Salcia tratează bolile trupului dar şi ale sufletului. Vezi ce puteri vindecătoare uimitoare are!

Salcia, primul copac de la noi care infrunzeste primăvara, poate fi folosită şi în scop terapeutic recoltându-se scoarta de pe ramurile tinere, de doi-trei ani. Coaja de salcie conţine o substanţă numita salicozida, care se descompune in organism, rezultand acidul salicilic, adica aspirina naturala. Datorită proprietăţilor antiinflamatoare şi analgezice, acționează eficient în tratarea naturală a durerilor de cap, nevralgiilor, durerilor articulare, durerilor musculare, reumatismului, durerilor menstruale. Un studiu pe 191 de pacienţi din Israel a dovedit că extractul din scoarţă de salcie administrat în doze de 240 mg salicozidă/zi reușește chiar din prima săptămână ameliorarea semnificativă a durerilor de spate. În comparaţie cu acidul salicilic de sinteză (aspirina din farmacii), acesta a fost bine tolerat de organism, fără efecte secundare la nivel gastric. Într-un studiu din Germania, 78 de persoane cu dureri au fost împărţite în două grupe egale. Primului grup i s-a administrat extract din scoarţă de salcie standardizat în 240mg salicozidă /zi, iar celui de-al doilea, placebo (comprimate fără nicio substanţă activă). După două săptămâni durerile s-au redus cu aproximativ 39 la sută pentru 95 la sută dintre pacienţii cărora li s-a administrat extractul din scoarţă de salcie, dar numai 2la sută dintre cei cărora li s-a administrat placebo au simţit efecte pozitive. Datorită proprietăţilor antiagregant-plachetare, extractul din scoarţă de salcie ajută în vindecarea aterosclerozei, reduce riscul de atac cerebral şi atac de cord. Se recomandă minim 3 cure de câte 2 luni pe an, în care să se administreze 240 mg salicozidă pe zi. Între două cure este bine să facem o pauză de 3 săptămâni. Pe langa salicozida coaja mai contine amidon, proteine, lipide, tanin, celuloza, substante minerale, vitamine. Ca leac impotriva racelii, gripei cat si a durerilor de oase se prepara o infuzie din 200 de ml de apa clocotita, care se toarna peste doua lingurite de planta uscata si maruntita. Lichidul se bea, cate 2-3 linguri, pe parcursul unei zile. Decoctul de coaja de salcie este folosit ca leac impotriva febrei, a nevralgiilor, reumatismului si gutei. Se pun la fiert, pentru 20, 30 de minute, doua linguri de planta uscata, in 250 ml de apa. Se strecoara si, din ceaiul rezultat, se iau cate 2-3 linguri pe parcursul unei zile. Datorita proprietatilor sedative, salcia alunga insomnia. In caz de laringite si faringite este recomandat sa se faca gargara cu ceai de salcie.
Cum o recoltăm
Când se desprimăvărează seva începe să circule prin mlădiţele tinere de salcie. Acesta este momentul potrivit de recoltare a scoarţei, deoarece acum se va desprinde uşor de pe crengi. La câmpie perioada începe prin martie-aprilie, dar la munte poate începe abia mai. Un culegător va ţine totdeauna cont de natură. Se vor tăia ramurile tinere, de până la 3 ani, se va face o crestătură de-a lungul crengii, iar apoi scoarţa se va trage ușor. Acest ultim proces ar fi foarte dificil dacă s-ar încerca recoltarea mai devreme sau mai târziu faţă de momentul optim. În final, scoarţa va fi tăiată în bucăţi de 10-15 cm şi se va întinde la uscat. Când devine casantă, uscarea s-a încheiat şi scoarţa se pune la păstrat în saci de hârtie sau de pânză. Leacurile pe baza de salcie sunt contraindicate in boli renale, dermatite de contact, astm bronsic. Supradozajul poate, de asemenea, provoca toxiinfectii. Frumoasa, romantica, visatoare, tremuratoare, salcia este unul din copacii folositi cu sucess in silvoterapie, terapia cu copaci. Energia pozitiva emanata de salcie reface organismul, vindeca migrenele, relaxeaza. In preajma salciei, furia si oboseala dispar. La orele amiezii, salcia este in repaus, activitatea maxima reluandu-si-o intre orele 5 si 8 seara. În alchimie, salcia este recomandată celor care au fost abandonați sau privați în copilărie de căldură sufletească, orfanilor şi melancolicilor. Se consideră că elixirul de salcie preparat după metoda alchimică tămăduiește rănile sufleteşti şi crește puterea de a ne deschide în fața compasiunii. În terapia florală Bach, se folosesc florile unei specii de salcie: Salix vitellina – Salcia galbenă. Acest remediul floral se administrează celor răscoliți de tristeţe profundă sau persoanelor care trăiesc stări de amărăciune. Sunt oamenii care folosesc deseori expresia “nu pot accepta aşa ceva…”, și se simt victime ale destinului.
Salcia in crestinism (Floriile)
In gandirea crestina, simbolismul salciei este intalnit pentru prima data in scrierile Pastorului Hermas. Aici martirii sunt numiti “ramuri de salcie purtatoare de rod” ale copacului divin, care este Hristos. Cu alte cuvinte cei ce si-au daruit viata lui Hristos, nu au ramas in moarte, ci au biruit-o prin Hristos. Salcia, in scrierile unor Sfinti Parinti, o reprezinta pe Fecioara Maria. Aceasta desi alege fecioria, deci viata fara rod, naste pe Hristos. In concluzie, trebuie sa intelegem ca folosirea salciei in cult nu este expresia acomodarii Bisericii la mediu. Dimpotriva, folosirea salciei in cult isi are bogatia sa in viata rituala a Bisericii.
Salcia in credinta populara
In popor exista credinta ca cei care nu pot ajunge la biserica, in special din motive de sanatate, trebuie sa fie loviti cu aceste ramuri de salcie binecuvantate, strigandu-se in mod repetat: “Iesi, boala, intoarce-te sanatate!”. Apoi sa se cante: “Nu sunt eu cel ce te loveste/ Ramura de salcie te loveste / Nu tu esti in suferinta / Ramura este cea care sufera / In curând va fi Pastele”. Modul in care aceasta ramura de salcie se pastreaza in gospodarie, este diferit de la o zona la alta. In Moldova si in Bucovina exista credinta ca salcia nu trebuie adusa in casa. Ea se pune intotdeauna afara, la streasina casei. Dimpotriva, in Muntenia si Oltenia, ramurele de salcie se pun la icoane. In literatura folclorica romaneasca exista multe legende despre salcie. In una din ele se spune ca Fecioara Maria, auzind de Rastignirea lui Hristos, a plecat sa-L caute. Ajungand la malul unui rau s-a rugat de broasca sa o treaca dincolo, dar aceasta nu a vrut spunandu-i ca si ea a avut trei copii care au fost omorati de roata unei carute si nu a mai plans dupa ei. Fecioara a blestemat-o sa se usuce, dar sa nu putrezeasca niciodata. Asa a ajuns la salcie, cea care si-a facut ramurile punte pentru a o ajuta pe Fecioara sa treaca raul. Fecioara a binecuvantat-o, ca niciodata sa nu arda, sa rodeasca si sa se inmulteasca oriunde s-ar aseza.
Ionela Sandu, A.M.PRESS Sursa AM press

