etanolul - combustibilul viitorului? Experienţa Braziliei

Pe străzile oraşului Sao Paulo, unul dintre cele mai aglomerate din lume, circulă zilnic 8 milioane de automobile. Poluarea nu pare să fie o problemă la fel de gravă ca în alte metropole...poate şi pentru că la Sao Paulo maşinile folosesc drept combustibil etanolul.

În Brazilia, etanolul a început să fie folosit pe scară largă drept combustibil din 1975, pe vremea dictaturii militare.

Scopul era limitarea importurilor de petrol, care consumau jumătate din veniturile obţinute din exporturi.

Aşa că guvernul a investit în programul Pro-Alcool - un program de promovare a alcoolului etilic obţinut din trestia de zahăr...adică etanolul.

Producătorii de etanol au primit subvenţii importante, producţia a crescut.

	Maşină cu motor care funcţionează cu etanol

Industria auto a trebuit să se adapteze noului combustibil, care , în plus, era mai ieftin decât benzina.

Aşa se face că în scurt timp aproape toate maşinile din Brazilia funcţionau cu etanol.

Criza etanolului din anii 90

La sfârşitul anilor 90 Brazilia s-a confruntat cu o criză severă a etanolului.

Preţul zahărului a urcat brusc pe pieţele internaţionale, ceea ce i-a determinat pe producătorii brazilieni să se reorienteze către producţia de zahăr în detrimentul celei de etanol.

Etanolul se produce prin fermentarea sucului de trestie de zahăr şi apoi prin distilarea alcoolului obţinut.

Aşa că producătorii îşi reglează producţia în funcţie de variaţia preţului zahărului sau etanolului pe piaţă.

Criza de etanol din anii 90 a pus sub semnul întrebării orientarea aproape exclusivă a pieţei brazilene spre consumul de etanol şi a afectat credibilitatea industriei etanolului.

	Fabrica de etanol Moema

Consumatorii au constatat dintr-o dată că degeaba aveau maşini care mergeau cu un combustibil ieftin, dacă acesta nu era de găsit.

Drept urmare, industria auto a revenit la maşinile pe benzină.

Însă nu pe benzină pură, spune Fabio Feldmann, fost membru în Congresul Braziliei şi în prezent unul dintre cei mai cunoscuţi ecologişti din Brazilia:

"În Brazilia nu există benzină pură. Când faci plinul la o benzinărie, cumperi de fapt un amestec de 77% benzină şi 23% etanol" , explică Fabio Feldmann.

Pe vremea când era deputat, Fabio Feldmann a fost unul dintre iniţiatorii legii care a impus benzinăriilor să vândă atât etanol cât şi benzină aditivată cu etanol.

De ce se adaugă etanol în benzină?

Dincolo de raţiunile economice, etanolul fiind mai ieftin cu mai bine de o treime decât benzina, există şi o motivaţie ecologică pentru combinarea celor două tipuri de combustibili.

Inginerul chimist Carlos Rossell lucrează în cadrul Proiectului Etanol de la Universitatea Campinas din Sao Paulo, unul dintre centrele de cercetare cele mai avansate în domeniul biocombustibililor.

"Benzina are în compoziţie carbon şi hidrogen. Etanolul are în plus şi oxigen."

"Pentru a arde, benzina foloseşte oxigen pe care îl ia din aer. Dacă e aditivată cu etanol, foloseşte oxigenul din compoziţia etanolului şi consumă mai puţin oxigen din aer."

"În plus, emisiile rezultate din arderea etanolului sunt mai curate."

"Compuşii de carbon, vinovaţi de efectul de seră care duce la încălzirea globală sunt în cantitate mai mică", spune profesorul Rossell.

Etanolul e mai ieftin

Un tur pe la mai multe benzinării din oraş m-a lămurit repede: peste tot există trei tipuri de pompe.

La unele se vinde etanol, la altele benzină aditivată cu etanol şi la celelalte un amestec din cei doi combustibili.

	Etanolul e mai ieftin decât benzina

Preţurile afişate arată că etanolul e mult mai ieftin, costă puţin mai mult de jumătate faţă de un litru de benzină.

Majoritatea maşinilor sunt echipate cu motoare care acceptă atât etanolul, cât şi benzina sau amestecul între cele două tipuri de combustibil.

Cum s-a adaptat industria auto

Motorul hibrid, aşa numitul "flex engine", a apărut dintr-o socoteală simplă: producătorii de automobile şi-au dat seama că trebuie să găsească o modalitate prin care să-şi vândă maşinile indiferent de fluctuaţiile preţului etanolului.

Aşa că în anul 2003, doi dintre marii producători de automobile, General Motors şi Volkswagen, au scos pe piaţa braziliană primele flex cars - maşini cu motor hibrid, care costau la fel de mult ca cele cu benzină.

Avantajul de a putea alege combustibilul în funcţie de preţ a fost decisiv: în prezent 85% din maşinile din Brazilia sunt cu motor hibrid.

E vreo diferenţă în a conduce o maşină pe etanol şi una pe benzină, l-am întrebat pe unul din şoferii cu care am stat de vorbă la Sao Paulo:

"Singura diferenţă se vede dimineaţa, când e mai răcoare şi motorul porneşte mai greu."

"După ce motorul s-a încălzit, merge la fel ca şi cu benzină. Dar asta e problema maşinilor model mai vechi", îmi spune şoferul.

Ce e o maşină hibrid?

Pentru a înţelege cum funcţionează un motor hibrid, am vizitat uzina General Motors din Sao Paulo.

La prima vedere, hala de montaj seamănă cu un laborator imens: oameni îmbrăcaţi în halate albe, cu ochelari de protecţie, se foiesc de colo colo.

	Uzina General Motors din Sao Paulo

Insă mulţimea de cabluri, instalaţii şi echipamente, dar mai ales zgomotul infernal, arată clar că e vorba de o hală de producţie.

Carlos Augusto de Souza, responsabilul pentru relaţii cu presa, mă însoţeşte de-a lungul traseului complicat pe care îl urmează maşinile pe bandă, trecând prin diferitele etape de montaj.

După ce am văzut cum sunt asamblate maşinile, ne retragem într-un colţ mai liniştit, unde directorul tehnic Henrique Pereira îmi explică ce înseamnă de fapt un motor hibrid şi care e diferenţa faţă de unul obişnuit.

"Motorul e la bază cel pe benzină, dar a necesitat o serie de adaptări, pentru că etanolul e coroziv pentru părţile metalice şi unele de cauciuc."

