile, memorandumurile și asocierile perfectate în perioada 1980-1989 între diferite societăți de stat din cadrul fostei URSS și foste societăți de stat, specializate în comerțul exterior, din România, prin care țara noastră ar trebui să primească o parte din beneficii după 10 sau 20 de ani de exploatare a investiției respective, sub formă de acțiuni, comisioane sau participații la asociații sau sub alte forme de asociere. Datorită faptului că din 1990 și până acum nicio instituție din România nu a mai urmărit derularea acestor proiecte, valorile care ar trebui să revină țării noastre sunt foarte mari.
Totodată, se face referire la acordul comercial dintre România interbelică și Germania, prin care avem de încasat de la statul german o datorie de circa 19 miliarde de euro. 
Trebuie să primim 1,2 miliarde de ruble transferabile
Anterior semnării pactului de coabitare, oficialii de la Ministerul de Finanțe au susținut - în „Raportul privind creanțele României la 30 iunie 2012 provenite din activitatea de export, cooperare economică internațională și alte acțiuni externe, derulate înainte de 31 decembrie 1989" - că țara noastră a recuperat aproape 80% din creanțele pe care le aveau celelalte țări, pe care le evaluau la circa numai 1,1 miliarde de dolari. În același document s-a vorbit și despre 1,2 miliade de ruble transferabile pe care trebuie să le primmi înapoi de la autoritățile din Cuba, care au respins însă toate „propunerile părții române privind soluționarea datoriei".
În încercarea de a recupera aceste ruble, reprezentanții Ministerului Finanțelor au susținut că „se va ține seama și de opțiunea privind participarea directă la eventualele negocieri viitoare dintre creditorii membri ai Clubului de la Paris și Cuba", însă tot ei au afirmat că „având în vedere condițiile politice, precum și faptul că această țară nu este membră a Fondului Monetar Internațional, Clubul de la Paris nu se poate implica direct, cu toate că în anii `90 au existat încercări de negociere cu autoritățile cubaneze, fără a se obține rezultate concrete".
Rusia și-a recunoscut datoria!
Autoritățile de la Kremlin și-au asumat înapoierea creanțelor pe care fosta URSS le avea față de partenerii săi, în special statele ce au avut un regim socialist, punând condiția să dețină toate datoriile pe care URSS le avea de recuperat de la țările din lumea a treia.
În mai 2013, oficialii de la Kremlin au rambursat Serbiei și Slovaciei datoriile pe care le avea fosta Uniune Sovietică și care proveneau din Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER). Sumele au fost de ordinul a 288,8 milioane de dolari, respectiv 1,7 miliarde de dolari. Precizăm în acest caz că analiștii economici apreciază că este un lucru interesant și, totodată, încurajator și pentru România faptul că Slovacia a primit înapoi banii ce-i reveneau din fostul CAER, întrucât Slovacia este, asemeni țării noastre, membră în Uniunea Europeană, dar și membră a zonei euro.
În ceea ce privește datoria Rusiei față de România, jurnaliștii de la Kremlin au precizat că țara noastră trebuie să primească peste 200 de milioane de dolari și că autoritățile rusești au recunoscut această creanță și chiar au început negocierile cu oficialii de la noi. Într-un articol publicat în ziarul Pravda se spune că această datorie este de când muncitorii români au participat la construcția unei fabrici de exploatare și prelucrare de la Krivoi Rog, însă din cauza faptului că în prezent întreprinderea se află în Ucraina, procesul de plată a creanței este complicat, însă banii vor fi înapoiați.