Dragaica, Sinzienele (Galium)

Descriere: Exista mai multe soiuri de Galium: lipicioasa (Galium aparine), numita si asprisoara, cornatei, iarba-lipitoare, turtita, este raspindita pe ogoare, cimpii si de-a lungul gardurilor, fiind de aceea combatuta de tarani cu ierbicide. Atinge o inaltime de 60-160 centimetri, are radacina frunzelor verticilata (asezata in jurul unei axe in acelasi nivel) si umbele alb-verzui pedunculate. Datorita tulpinii cu par aspru, aceasta planta este o „cataratoare”, fiind numita de aceea „lipicioasa” sau „iarba-lipitoare”. Dragaica (Galium verum), numita si floarea-lui-Sf.Ion, inchegatoare, sinziene, sinziene- galbene, smintinica, prefera inaltimile, se tine drept, ajunge la o inaltime de 30-60 cetimetrii si are flori galben-aurii cu mireasma puternica de miere. Planta inflorita este culeasa in iulie. Sinzienele (Galium mollugo), numite si dragaica, peteala-reginei, sinziana-alba, au florile delicate, de culoare alb-galbuie, asemanatoare florii-miresei, un parfum amintind usor mierea si se intilnesc foarte des in povirnisuri si pe margini de drum, mai mult culcate la sol decit in picioare in timpul infloririi. Toata florile amintite sunt aproape identice in puterea lor lecuitoare. Se si utilizeaza in acelasi mod. Planta aceasta care creste in cantitati mari a fost data tot mai mult uitatii. Dar tocmai ei ar trebui sa i se acorde o atentie mai mare intr-o vreme in care bolile de cancer fac ravagii. Si aici trebuie sa accentuez ca forta curativa a plantelor proaspete este substantial mai mare, deci folosirea lor, in cazul bolilor grave, trebuie sa aiba loc in stare proaspata. Si in timpul iernii se pot gasi fire proaspete de sinzine albe pe locuri fara zapada, sub iarba uscata. Ceaiul de sinziene curata rinichii, ficatul, pancreasul si splina de factorii patogeni. Cei ce sufera de tulburari ale sitemului limfatic ar trebui sa bea zilnic din acest ceai. Ele este indicat si in cloroza, hidropizie si junghiuri intercostale. Folosit extern, ajuta foarte repede in toate bolile de piele, in rani, furuncule si comedoane. Spalaturile calde ajuta la intinderea tenului ofilit. Si sucul proaspat stors da rezultate bune, daca se ung zilnic cu el portiunile de piele bolnave si se lasa sa se usuce. Medicina populara recomanda dragaica si in epilepsie, isterie, coree, boli de nervi, retentie urinara, nisip si piatra la rinichi si in urina. Si la bolile gusei ajuta acest ceai daca se face zilnic foarte multa gargara. O femeie mi-a relatat ca a scapat astfel de gusa, de boala glandei tiroide. „Ma intilnesc anual, intr-un hotel al bailor Kneipp, cu o pereche din Viena/Molding, cu care sunt prietena. Cind ne-am revazut in anuml 1979, am constatat ca sotia facuse o gusa destul de vizibila. Se temea de operatie. I-am recomandat dragaica. Se face infuzie si se foloseste calda ca gargara adinca de foarte multe ori pe zi. In luna februrarie 2000 ne-am intilnit iarasi si iata, gusa disparuse. Mi-a povestit, in culmea fericirii, ca sotul ei ii adusese des dragaica proaspata; inca de la inceput simtise cum i se micsora gusa, pina ce a disparut complet.” In ultima perioada de timp s-au inmultit cazurile de paralizie a corzilor vocale. Se pare ca ar fi vorba aici de o viroza. Gargara si clatitul cu ceai de dragica sunt de un rapid ajutor. Despre preotul elvetian Kunze, aceste ceai este un leac de incredere si in cele mai grele boli de rinichi sau pionefrite (puroi la rinichi), chiar atunci cind nimic altceva nu mai da nici un rezultat. Foarte eficace este amestecul de dragaica, splinuta-de-padure si urzica-moarta-galbena in parti egale. In acest caz, efectul se manifesta foarte iute. El vorbeste de 14 zile. Se face infuzie de dragaica si se bea 1 ceasca pe stomacul gol, 30 minute inainte de micul dejun, iar restul pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. In caz de boala grea trebuie consumate 4 cesti pe zi. Dragaica a fost foarte apreciata in vremurile stravechi de femeile cu afectiuni uterine. Ea li se punea femeilor in pat cind se declansa nasterea, pentru a le micsora durerile facerii. Aceasta credinta s-a transpus apoi asupra Fecioarei Maria. Maica Domnului a folosit dragaica in loc de paie pentru culcusul ei sfint. Se mai spune ca ar fi pus pruncul Iisus dragaica in loc de perna moale de iesle. O legenda din Silezia relateaza ca Sfinta Fecioara a luat dragaica pentru ca este singura pe care magarul n-o minca. Asta este adevarat. Desi dragaica este cautata de vaci, porcii si magarii o refuza. Preotul Kunzle istoriseste in scrierile sale despre un barbat de aproximativ 45 de ani care suferea de o grava boala de rinichi ce sa tot inrautatea. In cele din urma a trebuit sa-i fie scos un rinichi. Si celalant rinichi se umpluse de puroi si nu mai putea functiona normal. Atunci omul s-a pus pe o cura cu dragaica. A baut zilnic 4 cesti din amestecul de plante pentru ceaiuri mentionat mai sus, adica dragaica, splinuta-depadure si urzica-moarta-galbena in parti egale. A luat de mai multe ori pe zi cite o inghititura, iar consecinta a fost ca boala i-a trecut complet. Acelasi amestec de ceaiuri se recomanda si in scleroza renala sau in alte boli grave de rinichi. In timp ce cunoscutul botanist austriac Richard Willfort atrage atentia in cartea sa „Gesundheit durch Heilkrauter” (Sanatate prin plantele naturale) asupra faptului ca bautul ceaiului de dragaica si clatitul cu el sunt un mijloc excelent in cancerul limbii si ca sucul proaspat stors si amestecat cu un ajuta in ulceratii canceroase de tot felul si in boli de piele de natura canceroase, de Heinrich Nauthaler scriue in „Das Krauterbuch” (Cartea despre plante medicinale) urmatoarele in legatura cu dragaica: „Dragaica alba este in unele regiuni recomandata si astazi impotriva concerului, lucru nepermis caruia trebuie sa ne impotrivim cu hotarire”. Experinente proprii legate de dragaica, sunt expuse in continoare, pentru ca sa apreciati singuri, puterea tamaduitoare. „Cu aproximativ 10 ani in urma, am auzit despre imbolnavirea unui medic stomatlog din Linz de cancer al limbii. Dupa operatie slabise foarte tare si trebuia sa se duca la Viena pentru raze. L-am sfatuit sa faca gargara cu ceai de dragaica. O saptamina mai tirziu am aflat deja ca razele nu-i mai era necesare si ca bolnavului ii este mult mai bine. Curind s-a vindecat complet. Ceva mai tirziu am aflat despre o femeie de 28 de ani, bolnava tot de cancer al limbii. A fost sfatuita se consulte un medic din Karnten. Acesta i-a promis ca o vindeca in 5 ani complet si i-a prescris un ceai de plante pe care bolnava mi l-a aratat la un moment dat. L-am recunoscut ca fiind ceai de dragaica. Pentru a o scuti de atatia bani aruncati pe calatoriile de la Karnten si pe alte cheltuieli, i-am aratat dragaica in natura ca sa si-o poata culege singura. S-a vindecat de aceasta boala groaznica. Inca un exemplu: era sfirsit de martie cind o femeie tinara din Viena mi-a povestit ca mamaei, in virsta de 63 de ani, este grav bolnava si ca se afla inaintea unei a doua operatii care trebuie sa aiba loc pe 19 aprilie. Bolnavei ii crescuse deodata, cu o jumatate de an in urma, o tumoare canceroasa pe laringe. Doctorul nu-i spusese atunci adevarul, descriindu-i boala ca fiind o formare de gusa. Astfel, bolnava ajunsese la prima operatie. Timp de 6 luni totul decursese normal. Acum aparusera insa la bratul sting dureri fantastice, care nu conteneau zi si noapte. Mina era umflata, bolnava nu-si mai simtea mina si bartul, nemaiputind tine nici macar o foaie de hirtie. Pentru a-i usura durerile, medicul primar care o operase prima data propusese o a doua operatie, care trebuia, dupa cum am spus, sa aiba loc la 19 aprilie si la care sa-i sectioneze un nerv din git si clavicula pentru a o elibera macar de durerile cele mai insuportabile. Doctorul sustinea ca nu mai exista nici un alt ajutor medical. Totusi, am sfatuit-o pe femeia respecitva sa bea ceai de dragaica si sa faca gargara cu el. I-am mai recomandat un amestec – cu efect de impiedicare a formarii cancerului – de ceaiuri de plante, si anume 300 grame de filimica, 100 grame de coada soricelului si 100 grame de urzica (1 1 litru pe zi, cite o inghititura la fiecare 20 minute), precum si ungerea si frictionarea cu alfie de dragaica. Va puteti imagina mirarea si bucuria mea cind am aflat ca durerile incetasera dupa 4 zile! Ininte de 19 aprilie, femeia a inceput sa-si simta iarasi mina si bratul, putind sa le miste. Medicul primar a fost vizibil surprins cind fiica l-a rugat sa nu mai efectueze a doua operatie. A ramas impresionat atunci i-a relatat fidel despre tratamentul cu plante medicinale si i-a spus: <> Am aflat dupa citva timp ca femeii ii merge <> - citez exact cum mi s-a comunicat – si ca poate deja sa se ocupe de gospodarie si de familia ei de sase persoane”. Si tratind ulceratiile canceroase se pot obtine vindecari. In timp s-au inmultit boli maligne de piele care se manifesta sub forma unor pete intunecate, bine conturate si aspre. Se presupune ca ar fi vorba de o boala infectioasa. In acest caz, tratamentul cu suc proaspat de dragaica se alifie de filimica de rezultat. Simultan trebuie folosit insa neaparat ceaiul depurativ de filimica, urzica si coada-soricelului. O femeie din Austria superioara avea un nodul in cerul gurii, care-i pricinuia dureri ingrozitoare in toata gura. Clatindu-se cu ceai de dragaica, a scapat in 4 zile atit de nodul cit si de dureri. Afirmatia ca folosirea dragaicei in astfel de boli este „un lucru nepermis” nu poate sta deci in picioare. Este insa sigur ca nu numai plantele aduc ajutor, ci si atotputernicia Domnului. La urma urmei, totul este in miinile Domnului!
Mod de folosire: -prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu vraf) de dragaica la 1/4 litri de apa, se opareste, se lasa sa stea putin. -suc proaspat: Se spala dragaica proaspata si se stoarce, cit este inca in stare umeda, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic. -prepararea alifiei: Sucul proaspat este amestecat cu unt la temperatura camerei pina se formeaza o pasta alifinoasa care se pastreaza in frigider.