"Aşa că a fost necesar să schimbăm unele materiale. În rest e un motor normal, ca cel pe benzină".

"Se comportă la fel, indiferent de tipul de combustibil folosit: benzină, etanol sau un amestec din cele două, în orice proporţie doreşte şoferul", explică directorul tehnic.

Henrique Pereira ridică capota maşinii pentru a-mi arăta motorul hibrid.

Cel produs de General Motors se numeşte flexpower. Fiecare producător şi-a denumit altfel motorul hibrid, şi denumirea e trecută pe spatele maşinii.

Evoluţia motorului hibrid

Henrique îmi arată un mic rezervor lângă motor. Seamănă cu cel pentru lichidul de parbriz.

"E un rezervor pentru benzină care faciliteaza pornirea în zilele reci", îmi explică Henrique, subliniind că nu vorbim de iernile din România, ci de standarde braziliene... adică sub 12 grade celsius.

"Problema sunt caracteristicile chimice - sub 12 grade Celsius etanolul nu se aprinde."

"Aşa că sub această temperatură e nevoie de un mic ajutor, adică de puţină benzină - la asta foloseşte rezervorul special."

"Brazilia e o ţară tropicală, aşa că nu se recurge prea des la el."

	Directorul tehnic de la GM Sao Paulo

"Acum alimentarea cu benzină din rezervorul special se face automat, însă în anii 80 şoferul trebuia să apese pe un buton pentru a ajuta motorul cu benzină."

GM, ca şi ceilalţi producători, încearcă acum să elimine acest mic rezervor. În industria auto e o competiţie acerbă în această privinţă", spune Henrique.

Cât de performant e motorul care funcţionează cu etanol?

În ceea ce priveşte performanţele motorului atunci când maşina funcţionează cu etanol, părerile şoferilor sunt împărţite:

"Nu numai că e mai ieftin, dar să şi mai multă putere motorului", e de părere un şofer.

"Motorul se comportă la fel, are aceeaşi putere şi acelaşi demaraj, indiferent că merge cu etamol sau cu benzină", spune altul.

"Cu etanol, motorul e mai puternic", crede un alt şofer.

Altul îl contrazice: "Benzina dă mai multă forţă motorului".

"Nu se sesizează nici o diferenţă, maşina se comportă absolut la fel", crede un altul.

Opiniile şoferilor sunt contradictorii, aşa că am cerut părerea specialiştilor.

"În realitate când merge cu etanol, motorul e mai puternic decât atunci când merge cu benzină", spune directorul tehnic de la uzina General Motors, Henrique Pereira.

"Are mai multă putere şi un demaraj mai bun, datorită compoziţiei chimice a etanolului", explică Henrique Pereira.

Consumul - un dezavantaj

Dacă în privinţa performanţelor motorului care funcţionează cu etanol părerile sunt împărţite, în ceea ce priveşte consumul, toată lumea pare de acord:

"Cu etanolul parcurgi o distanţă mai mică decât cu benzina", spune un şofer.

"Etanolul e mai ieftin, dar consumul e mai mare", atrage atenţia un altul.

"La maşina mea, un litru de etanol mi-ajunge pentru 9 km, în timp ce unul de benzină pentru 14. Aşa că totul depinde de preţul etanolului - e doar o chestiune de matematică", explică o doamnă.

Părerea interlocutoarei mele e împărtăşită şi de directorul tehnic de la General Motors:

" Etanolul are un consum mai mare cu 33% decât benzina, în principal datorită puterii calorice mai mari, care îmbunătăţeşte însă performanţa motorului."

"E adevărat, consumul de etanol e mai mare cu o treime decât cel de benzină, dar etanolul e mai ieftin."

"Ca să te decizi ce să pui in rezervor te orientezi dupa preţ."

"Dacă e o diferenţă de preţ mai mare de 30%, atunci e mai rentabil să foloseşti etanol, dacă diferenţa e mai mică, mai bine pui benzină."

"Acesta e avantajul motorului flex - consumatorul poate alege carburantul cel mai convenabil", spune Henrique Pereira.

În plus, spune directorul tehnic de la GM, etanolul e un combustibil curat.

	Motor hibrid

Când dezasamblezi un motor care a funcţionat cu etanol, motorulul arată de parcă ar fi nou.

Modificări necesare la motoarele importate

Pentru a folosi combustibilii care se găsesc în Brazilia, adică etanol sau benzină aditivată cu etanol, maşinile importate au nevoie de anumite modificări:

" Marii producători, pentru a vinde în Brazilia maşini aduse din import, trebuie să le facă aşa numita tropicalizare", explică directorul tehnic de la GM.

"Trebuie să schimbe anumite componente din cauciuc pentru a le adapta la combustibilii brazilieni care conţin minimum 23 la sută etanol".

"O maşină adusă ilegal peste graniţă şi care nu e pregătită astfel, riscă să se strice relativ uşor," avertizează Henrique.

Avantaje pentru producătorii de etanol

Marcelo de Amorim Biagi este directorul uzinei de etanol Moema, din nordul statului Sao Paulo - a zecea fabrică din ţară ca mărime.

El explică faptul că uzina sa foloseşte energia obţinută prin arderea borhotului.

Din materia fibroasă obţinută după presarea trestiei de zahăr se obţine energie pentru funcţionarea fabricii şi chiar energie suplimentară, care poate fi vândută.

Aşadar dintr-o unică materie primă - trestia de zahăr, se produc zahăr, etanol şi energie electrică.

Dealtfel toate cele 500 de fabrici de zahăr din Brazilia sunt independente energetic.

Etanolul din trestie - mai rentabil

În prezent, Brazilia şi Statele Unite îşi dispută poziţia fruntaşă în producţia mondială de etanol. Cele două ţări asigură 70% din etanolul produs în întreaga lume.

În timp ce etanolul brazilian e produs din trestie de zahăr, cel american e din porumb. Însă rentabilitatea energetică diferă.

Avantajul e de partea etanolului brazilian, spune Fernando Moreira Ribeiro, secretarul general al UNICA, principala asociaţie a producătorilor de trestie de zahăr din statul Sao Paulo:

"Pentru fiecare unitate de energie consumată pentru producerea de etanol din porumb, incluzând aici toata benzina sau motorina consumată la transport, fertilizare, şi aşa mai departe, se obţin 1,6 unităţi de energie."