Referitor la datoria pe care România o are de recuperat de la Rusia prin prisma CAER, analistul economic Radu Golban ne-a spus: „La sfârșitul războiului, modelul de clearing a fost preluat de Uniunea Sovietică, pentru că a fost modelul hegemonului: te obligă să-i furnizezi mărfuri, îți promite că îți dă în schimb ceva, ceea ce nu vezi niciodată. Este forma de legalizare a unui comerț care are la bază o idee efectiv de exploatare economică și politică. În barter-ul cu Uniunea Sovietică - România fiind țară fondatoare a modelului CAER - România a participat la banca CAER-ului care a fost un model similar cu Casa de Compensație de la Berlin. În această Casă de Compensație s-o numim, bancă CAER, care există și astăzi, care ținea evidența comerțului intra-CAER, România a avut la finele anului `89 un disponibil de câteva sute și mii de tone de petrol, de produse feroase, neferoase etc. Tot ce revenea României prin comerțul intra-CAER. Știu că, de exemplu, doar petrolul la care avea România dreptul din disponibilul de la banca CAER este undeva la 50-60 de miliarde de dolari".
De unde ne datorează Germania 19 miliarde de euro?!
Contactat de ZIUAnews, analistul economic Radu Golban ne-a explicat cum a descoperit datoria pe care țara noastră o are de primit de la Germania, în valoare de circa 19 miliarde de euro, dar și care sunt dovezile ce stau la baza afirmațiilor lui: „În cadrul pregătirii mele pentru teza de doctorat, am consultat surse istorice de colaborare monetară. Am găsit întâmplător o uniune de clearing, despre care nu mai auzisem niciodată în vreun curs la facultate și mi-a stârnit curiozitatea. Am descoperit că România făcea parte de această uniune monetară. Am văzut că particularitatea acestei uniuni monetare germane, care a început în 1936, consta într-un sistem barter: România trebuia să trimită mărfuri către Germania, în special produse agricole, feroase, neferoase și petrol și avea în valoarea acestor produse exportate în Germania un disponibil la așa-zisa Casă de Compensație a Germaniei - centrala uniunii de clearing (...) Pentru că România exporta mai mult în Germania decât importa, datorită războiului, la Berlin a fost un disponibil mai mare în mărci al României decât al Germaniei. România a căutat de mai multe ori, începând cu `39-`40 să limiteze creșterea accelerată a acestui disponibil la Berlin, dar nu a reușit decât parțial. Germania, la un moment dat, a început să ne plătească câteva produse în aur. Asta a făcut ca disponibilul de la Berlin să crească mai încet, dar el tot a crescut. (...) Toate aceste tranzacții între Germania și România au rămas în evidența ce aparține Băncii Reglementelor Internaționale, care este Banca Centrală a Băncilor Centrale. Arhiva este publică. În arhive veți găsi că: <<În relațiile comerciale germano-române, Germania încearcă prin măsuri abuzive și agresive să reducă disponibilul României la Berlin>>. Cu toate aceste instrumente, când s-a încheiat taraba, spus așa simplist, la sfârșitul războiului, în contul României a rămas un miliard de mărci imperiale, în septembrie 1944, când a fost închisă Casa de Compenasație.
În 1947, România a semnat un tratat de pace cu aliații. În articolul 28 al Tratatului de pace cu Germania, alineatul 4, România spune în felul următor: <> (...) Cum să pun o capcană, să numim așa, sau cum să scot eu din gura Guvernului german valabilitatea tratatului din `36 și cum să-i fac să admită că noi nu am renunțat la datorie prin tratatul de pace din `47 de la Paris? I-am întrebat în felul următor, printr-o interpelare parlamentară în Bundenstag, dacă România a renunțat prin tratatul din 23 martie 1939 la drepturile dobândite la care face referire tratatul de pace din `47. Am primit cel mai bun răspuns: acel tratat a fost semnat în `39, dar a fost ratificat în `40, așa că este în perioada în care România renunță la drepturile dobândite, pentru că este după data de `39 cum prevede articolul 28, alineatul 4, din tratatul de la Paris".