Tara avocatilor. Doua minute cu niste smecheri

In sedinta Comisiei Juridice de marti, 16 aprilie, a avut loc o tentativa de puci avocatesc impotriva justitiei , prin modificarea unei legi in interesul acestei caste bine reprezentate in Parlament si in Guvern. Va ia fix doua minute sa vedeti o inregistrare de pe site-ul deputatilor. O puteti face aici,de la minutul 47.30 la 49.40. V-ati uitat? Bun, sa traducem foarte pe scurt. Smecherii aia au votat pentru dreptul avocatilor de a pleda in procese civile, comerciale si chiar unele cazuri penale impotriva statului. Pana acum  nu puteau, era conflict de interese. 

Acest conflict de interese fusese legiferat, n-o sa credeti,  in timpul guvenarii unui fost avocat, pe numele lui Adrian Nastase. Numai ca avocatul, inainte sa ajunga inculpat, spera sa convinga UE ca se lupta pe bune cu coruptia. Nu lupta pe bune, dar asta-i alta poveste. 

Pe vremea lui, avocatii-parlamentari faceau prapad prin justitie. Aparau toti borfasii, intimidau putin instantele, faceau zilnic un odios trafic de influenta la vedere iar onorariile grase veneau din modificarea unor legi cu dedicatie pentru client. 

Guvernul Nastase i-a potolit tarziu, spre finalul epocii sale, cu legea 161 din 2003, celebra la vremea ei deoarece facea putina curatenie intr-o tara in care notiunea de conflict de interese si incompatibilitate nu prea exista. 

Buuuun. Am intrat in UE in 2007.

Ne mai trebuie noua astazi aceste reguli triste, s-au intrebat avocatii-parlamentari? Nuuuu, au raspuns primii cei de la PDL  prin 2009 cand au propus, tot prin niste avocati isteti, sa le scoata naibii din legea lui Nastase.

Nu s-a putut atunci. Presedintele Basescu le-a trimis proiectul de lege inapoi sa se spele cu el pe cap. 

Parlamentarii avocati l-au aruncat intr-un sertar asteptand vremuri mai bune. 

Intre timp, au venit alti avocati in parlament, de la PNL si PSD, tot smecheri. . 

Astia au scos iute din sertar proiectul colegilor de la PDL si l-au votat intr-o atmosfera vesela. Totul a durat fix doua minute. 

Derulati va rog inregistrarea la minutul 47.34. Pe cine vedem noi aici si de ce nu e bine ce fac oamenii aia? 