	Tulpina trestiei de zahăr, bogată în sucul din care se obţine etanolul

"Din grâu se obţin 1,2 unităţi de energie, destul de puţin. Din sfeclă - 1,8 unităţi de energie."

"În Brazilia, din trestia de zahăr, la fiecare unitate de energie consumată se obţin 8,2 unităţi de energie."

"Raportul e influenţat pozitiv de faptul că nu consumăm energie suplimentar, ci dimpotrivă, producem energie din reziduuri", spune secretarul general al asociaţiei crescătorilor de trestie de zahăr Unica.

Şi directorul tehnic de la General Motors, Henrique Pereira, e de părere că etanolul obţinut din trestie de zahăr e superior:

"Trestia e una din cele mai bune plante pentru a produce etanol, fiindcă se folosesc toate resturile rezultate în procesul de producţie."

"Resturile de celuloză sunt arse pentru producerea de energie. În cazul altor plante, pentru a obţine etanolul se poate consuma energie excesivă", avertizează Henrique Pereira.

Toate tipuri de etanol pot servi drept combustibil.

Numai că unele sunt mai corozive decât altele, şi motoarele necesită adaptări suplimentare. De pildă etanolul din struguri.

"Eu unul prefer să fac vin din struguri şi etanol din trestie."

"Cum spunem noi în Brazilia, ce-i bun e de băut, restul se poate arde", spune râzând directorul tehnic de la General Motors.

Temeri privind extinderea culturilor pentru biocombustibili

Ambiţia declarată a Braziliei este ca până în 2015 să producă etanol suficient pentru a înlocui 10% din benzina consumată în întreaga lume.

Dezvoltarea explozivă a industriei etanolului stârneşte însă o serie de îngrijorări.

Pentru a produce mai mult etanol, suprafeţele cultivate ar putea fi extinse excesiv, în dauna culturilor destinate hranei, avertizează Marcelo Furtado, coordonatorul Greenpeace Brazilia.

	Recoltarea trestiei de zahăr

"Pentru brazilianul de rând ar putea însemna preţuri mai puţin accesibile la alimente", spune Marcelo Furtado.

Economistul Mario Plinio Nastari, expert în biocombustibili şi reprezentant al Braziliei în negocierile cu Statele Unite şi Uniunea Europeană privind comerţul cu etanol, e însă de altă părere.

"În Brazilia se cultivă în prezent trestie de zahăr pe 6,2 milioane de hectare: jumătate pentru zahăr şi jumătate pentru etanol. Soia ocupa de patru ori mai mult."

"Suprafaţa totală cultivată e de 63 de milioande de hectare."

"Fără a intra defel în pădurea amazoniană sau atlantică, ecosisteme protejate de lege, Brazilia tot mai are disponibilă o suprafaţă cultivabilă aproape dublă faţă de cea folosită acum".

"Aşa că avem resursele necesare pentru a produce masiv pentru export", spune economistul Plinio Mario Nastari.

Efecte asupra mediului

Teoretic nu există riscul invadării pădurii amazoniene de către culturile de trestie de zahăr, dat fiind că în nordul ţării condiţiile naturale sunt mai puţin propice culturii de trestiei de zahăr.

Există însă temerea că, prin extinderea către sud a suprafeţelor cultivate pentru producerea de etanol, s-ar putea împinge spre nord culturile de soia.

Acestea ar putea genera defrişări în pădurea amazoniană - bogăţia naturală cea mai de preţ a Braziliei.

"Savana braziliană din statul Sao Paulo, numită cerrado, a fost distrusă în bună parte pentru a face loc plantaţiilor de trestie de zahăr", spune Fabio Feldmann, fost ministru al mediului şi deputat în congresul brazilian.

"Ne temem ca o eventuală dezvoltare explozivă a industriei etanolului să nu ducă la efecte similare celor provocate de culturile de soia, care au dus la defrişări masive în pădurea amazoniană".

Din pădurea tropicală atlantică, zonă împădurită care se întindea de-a lungul coastei de est a Braziliei, nu a mai rămas în prezent decât aproximativ 3 la sută.

Restul a fost distrus în ultimii cinci sute de ani pentru a face loc plantaţiilor de trestie de zahăr şi cafea.

	Plantaţie de trestie de zahăr

Reprezentantul cultivatorilor de trestie de zahăr, Fernando Moreira Ribeiro, nu e însă de acord cu ce spun ecologiştii:

"Nu e adevărat că plantaţiile de trestie de zahăr au distrus pădurea atlantică."

"Trestia se cultivă mai degrabă în interiorul statului Sao Paulo decât pe coastă."

"În plus, există legi stricte care reglementează regimul suprafeţelor împădurite", spune reprezentantul cultivatorilor.

Legile nu sunt respectate

Pentru a pune capăt defrişărilor abuzive, mai cu seamă în pădurea amazoniană, guvernul federal a dat o lege care reglementează regimul pădurilor.

"Legea le permite proprietarilor de păduri să utilizeze doar 80 la sută din suprafaţa deţinută, restul de 20% trebuind menţinut ca fond forestier", explică Fabio Feldmann, fost deputat.

"În regiunea amazoniană, proporţia e inversată: proprietarii pot folosi în scopuri agricole doar 20 la sută din suprafaţa pe care o deţin."

"Problema însă e că legea nu e respectată, mai cu seamă în regiunile îndepărtate din nordul ţării," spune Fabio Feldmann.

Adriano Santhiago de Oliveira, de la Ministerul Mediului, spune că autorităţile fac eforturi pentru a se asigura că legea nu rămâne numai pe hârtie:

"Avem echipe de inspectori care merg pe teren şi verifică modul în care sunt făcute defrişările, dacă sunt respectate normele de mediu", explică oficialul brazilian.

"În cazul în care sunt descoperite nereguli proprietarii plătesc amendă, şi riscă să îşi piardă autorizaţia de funcţionare sau chiar să facă închisoare", spune reprezentantul Ministerului Mediului.

Reziduuri toxice

Una din principalele temeri privind extinderea culturilor de trestie de zahăr este legată de vinasă, o substanţă reziduală rezultată din distilarea siropului de trestie în vederea producerii etanolului.

	Fabrică de etanol

Profesorul Carlos Rossell, expert în tehnologia producerii etanolului, avertizează că, dacă nu e folosită cum trebuie, vinasa e periculoasă pentru mediu.

"Are aciditate mare şi o concentraţie mare în săruri. Asta poate contamina pânza freatică, dat fiind că e folosită ca fertilizant."