Creanța Germaniei, disputată în Bundestag
Ulla Jelpke - economist, sociolog și jurnalist -, purtătoarea de cuvânt a partidului german „Stânga" (Die Linke) - este membră a Bundestag-ului chiar din 1990, practic a șase din cele șapte legislaturi din ultimii 24 de ani, cu o pauză între 2002 și 2005. În 2010, Ulla Jelpke a fost parlamentarul german care a susținut la nivelul cel mai înalt cauza economistului româno-elvețian Radu Golban, privind o posibilă uriașă datorie a Germaniei, din perioada nazistă, către statul român. Aceasta a interpelat Ministerul de Finanțe al Germaniei cu privire la posibila datorie a RFG către România. Pe 16 august 2010, Finanțele de la Berlin au răspuns printr-o adresă oficială, semnată de secretarul de stat Steffen Kampeter, negând eventualitatea acestei datorii. Pe 23 august 2010, Ulla Jelpke a notificat Parlamentul german despre demersul ei în favoarea elucidării datoriei către România, subliniind îndoielile personale privind corectitudinea răspunsului Finanțelor germane.
Potrivit Ullei Jelpke, răspunsul Finanțelor, care se referă exclusiv la perioada războiului, conține „incertitudini vădite" și tema ar necesita revizuiri obligatorii. În încheierea intervenției sale, parlamentarul german sugera că banii ar trebui plătiți României pentru recompensarea victimelor Regimului Antonescu. (A.C.)
 PDL și USL au votat la fel
În 2011, când la putere era Partidul Democrat Liberal, iar Vasile Blaga era președintele Senatului, în Parlament s-a discutat despre înființarea unei comisii speciale care să analizeze datoria pe care țara noastră o are de recuperat de la Germania, în urma unei scrisori deschise redactate de Radu Golban. Membrii Biroului Permanent au supus la vot în plenul Senatului propunerea de înființare a comisiei respective, însă s-a votat împotrivă.
Anterior votului, Vasile Blaga a declarat: „Am discutat de două ori până acum în Biroul Permanent al Senatului înfiinţarea comisiei speciale privind problematica datoriei istorice a Germaniei către România. Vă fac o singură precizare: Am transmis aseară un punct de vedere pe care l-am primit, tot aseară, de la direcţia juridică a Băncii Naţionale. Vi-l citesc oricum şi dumneavoastră: <<În completarea scrisorii noastre nr. XVIII per 3600 din 16.07.2010, vă informăm că au fost identificate documente suplimentare în legătură cu problematica supusă atenţiei de către dumneavoastră, prin adresa 783 din 17 iulie 2010. Este vorba de Comisariatul pentru Societatea Civilă. Din analiza acestora nu rezultă însă existenţa unei creanţe a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie>>. Vă spun doar o părere personală: dacă ar fi existat o marcă, cred că vechiul regim nu ezita să o recupereze".

Sursa ziuanews

miercuri, 13 august 2014

Premize ale conceperii tratamentului natural anti-tumoral

Premize ale conceperii tratamentului natural anti-tumoral
(articol scris de Dr.Marginean)
Constatări incontestabile :
- s-a constatat că dacă ar fi să facem o comparație între cantitatea de substanțe anti-oxidante (AO) prezente în sângele unei persoane cu cancer și a unei persoane sănătoase, descoperim că la cel cu cancer, nivelul AO este extrem de redus. Concluzia firească este că AO protejează corpul prevenind cancerul și respectiv, sunt substanțe extrem de benefice în tratamentul natural anti-cancer, iar aportul lor la aceste persoane va trebui să fie substanțial. Același fenomen s-a constatat la pacienții cu SIDA și la cei cu leucemii sau limfoame ;
- este dovedit faptul că anumite plante care conțin unii AO au efect preventiv față de unele cancere. Concentrând acești AO prin folosirea unor sucuri de fructe sau / și legume să nu fie oare posibil ca și cancerul odată instalat să fie neutralizat ? BA DA !
- orice plantă, în starea ei nativă (proaspătă) conține cel puțin o substanță cu efect AO (anti-cancerigen), în vreme ce orice produs de origine animală conține cel puțin un element / substanță cu efect pro-cancerigen. Alteori prin digestia, absorbția, ori metabolizarea unui produs de origine animală rezultă subproduși cu efect dovedit cancerigen. Alimentele de origine vegetală sunt așadar surse de AO pentru organism, în vreme ce alimentele de origine animală + ultra-rafinatele (dulciurile concentrate, sarea, făina albă, NU și uleiurile omega 9 și omega 3) + murăturile + alteratele, consumă din AO organismului, tentând să-l secătuiască !