La minutul 47.30 , presedintele Comisiei Juridice, Bogdan Ciuca (PC), paseaza discret conducerea sedintei onorabilului domn deputat PNL, Theodor Catalin Nicolescu, de meserie avocat in Bucuresti, secretarul Comisiei.

In stanga lui se agita alt deputat PNL, Steluta Cataniciu , avocata pe la Cluj.

Cu viteza luminii, deputatii - avocati resping articol dupa articol din cererea de reexaminare trimisa acum trei ani de presedintele Basescu. 

Unanimitate, unanimitate, unanimate.

Dupa doua minute, onorabilul domn Nicolescu conchide satisfacut: Deci, se adopta in parte cererea de reexaminare. 

Apoi se ridica de la prezidiu, se scuza politicos si se evapora din sala de sedinta.  

In realitate, se adopta partial  este un fel avocatesc de a spune ca se respinge in mare parte cererea lui Traian Basescu. Drumul avocatilor-parlamentari catre marile procese civile, comerciale si chiar penale se deschide larg. Perspectiva unor onorarii substantial imbunatatite binedispune intreaga adunare.

Deputatul PSD, Nica Nicolae Ciprian marcheaza victoria avocatilor cu urmatoarea remarca sibilinica dar plina de subinteles: felicitari pentru rapiditatea cu care ati votat actul normativ. Masa si dansul la Brasov, se ocupa domnul profesor Adam. 

Cum ar veni, domnul Nica stie perfect ce au votat avocatii si vede cu ochii mintii un mic bairam organizat de clanul avocatilor veseli, in frunte cu domnul profesor Adam. 

Se aud niste rasete infundate pe inregistrare. 

Domnul Adam este membru in comisia juridica, deputat PSD, profesor de drept si avocat in baroul Brasov, cu fiu tot avocat pe care-l trece cu mandrie de tata in CV cu profesie cu tot. 

Dupa scenele astea de prost gust, nu mai urmeaza nimic. Presa afla, HotNews.ro scrie pe larg, televiziunile preiau fara sa citeze ca de obicei iar deputatii juristi incep sa se balbaie public. 

De fapt, n-a fost un vot ci o discutie de principiu desi toata lumea vede ca a fost un vot in toata regula. Unii deputati PSD afirma ca nu sustin modificarile astea, pe motiv ca ar fi o golanie, ca nu exista nici un raport insusit de Comisie, dar am vazut cu ochii nostri ca de fapt nimeni de la PSD nu s-a impotrivit votului. Dimpotriva, unii pesedisti visau cu ochii deschisi la "masa si dansul" de la Brasov. 

Toate astea se intampla sub guvernarea altui fost avocat, Victor Ponta, foarte smecher si el prin 2006, cand apara in instanta personaje ca Tender desi nu avea voie ca era deputat iar clientul sau era trimis in judecata de DIICOT. Adica era un proces in care avocatul Ponta pleda impotriva statului, numai ca viitorului premier nu-i prea pasa de incompatibilitata asta flagranta.

Ei, acum ce va face fostul avocat Ponta, ajuns intre timp premier? Va dovedi oare mai mult respect fata de lege, fata de justitia condusa de rudele si amicii sai din facultate? Sa zicem ca atunci era mai necopt sau ca-l strica anturajul. Le va cere acum, parlamentarilor PSD, in calitate de presedinte de partid si premier cu responsabilitati, sa refuze intoarcerea Romaniei cu zece ani in urma? 

Daca nu va face asta, avocatii parlamentari vor avea toate motivele sa mearga cu dom' profesor Adam la Brasov, unde-i asteapta masa si dansul. Traian Basescu nu mai are dreptul legal sa intoarca legea a doua oara in Parlament la reexaminare. 

Daca ajungem aici, epoca magistratilor curajosi se cam incheie. Romania se transforma, in doua minute, in tara avocatilor smecheri. Sursa hotnews

“Există un grup infracţional, organizat pentru a ne fura resursele”

Sunteţi expert independent al Comisiei Europene. Nu s-au supărat cei din Comisie pe dumneavoastră de când l-aţi „atacat” făţiş pe domnul Barosso ?

Simion Dascălu, expert al Comisiei Europene: Nu, că lucrăm în zone diferite. Suntem foarte mulţi cei care îl tragem la răspundere pe „şeful cel mare”, iar dacă ar fi dorit să aibă o imagine pertinentă vis-a-vis de ceea ce se întâmplă în România, ar fi putut s-o facă…Numai că iată că n-a avut nevoie. Urmează să-l dăm în judecată. Eu am discutat să facem o acţiune comună, noi cei peste 10.000 de semnatari ai unei petiţii, nemulţumiţi de acţiunile domnului Barosso. Am rămas stupefiaţi că domnul Ponta a trecut în cealaltă barcă, or în situaţia în care te duci acolo şi te trezeşti că mai ai pe încă unul în spate care trădează cauza , există posibilitatea să primeşti un altfel de răspuns, Şi-atunci am stat să ne gândim să vedem dacă domnul Ponta nu i-o fi spus domnului Barosso: „lăsaţi că rezolv eu cu domnii ăştia, nu vă mai bateţi capul cu ei !”…

Ce urmează? Pe cine daţi în judecată?

Chiar şi un singur cetăţean afectat în drepturile sale de deciziile Comisiei Europene sau ale Consiliului Europei  se poate adresa Înaltei Curţi a UE şi are dreptul la despăgubiri. Pe cine dăm în judecată? Pe domnul Barosso evident, pentru că aşa am făcut sesizarea la Comisie. Dar de data asta nu-i mai cerem nimic domnului Barosso, ci vom cere Înaltei Curţi Europene de la Luxembourg să-l sancţioneze. Considerăm că votul nostru de la referendum ne-a fost furat prin imixtiunea gravă a domului Barosso. Pe de altă parte, aveam activităţi în domeniul proiectelor europene, iar „invenţia” acestuia cu pragul, nereglementată în vreun fel de Uniunea Europeană, imixtiunea nepermisă în treburile interne ale românilor, trecerea peste votul nostru perfect legal au făcut ca eu să pierd şi pe plan financiar. A venit şi partea americană care s-a implicat la fel, dar mai întâi discutăm cu partea europeană. Şi în situaţia asta îl întreb pe domnul respectiv: „Bine domnule Barosso, votul meu de ce nu are importanţă, pentru că această Comisie Europeană, conform Tratatului, nu are atribuţiuni în acest sens?”

Şi atunci, eu îi dau conotaţie de nerespectare a drepturilor mele şi îi dau o valoare, pentru tot ce n-am putut eu realiza din această cauză - pensie, imposibilitatea accesării fondurilor pe programe de cercetare, din cauza unei guvernări incompetente MRU şi Boc, din cauza carora n-am obţinut cofinanţarea…- , aşadar o valoare reală, demonstrabilă, măsurabilă, bani pe care-i cer Comisiei Europene şi domnului Barosso- „ Plăteşte tu acum!”Îl acuz că prin acţiunea lui a impus un sistem în afara votului legal, sistem care pe mine şi pe multe milioane de români ne-a afectat direct.