"Trebuie răspandita pe sol cu moderaţie astfel incat plantele sa poata capta substantele nutritive", spune profesorul Carlos Rossell.

Numai că, spun ecologiştii, volumul mare de vinasă rezultat din producerea etanolului - în jur de 12 litri de vinasă pentru un litru de etanol - şi răspândirea ei ca fertilizant pe aceleaşi suprafeţe, timp de ani de zile, fac ca solul să devină saturat şi substanţele să ajungă în pânza freatică.

Brazilia lucrează în prezent la producerea de tehnologie care să permită limitarea volumului de vinasă rezultat în urma distilării.

Incedierea culturilor de trestie - pericol pentru oameni şi mediu

Pentru a face mai uşoară recoltarea manuală, la vremea recoltei plantaţiile de trestie de zahăr sunt incendiate pentru a elimina frunzele şi a face astfel mai uşoară munca tăietorilor.

	Plantaţie arsă

Profesorul Tamas Szmrecsanyi, profesor la Universitatea Campinas, spune însă că arderea câmpurilor ucide vietăţile mici şi provoacă o poluare masivă.

"Fumul gros rezultat din arderea recoltelor generează boli de plămâni şi chiar cancer locuitorilor din oraşele din apropierea plantaţiilor", spune profesorul Szmrecsanyi.

Reprezentantul cultivatorilor de trestie, Fernando Moreira Ribeiro, spune însă că situaţia e departe de a fi atât de gravă:

"Exista studii care arată că arderea recoltelor nu polueaza grav atmosfera. Nu e vorba de incendii chiar atât de extinse."

"E nociv doar pentru oraşele din imediata apropiere a plantaţiilor."

"De aproape 6 ani, există însă în Sao Paulo o lege care ne obligă să limităm arderea culturilor."

"De aceea, încet-încet se trece la recoltarea mecanizată. Dar ce se va întâmpla atunci cu cei 250 000 de tăietori de trestie de zahăr," se întreabă Fernando Moreira Ribeiro?

O nouă formă de sclavie?

Recoltarea manuală a trestiei de zahăr e o muncă grea, admite reprezentantul cultivatorilor de trestie, dar, spune el, e cea mai bine plătită muncă din sectorul agricol.

Jurnalistul Marcelo Leite nu e însă de acord:

"În urmă cu câteva săptămâni, ziarul la care lucrez, Folha de Sao Paulo, a relatat cazul unui fermier care a încălcat legislaţia muncii referitoare la munca pe plantaţiile de trestie de zahăr, exploatându-şi lucrătorii."

"Era un fel de formă de sclavie, chiar aşa au numit-o inspectorii de la Ministerul muncii", spune jurnalistul.

Despre încălcări ale legii, e drept, în cazuri izolate, vorbeşte şi profesorul Tamas Szmrecsanyi - oameni care nu sunt plătiţi sau care muncesc şi trăiesc în condiţii inumane.

"Munca asta ucide la propriu."

	Tăietori de trestie pe plantaţie

"Tăietorii nu pot munci decât vreme de câţiva ani, pentru că după aceea nu mai dau randament."

"Sunt plătiţi în funcţie de cât produc, aşa că muncesc până la epuizare. Trebuie să taie 10-12 tone de trestie pe zi, sau chiar mai mult."

"In statul Sao Paulo, în perioada 2004-2005, au murit 13 tăietori din cauza muncii grele."

"Sunt plantaţii pe care lucrează chiar şi femei şi copii."

"E adevărat, există o lege a muncii, dar e încălcată adesea."

"Au fost amendaţi mai mulţi propietari de fabrici sau plantaţii, şi există chiar câteva procese penale intentate de Ministerul MUncii împotria unor cultivatori", spune profesorul Szmrecsanyi.

Brazilia a fost ultima ţară din lume care a abolit sclavia, în 1888, aminteşte profesorul Smreczany, care povesteşte pe un ton amar că, un secol mai târziu, în 1999, în Sao Paulo circula o glumă.

Se spunea: gata, au trecut 100 de ani, aşa că legea care a abolit sclavia s-a prescris.

Etanolul - un combustibil ecologic

Dincolo de temerile pe care le stârneşte avântul luat de industria etanolului, acesta rămâne deocamdată o posibilă alternativă la combustibilii tradiţionali.

Susţinătorii etanolului amintesc că întregul ciclu de producţie, de la plantarea trestie de zahăr şi până la arderea etanolului în motorul maşinilor, consumă mai mult carbon decât emite în aer.

De aceea etanolul e numit "combustibil verde", adică regenerabil.

17 milioane de oameni trăiesc în regiunea Sao Paulo - adică în oraş şi în împrejurimi.

Locuitorii metropolei cred că înlocuirea totală sau parţială a benzinei cu etanolul a mai redus din poluare.

	Oraşul Sao Paulo

" Cred că e un lucru bun şi ar trebui dezvoltat în continuare", spune un bărbat.

"Într-o metropolă ca Săo Paulo, care nu are prea multe parcuri, poluarea e o problemă foarte gravă şi oamenii trebuie să conştienteze asta", spune un alt locuitor.

"Comparativ cu New Yorkul, aerul e mai curat, poate şi datorită faptului că noi folosim etanolul drept combustibil mai mult decât benzina. Etanolul poluează mai puţin", spune o tânără.

Etanolul - o soluţie în lupta împotriva încălzirii globale

Să fie etanolul combustibilul viitorului? Economistul Plinio Mario Nastari, expert în biocombustibili:

"Etanolul obţinut din biomasă, mai ales din trestie de zahăr, e una din cele mai viabile strategii privind rezolvarea a două probleme fundamentale:

găsirea unui înlocuitor pentru petrol şi combustibilii derivaţi din acesta, şi reducerea emisiilor de carbon din aer."

Etanolul raspunde ambelor probleme, ceea ce îl face un posibil combustibil al viitorului, crede economistul Nastari.

	Stradă circulată în Sao Paulo

Profesorul Tamas Smreczany de la Universitatea Campinas e de altă părere:

"Combustibilii viitorului sunt apa, hidrogenul, oxigenul, energia solară."

"Nu putem înlocui toată benzina cu etanol, nu putem produce atâta etanol."

"In plus, dacă preţul petrolului scade, etanolul nu mai e rentabil", spune profesorul Szmrecsanyi.

Folosirea etanolului drept combustibil poate ajuta la diminuarea efectelor încălzirii globale, însă nu este suficient, e de părere reprezentantul Greenpeace, Marcelo Furtado:

"Etanolul reprezintă doar o piesă dintr-un puzzle."