Concluzia ? Dieta persoanei care are cancer va trebui să fie (aproape) exclusiv crudivoră, iar orice aliment de origine animală va trebui cu desăvârșire evitat ;
- în rândul populațiilor de vegani = vegetarieni totali (fie complet sau incomplet crudivori) incidența cancerului indiferent de localizare este nulă, în schimb în rândul populațiilor omnivore (care se alimentează având drept motto proverbul „tot ce nu te mănâncă, mănâncă !”), prevalența boli este semnificativă, iar în prezent într-o creștere alarmantă. Concluzia firească ? Dieta unei persoane care dorește să se vindece de cancer, leucemii, limfoame va trebui să fie vegan ! Legat de acest aspect s-a constatat că frecvența cancerului la ierbivore este extrem de rară, în vreme ce la carnivore procentul este semnificativ ;
- toate alimentele de origine vegetală proprii consumului (în stare de maturitate = coapte) induc în organism bazicitate, în vreme ce toate „alimentele” (ghilimelele n-au fost puse întâmplător aici !) de origine animală + ultrarafinatele (dulciurile concentrate, făina albă și produsele de panificație făcute din făină albă) + murăturile + alimentele alterate + fructele necoapte sau foarte acre, induc în organism ACIDITATE.
Cancerul, leucemiile și limfoamele nu se dezvoltă niciodată într-un mediu bazic, ci întotdeauna într-un mediu acid !
- în toate alimentele de origine vegetală proprii consumului raportul AG omega 3 / AG omega 6 este apropiat sau > 1/3, cu efect antiinflamator, antitrombotic, vasodilatator, anticancerigen, antireumatic. În toate alimentele de origine animală raportul AG omega 3 / AG omega 6 este întotdeauna << 1/3, cu efect proinflamator, procoagulant, vasoconstrictor, procancerigen, proreumatic ;
- există dovezi științifice incontestabile care atestă faptul că unele substanțe existente în anumite plante produc distrugere tumorală directă, altele distrug vasele sangvine care irigă tumora, altele provoacă creșterea numărului de limfocite T killer reactivându-le, iar altele stimulează cele 3 enzime redutabile legate de apărarea anti-tumorală (superoxid-dismutaza SOD, glutationul și catalaza) ;
- dacă în natură găsim practic remedii pentru orice boală apărută ca o consecință a unui stil de viață eronat („bolile civilizației”), de ce acest lucru n-ar fi valabil și pentru cancer, leucemii sau SIDA ? ;
- dacă lăsăm la aer la o temperatură de 250C pe o farfurie un fruct / legumă oarecare cu coaja intactă / semințe uscate…, iar pe o altă farfurie un produs de origine animală oricare ar fi acesta, vedeți cam cât rezistă alimentele din prima categorie și vedeți de câte ori mai puțin rezistă cele animaliere !!! Vedeți diferența ? În plus, coaja legumelor, fructelor… conține adesea de departe mai mulți AO decât întregul produs de origine vegetală. Așadar nu disprețuiți și nu îndepărtați coaja comestibilă a fructelor, legumelor…
Å¢ineți minte că dacă totuși decojiți un măr cu intenția de a arunca coaja și de a consuma pulpa, faceți invers : aruncați pulpa și consumați coaja !!! În cazul mărului, cantitatea de minerale, vitamine (deci AO) este de peste 20 de ori mai mare în coajă decât în pulpă și doar în coajă avem uimitoarele substanțe, de o valoare inimaginabilă potențator de efect (bioflavonoide) !
- cred în capacitatea extraordinară de auto-reparație cu care organismul nostru a fost înzestrat de către Creatorul său, dacă acestuia îi sunt puse la dispoziție remediile naturale simple și sănătoase ale sistemului de sănătate NEW START (Nutriție, Exercițiu fizic, Apă, Soare, Cumpătare, Aer, Odihnă, Încredere în Dumnezeu, luate din limba engleză).