Îl mai acuzaţi şi de apartenenţă la grup organizat, creat în vedere săvârşirii de infracţiuni, în speţă furtul resurselor strategice ale României, grup format din Băsescu, Gittenstein, Merkel, Barosso ?

Da , e vorba de „ghişeftul” lui Gittenstein..

Care „ghişeft” şi cum demonstraţi?

Păi simplu, că dacă se ţinea de partea de activitate diplomatică probabil că am fi avut şi noi beneficii ca simpli cetăţeni ; activitate a firmelor româneşti şi eliminarea vizelor. Dacă aceste lucruri erau rezolvate discutam altfel. Vă spun asta pentru că am avut contacte directe în Statele Unite cu firme din domeniul aeronauticii şi am avut relaţii până în anul 2000 cu ataşaţii comerciali ai ambasadei americane şi existau multe proiecte comune reciproc avantajoase…Dar se vede acum vreo schimbare? Avem  apoi problema pamânturilor rare, a materialelor speciale folosite în aeronautică şi aviaţie şi a energiei. Evident discutăm de Roşia Montană, de cupru, de petrol şi gaze …Şi m-a bucurat poziţia adoptată de ministrul energiei care a declarat că nu mai putem mări preţul energiei, pentru că populaţia nu mai suportă acest lucru, iar industria dispare.

În situaţia asta trebuie regândită toată politica. Întâmplător am tangenţă cu aceste lucruri prin Centrul de Cercetare pe care-l conduc, creat tot în sprijinul dezvoltării regionale europene. Ne ocupăm şi de partea de energie. Povestea cu creşterea preţurilor se leagă şi de povestea cu domnul Barosso, de interesele doamnei Merkel…Suntem ţara cu rezerve energetice şi materiale speciale, dintr-un motiv sau altul încă neexploatate, neepuizate şi care o perioadă de timp oferă o anumită stabilitate pe acest domeniu. A apărut o luptă de la o decizie dată de Departamentul de Stat al SUA legată de materialele speciale şi pământurile rare.  Mai bine zis , în 2005 , fondurile  Pentagonului pentru materiale speciale s-au epuizat şi evident că trebuia găsită o soluţie. Din acest motiv, au apărut conflicte cu China. A fost un joc al Academiei de Ştiinţe americane şi al Departamentului de Stat al Energiei care au făcut aşa o mişcare politică , un studiu care a estimat că prin 2030 aceste resurse mondiale se vor epuiza. Şi-atunci eu emis două estimări de creşteri de preţuri,  paradoxal, exact în momentul declanşării crizei economice în 2007.

Efectul? Vedeţi preţurile actuale de pe piaţa noastră…Cine câştigă? Cei care investesc în energie. Clubul de la Roma estima şi el o creştere de preţ motivând că suntem prea mulţi pe planetă şi dacă se dezvoltă Africa, India şi China în acelaşi timp avem o problemă cu resursele. Mai pot fi găsite şi surse alternative, dar unii n-au drept la viaţă şi nu ştiu cine a stabilit acest lucru şi de ce. Şi pe această idee am ajuns şi noi să avem preţurile dictate în baza unor hotărâri din exteriorul României şi-aici intervine absurdul; de ce să am eu preţurile stabilite la bursa din Chicago, sau din Londra ? Pentru că eu produc energie la Bistriţa sau la Porţile de Fier. De s-o înstrăinăm şi noi să plătim alt preţ ? În Germania, în Cehia în Franţa, privatizarea în energie s-a făcut la un nivel de 15-20%. La noi de ce se face în unele cazuri până la 100%?

Şi-aici pun o întrebare în calitate de cetăţean. La noi de ce nu s-a făcut referendum în privinţa utilizării resurselor ? Că n-am auzit de-asemenea lucru. Aaa..că s-a spus că e bine să rămână la stat. Şi domnul Stat de când îşi ia dreptul să înstrăineze oricum şi de ce mă obligă pe mine să plătesc preţurile astea aberante, stabilite de alţii? Şi-atunci intervine întrebarea legitimă; „există vreun interes?’ Există!

Şi-ajungem la crearea de grupuri de interese. UE spune aşa; dacă unii s-au întâlnit şi-au stabilit ceva în comun , au încălcat legea concurenţei, căci nu mai vorbim acum de piaţă liberă ci de înţelegeri. Există o înţelegere între aceste persoane? Există. Care e elementul comun ? Băsescu , nu? Că se vede de la o poştă. Toţi susţin acelaşi lucru, vorbesc aceeaşi limbă.  Şi care-i interesul lui Băsescu ? Să le umple buzunarele…Că pe gratis nu cred c-o fac.  Ca să evite colapsul lor imediat cauzat de această creştere de preţuri, ei trebuie să găsească nişte resurse pentru o perioadă de douăzeci de ani , până vor dezvolta noile tehnologii, astfel încât actuala lor industrie existentă prin lume să nu sufere.

Şi-atunci îşi găsesc”parteneri”…

Păi le spun” şi-aşa nu sunteţi în stare să vă exploataţi resursele, să le folosiţi, uite, vă dăm noi ceva bani şi le luăm noi, apoi vi le dăm înapoi să le mai plătiţi o dată!”. Cam cum e contractul cu Chevron-ul în acest moment, care intră în aceeaşi categorie cu „ghişeft-ul” domnului Gittenstein. Să nu uităm că el a fost reprezentantul mai multor firme, printre care şi Lockheed Martin, implicată în scandalul”şpăgii” date unui prim ministru din Japonia care a şi intrat la puşcărie şi în scandalul Starfighter cu livrarea unor avioane de care nimeni n-avea nevoie, către Germania. Iar cu Chevron-ul problema este clară: am dat gazele de şist, de fapt de „şest”, printr-un contract în care scrie –foarte interesant- explorare, dezvoltare şi..exploatare! Cu liniuţe clare între ele, iar domnul de la Agenţia care-a dat licenţa spune: „nu domnule, e numai pentru explorare”. Păi amice, tu nu ştii să citeşti un contract? Eu am avut contracte semnate cu americanii privind livrarea unor avioane, şi dacă nu eşti atent, avocaţii din Franţa sau din America te păcălesc cu aceste fraze şi cuvinte şi trebuie să ceri clar definiţia diverşilor termeni.

Şi-au spus clar. Pentru statul român revine doar ce depăşeşte nu-ştiu-câte milioane de metri cubi producţie. Crede cineva că vor depăşi acea producţie? Niciodată. Or să spună”domnule, ştii de fapt, dumneata nu eşti în stare să scoţi, zăcământul este sărac” aşa că în loc de 30 de ani, îl vor scoate în 50 de ani şi nu primeşti niciun leu. Îţi vei cumpăra gazele tale la preţul impus de-afară.