"E doar o etapă de tranziţie către folosirea de combustibili regenerabili."

"Să nu credeţi că Europa sau Statele Unite pot sta acum liniştite crezând că nu mai e nevoie să îşi reducă emisiile de gaze poluante, fiindcă pot cumpăra etanol din Brazilia."

"Nu putem produce atâta etanol cât să satisfacem şi piaţa braziliană şi pe cea din afară."

"Putem ajuta la reducerea emisiilor de gaze, dar soluţia o reprezintă folosirea pe scară largă a noilor forme de energie obţinută din resurse regenerabile."

E nevoie de o discuţie serioasă cu privire la consumul de energie, mai cu seamă în ţările foarte dezvoltate", e de părere reprezentantul Greenpeace.

Sursa BBC

Cazul Sima: investiţia prin brokeri neautorizaţi este ca şi cum ai arunca bani într-un canal

Piaţa de capital iese cu imaginea puternic şifonată din acest scandal, chiar dacă nici CNVM, nici Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi nici brokerii locali nu au o responsabilitate directă în cazul Sima. 

Cazul brokerului fugar Cristian Sima aduce în prim- plan o problemă importan­tă legată de investiţiile pe pieţele de capital interna­ţio­nale, în contextul în care în ultimii ani au apărut zeci de firme care se promovează ca brokeri şi spun că oferă servicii de tranzacţionare pe pieţele externe.

Sima a fugit din ţară după ce ar fi pierdut circa 3,5 milioane de euro, banii a circa 60 de clienţi ai WBS Holdings, o firmă de brokeraj specializată în tranzacţii pe pieţele internaţionale care este înregistrată în Insulele Virgine Britanice şi nu este autorizată sau supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

Acum, clienţii lui Sima, printre care se numără nume sonore precum fostul ministru de finanţe Daniel Dăianu şi creatoarea de modă Irina Schrotter, aşteaptă ca Sima să vină înapoi şi să le dea banii. Din cauză că WBS Holding nu este înregistrată în România, ei au puţine pârghii pentru a-şi recupera banii.

"Cred că CNVM ar fi trebuit să-l supravegheze dinainte pe Sima, având în vedere declaraţiile lui extravagante. Trebuie verificat dacă WBS Holding

este autorizată de către autorităţile din Marea Britanie şi pentru ce tipuri de tranzacţii are autorizaţie. CNVM-ul ar trebui să ia legătura cu cei din Marea Britanie, să facă o investigaţie şi să afle ce statut are această companie WBS Holding", spune avocatul Cristian Duţescu.

Sima a câştigat clienţi din sferele înalte ale societăţii, folosindu-se de ima­ginea câştigată la TV, de prieteniile şi recomandările de care s-a bucurat în această zonă.

El a declarat că pentru aceşti clienţi nu a contat faptul că WBS Holding nu este înregistrată la CNVM. "Toată lumea ştia şi toată lumea era încântată de avantajele fiscale", a declarat Sima într-un interviu acordat jurnalistului Radu Soviani şi difuzat ieri de Realitatea TV.

"Foarte mulţi nu depun plângere pentru că au mai multe şanse să-şi recupereze banii dacă mă întorc decât dacă depun plângeri în British Virgin Is­lands. Oricum, contractele sunt făcute de avocaţi londonezi şi mă acoperă 100%", a declarat Sima.

Şi avocaţii susţin că în astfel de cazuri investitorii sunt foarte expuşi. "Problema e Forex, unde nu există niciun fel de protecţie, aceste tranzacţii nu sunt supuse controlului CNVM şi nu poţi să urmăreşti brokerul", spune avocatul Gheorghe Piperea.

Chiar dacă nici CNVM, nici Bursa de Valori Bucureşti şi nici brokerii locali nu au o responsabilitate directă în cazul Sima, toată piaţa de capital locală iese cu imaginea puternic şifonată.

S-a aflat cauza incendiului din Confort City

Incendiul din complexul rezidential Confort City s-a produs din cauza unui scurtcircuit la un frigider.

Incendiul  s-a produs la unul dintre apartamentele situate la mansarda blocului, din cauza unui scurtcircuit electric declansat, cel mai probabil, de defectiuni aparute pe timpul exploatarii unui frigider, arata rezultatele comisiei de ancheta, potrivit Mediafax.

Numarul apartamentelor afectate in urma incendiului din ansamblul rezidential Confort City de pe Splaiul Unirii este de aproape 100, potrivit autoritatilor.

Incendiul a izbucnit la mansarda din lemn a cladirii, pe o suprafata de aproximativ 500 mp, extinzandu-se si la etajul 10 al blocului de locuinte. Focul s-a propagat ulterior pe fatada, la etajele inferioare. Flacarile, favorizate de vant, au cuprins, in plan orizontal, toate cele 8 scari ale imobilului.

Interventia la incendiu a fost ingreunat de barierele de acces si de masinile parcate in zona, care au intarziat intrarea echipelor de pompieri, dar si de faptul ca reteaua de hidranti a complexului nu a functionat.

Dezvoltatorul a precizat ca va incepe, imediat ce autoritatile o vor permite, reabilitarea blocului afectat de incendiu, initial pe propria cheltuiala, fara a se face insa raspunzator de prejudiciile produse si putand apela ulterior la societatile de asigurari.

"Incepand cu data de 8.10.2012, vom pune la dispozitia tuturor proprietarilor ale caror unitati locative au fost distruse de incendiu apartamente in cadrul ansamblului Confort City, apartamente care vor beneficia de bai functionale, mobilier de dormitor,  precum si utilitatile de baza  necesare (apa curenta si electricitate) pentru a fi folosite cu destinatia de locuinta pana  la momentul  la care apartamentele distruse vor fi  fi readuse in stadiul initial", a transmis compania printr-un comunicat.  Sursa Dailybusiness

Casele executate silit – chilipiruri false? Castiguri tentante, riscuri prea mari

Imobilele executate silit par plasamente atractive, pentru ca au preturi mult sub media pietei, astfel incat ofera castiguri foarte mari la revanzare. Ele ascund insa unele riscuri care ii tin departe pe investitori.

Bancile si executorii judecatoresti scot locuinte executate silit la preturi tot mai atractive, unele chiar incredibil de mici.   

Astfel, o garsoniera in Lupeni de 25 de metri patrati costa 3.400 de euro, iar o garsoniera de 22 de metri patrati in Buzau – 5.000 de euro. Un apartament cu doua camere de 48 metri patrati, in Buftea, este scos la licitatie pentru suma de 26.000 de euro.   