Alte constatări demne de a fi luate în seamă…
- orice persoană ne-vegană (vegan = vegetarian total) are șanse să aibă în corpul ei tumori latente, care să „stea cuminți” decenii întregi. Dacă apare însă vreun factor de creștere tumorală (care există în lactate, carne, rădăcina de Ginseng, lăptișorul de matcă, cerealele germinate) care persistă în organismul acelei persoane, tumora va începe să crească, iar finalul îl știm cu toții, fiind previzibil. Alteori aceste tumori latente rămân în această stare pe tot parcursul vieții persoanei în cauză, iar pacientul nu a știut nimic de existența lor, iar tumorile sunt descoperite „accidental” fie la necropsie (post-mortem), fie intra-operator. Tumorile latente nu pot fi depistate prin analize de sânge, ci eventual ecografic, tomografic, RMN, sau constituie o surpriză intraoperatorie. Localizarea lor predilectă (dar nu exclusivă) este cavitatea abdominală
– cu cât o persoană are o alimentație în care predomină alimentele de origine animală, sau dintre cele care induc repetat aciditate în organism +/- factori de creștere, cu atât șansele ca ea să aibă tumori latente cresc semnificativ odată cu vârsta ;
- după minim 3 ani de dietă vegan NU se mai găsesc tumori latente în organism !!! ;
- în organismul unei persoane ne-vegane dacă apare o substanță cu efect pro-cancerigen, corpul încearcă încă de la nivelul sângelui s-o „prăjească” repetat cu ajutorul AO de care dispune și deci s-o inactiveze. Dacă nu reușește, atunci, datorită unei permeabilități a membranelor celulare „agresorul” poate pătrunde în celule este dus până la nivelul nucleului, unde alterează diviziunea celulară normală, rezultând în timp celule canceroase ;
- însă în organismul unei persoane vegane dacă apare o substanță cu efect pro-cancerigen, corpul încearcă la fel ca-n exemplul precedent, încă de la nivelul sângelui s-o „prăjească” repetat cu ajutorul AO de care dispune și deci s-o inactiveze. Dacă nu reușește, recurge la un veritabil „baraj de membrană” la nivel celular, iar „agresorul” nu poate pătrunde în celule. Este dus pe cale sangvină până la nivelul ficatului, unde este conjugat, iar apoi ajunge la rinichi fiind eliminat, fără a rezulta celule tumorale. Așadar în cazul de mai sus (omnivori) corpul deschide larg membranele pentru agresorii pro-cancerigeni, în vreme ce la vegani apare o protecție suplimentară supranumită „barajul de membrană”. Merită să nu uităm niciodată aceste evidențe extrem de importante !!! ;
La conceperea protocolului meu am avut și am permanent în vedere 7 elemente majore, de care am ținut cont de fiecare dată când am inclus ceva pe listă (aliment, suc etc., sau când am atras atenția asupra unor precauții pe care le-am considerat absolut necesare), sau când nu am introdus ceva cu bună știință. Aceste elemente sunt :
1) Siguranța totală, adică să nu se strecoare vreun constituent periculos, dăunător sau ineficient
2) Să nu existe efecte adverse, sau riscul apariției acestora să fie neglijabil și să nu fie provocate nici un fel de dezechilibre în sistem, care ulterior să favorizeze boala ;
3) Eficiența maximă ;
4) Complianța maximă, adică o aderență cât mai bună a pacienților la tratament + protocolul să fie cât mai clar și mai accesibil ca limbaj ;
5) Accesibilitatea fiecărui ingredient în orice parte a lumii, la un preț cât mai bun ;
6) Timpul până la vindecarea deplină să fie cât mai redus, iar revenirea la normal să aibă loc într-o perioadă cât mai scurtă ;
7) Nu în ultimul rând m-a interesat și mă interesează continuu reducerea prețului de cost a terapiei naturale descrise în protocolul de față (dar nu în dauna eficienței sale, sau a creșterii duratei tratamentului !).
Sursa Altamedicina

Stramosii

Stramosii