Acum, întâmplător, ne ocupăm de surse spaţiale de energie pentru Agenţia Europeană. A ajuns acum să mă coste energia cât costă energia pe un satelit? Sau pe Lună sau pe Marte? Nu e absurd? Nu se poate ca preţul energiei pe kilowatt-oră să ajungă la asemenea cote. Atunci înseamnă că vin cu energia de-acolo şi mi-o instalez acasă, pentru că mi-o amortizez în 20 de ani – dar atenţie, ceea ce fac durează cel puţin 20 de ani şi nu mai trebuie să măresc preţul la energie folosind tehnologie spaţială- şi este o întreagă nebunie, pentru că noi ne producem singuri energia aici în ţară. Simplu , nu? Trebuie să ne trezim cumva pentru că cineva ne fură „ caşcavalul” de sub noi, cum se spune…

Revenind la grupul infracţional: aici, dacă interesul este convergent şi rezultatele duc la faptul că respectivii sunt beneficiarii acestor grupuri, pe mine, expert al Comisiei Europene, dacă văd că există o înţelegere între ei – nu mă interesează ce documente au semnat între ei –  efectul contează, rezultatele. Nu se poate să ai coincidenţe întâmplătoare, vorba americanului. Să ai acest comportament sincronizat, înseamnă că a existat undeva o organizare ca la carte. Şi ce spun eu? Există un grup infracţional organizat pentru a ne fura resursele. Dacă ni le-ar fi luat legal, însemna să mă întrebe şi pe mine şi pe dumneavoastră, să bată uşor la uşă şi cum a zis domnul ministru:” măi frate, declarăm la început că investitorii în energie vor da 51% din producţie pe piaţa românească”. Şi toţi exportă şi le mai şi plătim certificatele verzi. Nenorocirea e că aici au mers pe ideea pe care-au avut-o şi cei de la imobiliare care nu-şi construiau drumuri, conducte de apă, nu aduceau curent şi gaze după principiul”las’ c-aduce primăria”.La fel au zis şi ăştia că transportă pe infrastructura statului. N-au toţi loc pe „ţeavă”. E prea îngustă!

Sursa Gandeste.org

Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)

Cum se poate recunoaste traista ciobanului?
Majoritatea gradinilor si proprietarilor de gradini considera traista ciobanului ca fiind o buruiana deosebit de neplacuta, cu radacini rezistente. Putine persoane cunosc faptul ca aceasta poate fi si o planta medicinala utila.
Ca urmare a rozetei de frunze si a fructelor plkate sub forma de inima, planta poate fi recunoscuta cu usurinta
Tulpina plantei este scurta, atingand inaltimea maxima de 20-50 cm. tulpina este simpla sau ramificata.
Frunzele bazale care se gasesc in partea jos a tulpinii, ating lungimea de 5-10 cm, sunt lanceolate si dintate, fiind asezate in forma de rozeta. De regula, rozeta de frunze se culca pe sol, uneori se ridica. Florile mici, albe, dintate se gasesc la capatul tulpinii. Florile – la inceput imprastiate – formeaza ulterior un chirchine alungit. Planta face parte din familia cruciferelor. Traista ciobanului este foarte frecventa in lunile aprilie-mai, inflorind pana in luna noiembrie.
Fructele plantei sunt specifice, plate, in forma de inima, cu multe seminte inchise intr-o teaca.
Unde se gaseste traista ciobanului?
Traista ciobanului este larg raspandita in tara noastra.Este o planta medicinala demult cunoascuta, utila, insa pentru foarte multi fiind numai o buruiana greu de distrus. Traista ciobanului este o planta nepretentioasa care traieste si in sol uscat. este o buruiana frecventa intalnita in gradini si campuri, insa se gaseste si pe fanete, pasuni, de-a lungul drumurilor, gardurilor, zidurilor, chiar si intre pietre sau crapaturile de beton. In locurile umede traista ciobanuluipoate fi atacata de ciupercile de mucegai, in asemenea cazuri suprafata plantei este acoperita de mucegai.
Efectul traistei ciobanului
Planta are efect asupra vaselor de sange, reduce sangerarea si tensiunea arteriala. In opinia unor cercatatori , efectul benefic al plantei se datoreaza nu substantelor sale active ci mucegaiului care ataca planta. In medicina populara, traista ciobanului, eventual in combinatie cu alte plante, este utilizata din trecut in vederea reducerii sangerarii puternice pe durata menstruatiei. datorita efectului de reducere si schilibrare a tensiunii arteriale, este tot mai frecvent recomandata in cazul problemelor cardiace si de circulatie, de asemenea de in cazul hipertensiunii arteriale. Are un efect benefic ca hemostatic in caz de hemoragii gastrice si intestinale, hemoragii nazale si frecvente. Traista ciobanului este o componenta importanta a ceaiurilor de detoxificare si a aunguentelor care ajuta la vindecarea ranilor.
Care parti se utilizeaza?
In medicina se utilizeaza intreaga planta aflata deasupra solului, in special tulpiuna superioara , de maxim 30 cm inaltime. Planta poate fi recoltata pe durata intregului sezon, insa pe cat posibil se recomanda primavara. Traista ciobanului se smulge cu radacini cu tot din sol, se curata, apoi se leaga si se lasa la uscat intr-un loc ferit de soare, bine aierisit.
Substantele active
Efectul antihipertensiv se datoreaza in special continutului de acetilcolina. Alte substante active importante sunt colina, diozima care isi produce efectul asupra vaselor de sange, tiramina care stimuleaza muschii netezi si histamina care dilata vasele de sange. In afara acestora planta mai cotine uleiuri volatile, vitamina C, flavonoide si saponine.

ROST… de Dan Puric

ROST… de Dan Puric

"Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri."

Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. La fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară! Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credinta. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada . Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.

Sursa facebook

Cum au dispărut monarhiile din Europa de Est

V-ați pus vreodată această întrebare? Toată lumea știe că Regele Mihai a fost forțat să abdice la 30 decembrie 1947. De la acest fapt istoric, oamenii, azi, comentează vrute și nevrute.

Acest text nu-și propune să facă apologia monarhiei. Nu este un nou capitol de  dezbatere „Republică” versus „Monarhie”. Este doar o lecție de istorie. Ordinea poveștilor care urmează este aleatoare.

Bulgaria

În 1940, aflată într-o situație comparabil de dificilă cu a României, Bulgaria intră în război alături de Axă. În cazul refuzului, ar fi fost invadată de Germania. În cazul acceptului urma să primească înapoi Cadrilaterul. Evident, a fost aleasă a doua variantă. Regele Boris al III-lea a făcut toate compromisurile pentru a limita efectele potențiale ale războiului asupra țării sale. Mai puțin unul: n-a vrut sub nici o formă să declare război Uniunii Sovietice, lucru care-l scotea din sărite pe Adolf Hitler. Nu intru în detalii, esențial este că Țarul Boris al III-lea moare subit în 1943, la scurtă vreme după un nou scandal cu Hitler.

Boris III al Bulgariei

Îi succede la tron fiul său, de numai 6 ani: Simeon al II lea devine noul Țar. La fel ca și în cazul Regelui Mihai I al României, s-a constituit un consiliu de regență condus de Prințul Kiril de Bulgaria, fratele lui Boris. Kiril a făcut toate eforturile posibile de a scoate Bulgaria din alianța cu Germania, ducând aceleași tratative cu Aliații prin Cairo (un exemplu familiar și nouă, românilor). Eforturile acestea nu au împiedicat Uniunea Sovietică să declare război Bulgariei și s-o ocupe.