De asemenea, case din jurul Capitalei, care se vindeau inainte de criza la preturi astronomice, sunt evaluate acum la licitatiile de la executari silite pornind de la 25.000 de euro.   

La asa preturi, oricine s-ar gandi ca ar fi avantajos sa cumpere, pentru a revinde apoi la sume mult mai mari. In realitate, aceste investitii nu sunt insa atat de atractive ca la prima vedere.

"Cu siguranta, e un moment bun sa cumperi pentru investitii. In cazul imobilelor executate silit, exista si oferte la sub jumatate din pretul pietei, ceea ce ar duce la randamente de 30-40% in unul sau doi ani", a declarat Ion Catutoiu, directorul general al agentiei imobiliare Real Time.   

"Dar apare o problema: daca imobilul e locuit, trebuie sa il eliberezi si atunci multi se feresc de o asemenea investitie. E o latura sensibila. Agentia noastra nu face deloc tranzactii cu imobile executate".   

O parere similara are analistul imobiliar Ion Radu Zilisteanu. Pentru a calcula un eventual castig, acesta propune un calcul simplu. O casa executata silit poate fi achizitionata cu 25.000 de euro si are un pret de piata de 40.000 de euro. Cel care a cumparat-o poate revinde, sau chiar poate astepta o crestere a pietei, in jur de 5% pe an, in urmatoarea perioada, crestere ce ar ridica profitul, pe termen lung.

Dar Zilisteanu atrage atentia asupra unui aspect: "In 90% din cazuri, cel executat silit deschide proces si il cheama parte pe cumparator". Astfel, intervine o nedorita bataie de cap.   

In plus, cele mai ieftine locuinte se afla in orase cu viitor incert. "3.400 de euro o garsoniera suna tentant. Totusi, la Lupeni, zona monoindustriala, aceasta nu poate fi considerata o investitie sigura", spune Zilisteanu.   

Fostul presedinte al Asociatiei Romane a Agentiilor Imobiliare, Liviu Ureche considera aceste locuinte drept "active toxice" ale bancilor. "La o valoare atat de mica, te gandesti automat ca poate exista un viciu ascuns, o problema din punct de vedere tehnic. Nu as cumpara, pentru ca nu stiu ce povara duc in spate", a declarat acesta.   

"Stim foarte bine ca nu exista piata imobiliara fara creditare. Practic, ar insemna ca bancile sa vanda si tot ele sa finanteze. Foarte rar se incheie tranzactii cu imobile de acest gen", a adaugat Ureche. Sursa Dailybusiness

Vitaminele salvatoare

Potrivit unui studiu efectuat de cercetători britanici şi danezi, un anume complex de cinci vitamine poate prelungi speranţa de viaţă a bolnavilor de cancer în fază terminală cu cel puţin doi ani. Mai mult de două treimi dintre persoanele care au participat la studiu au trăit cu circa şase luni mai mult decât speranţa de viaţă prognozată la un an după diagnosticare. Iar unii dintre ei mai erau încă în viaţă trei ani mai târziu.

            Se pare că rezultatele obţinute prin administrarea acestor vitamine sunt similare cu cele ale celor mai performante medicamente anti-cancer, însă fără efectele secundare ale acestora.

            Studiul a fost efectuat pe pacienţi care sufereau de cancer pulmonar, cerebral, mamar, de colon, dar şi de alte tipuri de cancer.

            Setul de vitamine constă din următorul complex: coenzima Q 10 – un compus vital pentru sinteza energiei pe cale naturală în organism. În afară de aceasta, complexul conţine şase oxidanţi: vitaminele A, C, E , acid folic, seleniu şi betacaroten.

            În plus, pacienţii au primit şi cantităţi mici de alte nutriente, precum vitamina B şi ulei de peşte.

            Studiul a fost publicat în Journal of International Medical Research.

Sursa Informatiicancer

2020 pare mai plauzibil pentru aderarea la Euro.

Mediul de afaceri care bugeteaza deja in euro a fost inselat. Obiectivul de trecere la moneda unica in 2015 este nerealist, sustin analistii financiar-bancari.

Intrebat in februarie 2012 in ce masura ultimele reducerii ale dobanzii de politica monetara sunt menite sa accelereze procesul de trecere la euro, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu a raspuns: “Nu cred ca accelereaza, procesul de trecere la euro va fi rediscutat probabil dupa alegeri”.

Dar, desi suntem inca inaintea alegerilor,analistii financiari-bancari nu se sfiesc sa spuna ca “adoptarea monedei euro de catre Romania in 2015 este un subiect gen SF” sau ca „2015 este un obiectiv total nerealist in momentul de fata”. Si totusi suntem multe firme care au luat de bun obiectivul de trecere la moneda unica europeana si s-au finantat in euro la termene care depasesc semnificativ anul 2015, pentru ca cea mai mare a perioadei pana la scadenta creditului sa se deruleze in interiorul zonei euro si deci sa evite riscul valutar. Lor ce li se poate spune, ca autoritatile au fost, ca de obicei, neserioase?!

Din pacate insa nu doar analistii financiari-bancari admit ca obiectivul de trecere la euro este nerealist, ci si banca centrala din moment ce conditiile de creditare pentru finantarile in valuta vor deveni mai stricte decat pentru cele in lei, daca populatia si firmele care solicita imprumutul nu obtin veniturile in moneda imprumutului.Iar aici nu e vorba doar de creditul in euro care creste mult mai repede decat cel in lei si se adreseaza preponderent firmelor. Un numar mare de companii romanesti bugeteaza in euro si asta nu doar ca urmare a dependentei de importuri, ci si a angajamentului ferm ca Romania va intra in zona euro.

Intrebarile adresate in aceasta saptamana de revista „Finantistii” analistilor economici sunt:

1. Majoritatea analistilor sustin ca anul 2015 constituie o data nerealista pentru trecerea la euro. Care ar fi termenul la care – conservandu-se modul actual de functionare al politicilor monetare si structurale – s-ar putea adopta moneda unica?

2. In conditiile in care toate termenele anuntate pana acum pentru trecerea la euro au fost sau vor fi depasite, care considerati ca este impactul amanarii adoptarii monedei europene asupra bilanturilor companiilor romanesti?

3. Considerati ca volatilitatea decizionala care se manifesta la nivelul celor trei tipuri de politici – monetara, fiscala, structurala – poate avea un efect benefic asupra economiei romanesti in ansamblul sau?