Simeon II al Bulgariei

Prințul Kiril a fost arestat (1 februarie 1945) și executat (iunie 1945) alături de 22 de miniștri într-un total de 67 de membri ai clasei politice, pentru crime de război. Asta în condițiile în care Bulgaria a fost singura țară din Axă care n-a exterminat nici un evreu. În 1946 monarhia este abolită prin „referendum”, iar tânărul rege Simeon al II-lea este exilat.

Ungaria

La sfârșitul Primului Război Mondial, Ungaria a devenit pentru scurtă vreme republică, întrucât tot imperiul se destrămase iar regele Carol al IV-lea nu mai avea peste ce domni.

După revolta comunistă din 1919 a lui Bela Kun, care a declarat Republica Sovietică Ungaria, înfrântă cu ajutorul important al României, puterea a ajuns la amiralul Miklos Horthy care a declarat Ungaria drept regat, dar nu l-a lăsat pe Carol al IV-lea să acceadă la tron ci a instituit Regența, postul de rege fiind declarat vacant. Regența a fost condusă de Miklos Horthy. Astfel încât, odată cu înfrângerea Ungariei în Al Doilea Război Mondial, regența și-a pierdut reprezentantul. Tranziția spre comunism a fost mai dificilă la Budapesta pentru că presiunea Occidentului a fost mai mare, alegerile din Noiembrie 1945 au fost libere, comuniștii n-au avut decât 17%. Cu toate acestea, democrația în Ungaria n-a putut rezista, la presiunea sovieticilor comuniștii maghiari au fost cooptați în guvern, pe care l-au cucerit cu totul până la urmă așa cum s-a întâmplat mai peste tot în Europa de Est. În 1946, Ungaria este declarată republică, deși nu mai fusese condusă efectiv de un monarh încă din 1918.

Iugoslavia

Ultimul rege al Iugoslaviei, Petru al II-lea Karageorgevici, a fost un opozant al Axei. Era foarte tânăr, doar 11 ani, când a urcat pe tron, astfel încât a fost și aici instituită regența, condusă de unchiul său Prințul Pavel de Iugoslavia. Acesta a semnat Tratatul Tripartit prin care oficial Iugoslavia intra în război de partea Axei. Ce a urmat a fost un fel de 23 August de la noi.

Petru II al Iugoslaviei

Petru al II-lea, care nu era de acord cu alianța cu Axa, îl înlătură de la putere pe Prințul Paul. Un act extrem decis la vârsta de 17 ani. Cronologia este următoarea:

• 25 Martie 1941 – Paul semnează Tratatul Tripartit
• 27 Martie 1941 – Petru al II-lea îl înlătură pe Prințul Paul și se proclamă Rege
• 6 Aprilie 1941 – Hitler amână „operațiunea Barbarossa” și invadează Iugoslavia, care capitulează pe 17 Aprilie.

În aceste condiții dramatice, Regele Petru pleacă în exil în Anglia împreună cu guvernul, iar Iugoslavia este dezmembrată în provincii împărțite între Italia, Ungaria, Bulgaria și Grecia.

În haosul care a urmat, războiul s-a mutat în zona undergound, două armate de partizani, una comunistă iar cealaltă monarhistă, apropiată apoi din ce în ce mai mult de germani, s-au bătut între ele și împotriva tuturor. Au învins comuniștii, care au cucerit puterea la sfârșitul războiului, iar la 29 Noiembrie 1945 Adunarea Constituantă a abolit monarhia, Petru al II-lea nu a mai revenit din exil niciodată.

Cehoslovacia

Fiind o provincie a Austro-Ungariei, la sfârșitul Primului Război Mondial, odată cu obținerea independenței, s-a declarat republică.

Polonia

Pe măsură ce Polonia s-a reconstituit ca stat, după ce timp îndelungat a fost împărțită între Prusia, Austro-Ungaria și Rusia, ideile iluministe au impulsionat eliberarea națională, astfel încât renașterea Poloniei s-a concretizat în forma unei republici (1918).

Albania

Ahmet Zogolli a fost omul care a creat statul național albanez modern. Ajuns prim ministru, apoi președinte al Republicii, a instaurat monarhia constituțională, în 1928, devenind Regele Zog I – Skanderbeg III al Albaniei. Nu este locul să discutăm despre domnie, a fost ciudată, regele, excentric într-un fel, a supraviețuit numeroaselor atentate asupra sa (peste 50!!), în criza anilor ’30 țara sa devenind dependentă economic de Italia.

Zog I – Skanderbeg III al Albaniei

Așa cum Germania a anexat Austria, la fel, Italia a anexat Albania în aprilie 1939 (Invazia a început chiar în Vinerea Mare). Ultimatumul nu a fost acceptat de Zog, rezistența, deși eroică, a fost repede înfrântă, astfel încât regele a plecat în exil, ajungând la Londra. Partizanii comuniști, ajutați de comuniștii iugoslavi, au preluat controlul la sfârșitul războiului. În urma unor alegeri, din decembrie 1945, „câștigate” cu 93% de comuniști, Adunarea Națională a Albaniei declară abolită monarhia în ianuarie 1946. Regele Zog nu va mai reveni niciodată din exil, unde se stinge în 1961.

România

Regele Mihai I, confruntat cu dezastrul unui război pe teritoriul României, îl arestează, la 23 August 1944, pe conducătorul statului, dictatorul Ion Antonescu. Regimul comunist se instalează treptat în România ocupată. După alegerile fraudate masiv de comuniști din noiembrie 1946, în ciuda opoziției sale față de totalitarism („greva regală”), regele este silit să abdice și pleacă în exil la 30 Decembrie 1947.

Mihai I al României

Rusia

Am lăsat la urma această țară pentru că aici situația a fost mai complicată, monarhia fiind una absolutistă, nu constituțională, Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei fiind declarat împărat autocrat.

Nicolae II al Rusiei

Situația economică îngrozitoare, pe fondul Primului Război Mondial, care a condus la Revoluția din Februarie 1917, a fost asociată cu numele său. Țarul a abdicat, fiind arestat împreună cu familia sa. În ciuda încercărilor disperate de a pleca în exil, acest lucru nu i s-a permis. Comuniștii au preluat puterea de la guvernul provizoriu al menșevicilor în Octombrie 1917 și în noaptea de 16/17 Iulie 1918 Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, împreună cu toată familia sa, soție, copii și personalul care a ales să-i însoțească în captivitate, este executat în subsolul unei case în care erau deținuți.

Concluzie

Toți monarhii Europei de Est erau foarte tineri în perioada izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial. Dar toți au primit o educație aleasă care i-a învățat să se comporte cât mai demn, în orice situație. Astfel încât, în ciuda tinereții și a lipsei de experiență, ei au încercat să decidă ce este mai bine pentru popoarele lor.