4. Care dintre aceste trei tipuri de politici credeti ca ar trebui sa primeze?

5. Lasand la o parte modul la care a functionat economia romaneasca pana in momentul de fata, considerati ca trebuie facute schimbari si daca da in ce sens prin prisma tipului de politica pe care ati nominalizat-o la punctul anterior?

Laurian Lungu, managing partner Macroanalitica

1. Este dificil de spus deoarece conditiile adoptarii euro depind atat de conditiile economice interne cat si de cele externe. Insa, la ritmul actual in care se implementeaza reformele structurale nu as vedea adoptarea euro mai devreme de cel putin o decada.

2. Nu cred ca este unul semnificativ. Unele companii isi fac oricum calculele in euro, deci incorporeaza in pretul produselor lor si fluctuatia ratei de schimb. Altele, au pretul produselor lor finale indexat la euro.

3. Bineinteles ca nu. Mai ales ca in conditiile economice de astazi fluxurile financiare externe se indreapta in general catre piete unde primeaza credibilitatea institutiilor, stabilitatea legislativa si transparenta deciziilor. Economia Romaniei are nevoie de finantare externa pentru a creste, iar incertitudinea si lipsa de coerenta la nivelul politicilor economice au un impact negativ asupra acesteia.

4. Este mai degraba vorba de o coordonare a acestora. Cele trei politici au efecte complementare in economie. Efectul unei anumite politici la un moment dat este mult mai potent pentru economie daca acea politica este sprijinita de celelalte doua.

5. Daca ne uitam la modul cum functioneaza economia Romaniei astazi, si la starea ei, este clar ca o schimbare de politici economice este in mod imperios necesara. Politica fiscala trebuie sa vizeze un orizont de timp mediu si lung si sa urmareasca anumite principii astfel incat predictibilitatea acesteia sa creasca. Politicile structurale sunt mult ramase in urma, iar viteza de reactie a autoritatilor in acest domeniu ar trebui marita semnificativ.

Florin Citu, analist independent

1. Intr-un raport pe care l-am scris pentru SAR am avansat ca o data mai aproape de realitatea economica, atat interna, cat si externa, ar fi anul 2020. Aceasta data ia in considerare experienta in interiorul zonei euro a unor tari cu gandire politica similara cu a noastra, dar si cu indicatori economici - la data adoptarii euro - apropiati de cei pe care ii observam astazi in Romania. Tinta este gresit axata pe atingerea unor obiective nominale. Experienta a aratat ca decalajul indicatorilor care masoara realitatea, productivitatea muncii, de exemplu, nu s-a micsorat in interiorul zonei euro pentru tari precum Grecia, Spania sau Portugalia.

2. Nu vad niciun impact pe termen scurt care sa fie rezultatul amanarii adoptarii monedei europene. Economia Romaniei este euroizata aproape in totalitate si aici iau in calcul si aparatul public.

3. Volatilitatea politicilor economice nu poate sa fie benefica decat pentru traderi. Si nici pentru acestia pe termen lung. Pentru economia reala, volatilitatea politicilor economice este cel mai nociv lucru, pentru ca influenteaza negativ deciziile de investitii si economisire. Literatura economica este plina de studii care arata ca volatilitatea politicilor economice influenteaza negativ acumularea de capital si implicit potentialul de crestere al unei tari.

4. Pe termen scurt, mixul de politici fiscale si monetare este important pentru asigurarea conditiilor de crestere economica. Pe termen lung, conteaza politicile structurale, politica monetara este neutra.

5. Pe termen scurt trebuie redusa importanta politicii monetare. Politica fiscala si bugetara trebuie sa fie in prim-plan, dar nu prin interventionism. Este momentul ca statul roman sa lase sectorul privat sa functioneze fara subventii mascate prin contracte guvernamentale. In acelasi timp, sectorul public trebuie sa transfere si ultimele resurse pe care le administreaza, foarte prost de altfel, in sectorul privat. Pe termen lung tarile cu venit mare pe locuitor au si un stat mic.

Catalina Molnar, economist-sef UniCredit Tiriac Bank

1. Referitor la data de aderare la moneda euro, mai exact anul 2015, autoritatile au declarat deja oficial ca termenul a fost mentinut doar pentru continuarea reformelor, si ca este considerat a fi nerealist. Adoptarea monedei euro pentru Romania va depinde atat de procesul de convergenta reala si nominala, cat si de rezolvarea problemelor din zona euro. Consider ca o tara ar trebui sa adopte moneda unica atunci cand procesul de convergenta reala este destul de avansat astfel incat politicile comune sa nu creeze dezechilibre, iar reactiile la socuri asimetrice sa nu fie devastatoare. Pentru Romania acest proces va fi indelungat.

3. In general, volatilitatea nu este sanatoasa pentru o economie, nici cea decizionala si nici cea asociata pietelor financiare. Daca pentru neutralizarea celei de a doua exista intrumente de acoperire a riscului (headging), in cazul efectelor generate de volatilitate decizionala variantele sunt mult mai limitate.

4. Nu cred in ideea ca anumite politici economice sunt mai importante decat altele. Este nevoie de o coexistenta sanatoasa a acestora. Avand in vedere ca banca centrala a dovedit pana acum o responsabilitate mult mai ridicata in privinta corectiei dezechilibrelor, consider ca pentru viitor, pentru grabirea procesului de convergenta reala, parghiile sunt la guvern, care trebui sa utilizeze politicile fiscale si structurale.

5. Avand in vedere ca Romania este o economie cu o dependenta ridicata fata de capitalul strain, cred ca e foarte important ca politicile economice sa fie orientate in directia cresterii competitivitatii. Inlaturarea birocratiei din zona atragerii fondurilor europene, imbunatatirea administratiei publice si eficientizarea alocarii fondurilor, crearea unui cadru fiscal clar, stabil si care sa ofere beneficii investitorilor sunt doar cateva aspecte care pot conferi perspective mai bune intr-un termen relativ scurt. Pe mai departe, restructurarea – privatizarea companiilor de stat, investitiile in infrastructura, dar si in capitalul uman, scaderea fiscalitatii in paralel cu eradicarea evaziunii fiscale, sunt, evident, masuri care pot face din Romania o poveste de succes.