Eu sunt de părere că regii Europei de Est au reușit să se comporte excepțional în niște condiții de un dramatism extrem. Faptul că monarhiile lor au fost spulberate de totalitarismele secolului trecut contează mai puțin, regretele sunt tardive și, pentru multă lume, sunt eterne. Contează însă foarte mult că monarhiile constituționale din răsăritul Europei au demonstrat că reprezintă ultimele redute ale democrațiilor din aceste țări, aceste instituții fiind în același timp și ultimele desființate.

Astfel încât cred că aceasta este adevărata semnificație a cuvintelor Regelui Mihai:

„După 84 de ani de când am devenit rege, pot spune că cele mai importante lucruri, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea.” (discurs 25.10.2011)

Sursa Despredemnitate

Reglementarea sectorului financiar este împotriva… naturii umane

“Susținem ideea că orice proiect care privește societatea trebuie să fie compatibil cu natura umană pentru a aduce beneficii”. Nu este din declaratia de independenta  a Statelor Unite, este din consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, care incepe asa o analiza privind reglementarea din sistemul financiar-bancar ("Sfarsitul reglementarii si ultimul reglementator"-Hotnews, 9 aprilie). Care este mesajul (mea culpa pentru simplificare)?

1. Reglementarea sectorului financiar limiteaza liberatea de alegere si este deci impotriva naturii umane. („Forța care se naște din dorința omului de a fi respectat (Thymos-ul la care se referea Platon) modelează reglementarea astfel încât aceasta să asigure transparența în sectorul finaciar, contabilitatea corectă a avuției și minimizarea fraudei.Orice reglementare care nu asigură aceste cerințe sau care este în exces limitează libertatea de alegere și intră în conflict cu nevoia omului de a fi respectat. Pe termen lung, întărirea reglementării de tipul „comandă și control” care se realizează în prezent se va dovedi ineficientă”). Altfel spus, daca autoritatile vor ca prin reglemetarea sectorului financiar sa ajusteze cumva cererea la posibilitatile pe termen lung ale economiei, astfel incat bulele creditului, imobiliare sau bursiere sa se umfle mai rar si mai putin, atenteaza la libertatea de alegere a electoratului, limitand-o.

2. Pietele ar trebui sa se regleze singure in interiorul ciclului comportament rational-euforie-panica-comportament rational iar interventia autoritatilor pentru relglementare si control nu va elimina decat temporar riscurile supraincalzirii anumitor segmente din mediul financiar („Această suscesiune repetabilă între rațiune-euforie-panică-rațiune permite piețelor să se repare singure, nu pentru că o cer reglementatorii. În cel mai bun caz, reglementările cer piețelor să facă ajustări în direcții spre care piețele s-ar fi îndreptat oricum”).

3.Chiar si in contextul institurii reglementarilor, treptat vor apare presiuni tot mai mari (citeste lobby din partea sectorului financiar-bancar, „cointeresare” a decidentilor din politica) pentru eliminarea lor, presiuni ce vor avea, in final, castig de cauza. („controalele stricte nu pot împiedica apariția euforiei prin suprimarea libertății de alegere decât temporar, deorece îngrădirea libertății declanșează lupta pentru eliminarea controalelor. Această luptă a început la mijlocul anilor ’80 și a rezultat în dereglementarea care a urmat până la izbucnirea crizei în 2007”)

Ce putem spune aici? Bancherii se viseaza din cand in cand trimisii lui Dumnezeu pe pamant. Boss-ul de la Goldman Sachs a spus-o aproape textual acum vreo 2 ani. Domnul Croitoru este mai modest, se limiteaza la apararea naturii umane. Avem insa cateva obiectii de ridicat.

1.Daca reglementarea incalca dreptul la alegere, ce sa spunem de salvarea bancilor din bani publici care s-a practicat pe scara larga in lume? Oare contribuabilul a fost intrebat daca e dispus sa plateasca prin taxe si impozite pentru supravietuirea celor care au practicat pe scara larga hazardul moral? Poate vroia sa directioneze fonduri suplimentare spre educatie si sanatate nu spre banci sau plata imprumuturilor destinate salvarii sectorului bancar? Nu i-am incalcat liberatatea de alegere?

2.Pe linia asta, a menajarii..naturii umane si liberatatii de alegere, ar putea fi justificate o multime de chestii. Pornografia infantila de pilda sau consumul de droguri. De ce sa le interzicem daca exista cerere pentru asa ceva si dorinta de a le alege? Ce scapa din vedere domnul Croitoru este ca liberatea mea de alegere n-ar trebui sa afecteze viata celor de langa mine, cu alte cuvinte libertatea lor de alegere. N-ar avea nimeni nimic cu cei ce inghit halucinogene daca respectivii ar lenevi apoi zile intregi in pat razand de mama focului; riscul ca un astfel de om „liber” sa capete un comportament incontrolabil, punand in pericol viata si integritatea altora e insa evident. La fel in cazul bulei creditului. Daca cei care vor sa se imprumute cu pana la 70% din venituri, contractand ipotecare fara garantii nu m-ar afecta si pe mine, in momentele cand spargerea bulelor imobiliare si de creditare provoaca recesiune severa in economie, as fi dispus sa-i lasam sa moara pe mana lor. Or, cat timp programele de austeritate care au urma dupa dilatarea deficitelor bugetare in scopul salvarii bancilor ne afecteaza pe toti, poate n-ar trebui sa fim suparati daca bancilor li se reteaza din aripi cand vor sa ne inunde cu credite tocmai pe final de ciclu economic.

3.Daca doar pietele ar trebui sa regleze ciclul ratiune-euforie-panica-ratiune, de ce n-au fost lasate sa cada TOATE bancile cu probleme? Nu era o solutie in spiritul miscarii pietelor (vezi cotatiile bancilor in 2009)?. De ce li s-a permis sa acceseze bani publici, fonduri de la Fed, sa adopte noi reguli de raportare prin care sa-si evalueze decent mizeriile de sub pres? Argumentul „too big to fail” are ceva in comun cu natura umana? Cu ideea de echitate, de justitie sociala?. Ce ar spune Platon despre asta?

PS. „Experiența României confirmă că întărirea unor reglementări în condițiile liberalizării capitalului au rămas ineficiente (Isărescu 2009, pp. 346-360; Georgescu, 2011)” mai spune domnul Croitoru. Da, asa e, am avut o bula a creditului si in conditiile unor rezerve minime de 40% la valuta. Dar daca n-ar fi permis BNR ca, pe varful bulei, in 2007, raportul dintre rata si venituri ale debitorilor sa poata urca pana la 70% (de la 33-40% anterior) poate n-am fi avut atatea credite neperformante acum (cam 20% din total, peste 700.000 romani cu restante).Cati dintre cei care tremura sa nu fie aruncati in strada din casa pentru care nu mai pot plati rate ar mai apara liberatea de a alege un credit scump, cu clauze defavorabile si intr-o valuta care sa surclaseze in vremuri de criza leul?

Sursa Cristian Dogaru