Florian Libocor, economist-sef BRD

1. Exista argumente pro si contra vis-a-vis de momentul 2015. Inclin sa cred ca este mai intelept sa tratam anul 2015 ca ancora. Adoptarea efectiva a euro este un proces amplu si sensibil. Din punctul de vedere al fiecarui stat, este un proiect national care, insa, este parte dintr-un proiect european. Astfel de procese trebuie realizate cu intelepciune si la momentul potrivit. Inainte ca ele sa fie realizate este necesar ca nivelul de coeziune si gradele de convergenta, atat reala, cat si nominala, sa fie cat mai ridicate. Reforma structurala trebuie accelerata pentru a reduce disparitatile regionale. Sunt necesare cresteri in planul competitivitatii si al productivitatii din economie. Oricum ar fi, trebuie sa tinem seama ca decizia de adoptare a euro va avea valente economice, dar si politice.

2. Pe de o parte pozitiv, deoarece companiile vor avea timp sa se reconsolideze. In momentul de fata conteaza mai putin moneda. Leul este o moneda relativ stabila, dat fiind contextul european general. Esential acum este managementul companiilor si viziunea strategica. Nu moneda euro trebuie sa preocupe, ci produsele realizate si pietele de desfacere, care trebuie diversificate. Atat la nivel de economie, cat si la nivel de companie, concentrarea pe un produs anume sau pe o piata anume este riscanta.

3. Politicile economice nu trebuie tratate ca niste avioane de hartie, iar deciziile trebuie sa fie bine cantarite si oportune. Cu alte cuvinte, avem nevoie de stabilitate, corelare si consistenta. Jocul de-a taxele si impozitele sau de-a prioritatile economice nu a fost niciodata benefic. Este nevoie de armonie nu de haos daca doresti sa dezvolti procese si sa construiesti durabil.

4. Niciuna nu ar trebui sa primeze, ci ar trebui sa fie cat mai strans corelate. Totusi, in zona de politici structurale ar fi benefica o optimizare a modului de abordare in sensul accelerarii reformelor. Aceste politici sunt esentiale si vor deveni “vioara intai” dupa ce vom fi adoptat moneda euro si nu vom mai dispune de cele doua mecanisme monetare de ajustare economica: cursul de schimb si rata dobanzii.

5. In zona de politica fiscala si cu precadere pe componenta de colectare a veniturilor bugetare. Ar fi extraordinar daca Romania ar reusi sa colecteze venituri la bugetul de stat care sa ajunga la echivalentul a 35-37% din PIB. Asta este o provocare mare si are acest statut de prea multa vreme. Am sa ma repet: cheia optimizarii si corectiei pozitiei bugetare nu este taierea cheltuielilor, ci crestere veniturilor, care sa asigure un nivel de cheltuieli cat mai adecvat ritmului de dezvoltare si crestere pe care ti l-ai propus. In prima instanta doar suna frumos, dar sunt convins ca este si posibil.

Melania Hancila, economist-sef Volksbank

1. Avantajele si costurile aderarii Romaniei la moneda unica considerate anterior crizei financiare vor trebui reanalizate cu atentie, mai ales ca uniunea monetara este in plin proces de transformare si ar fi oportun sa asteptam intai sa se reconfigureze in mod sustenabil si abia apoi sa stabilim orizontul de timp necesar adoptarii euro in functie de noile coordonate care vor presupune cu siguranta o integrare economica mai ridicata. Pana in prezent, Romania nu a reusit sa indeplineasca toate criteriile nominale de convergenta, iar in privinta celor reale, care tin de nivelul de trai si dezvoltarea economica, decalajul e si mai mare fata de tarile zonei euro, ceea ce denota ca nu e fezabila aderarea Romaniei in 2015 in forma actuala a economiei. Consider ca un termen mai realist pentru adoptarea euro ar fi de 10 ani, mai ales ca ne asteptam ca Romania sa recupereze greu decalajele fata de economiile competitive ale EMU, din cauza deficientelor structrurale, gradului scazut de absortie a fondurilor europene si a ineficientei functionarii sectorului bugetar. Chiar si economii mai performante decat a noastra au decis sa amane adoptarea euro pe termen nelimitat. Este cazul Cehiei, Poloniei, Ungariei, Bulgariei si Letoniei.

2. Amanarea trecerii la euro presupune pastrarea unor avantaje pentru companiile locale: obtinerea de castiguri de competitivitate fata de companiile din zona euro prin devalorizarea leului, diminuarea presiunilor salariale si chiar majorarea cererii interne pe fondul procesului de recuperare a decalajelor. In schimb, aderarea la euro cu o economie total nepregatita, cum e cea a Romaniei, ar presupune scaderea ritmului de crestere economica si acutizarea dezechilibrelor macro, care ar afecta pe termen lung si sanatatea companiilor. Marele avantaj al intrarii in zona euro pentru companiile romanesti ramane eliminarea riscului de curs valutar, in timp ce beneficiul scaderii costurilor de finantare nu mai este fezabil in contextul european actual cand fiecare tara se imprumuta la pretul pe care il merita, investitorii facand distinctie intre competitivitatea economica a tarilor si perspectivele de crestere economica ale acestora.

3.Volatilitatea decizionala exercita efecte negative asupra economiei romanesti, cu atat mai mult cu cat este coroborata cu incertitudinea politicilor si strategiilor la nivel european, astfel ca a determinat iesiri de capitaluri financiare, scaderea drastica a investitiilor straine directe, cresterea costurilor de finantare si deprecierea monedei locale. Dupa parerea mea, doar politica monetara a fost ajustata adecvat contextului economic intern si european, in timp ce politica fiscala a fost prociclica si a facut doar progrese modice in ameliorarea dezechilibrele structurale pe fondul lipsei de viziune pe termen lung si a curajului de a lua masuri economice eficace pe termen lung.

4. Consider ca autoritatile trebuie sa realizeze un mix adecvat intre politicile monetare, fiscale si structurale pentru ca acestea sa convearga spre obiectivul comun al dezvoltarii economice durabilesi cresterii nivelului de trai al populatiei, iar adoptarea euro sa fie incununarea atingerii acestor obiective, pentru ca altfel o aderare prematura va exercita mai multe efecte negative decat pozitive. Este important sa nu ne amagim cu ideea ca odata admisi in zona euro se vor rezolva de la sine toate problemele structurale ale economiei, ca vor creste salariile si toata lumea va trai mai bine, fara ca noi sa depunem eforturi, asemenea Greciei, care a crescut exclusiv pe datorie externa. Acest “model” nu mai e fezabil in momentul de fata cand investitorii refuza sa crediteze economiile neperformante si cu dezechilibre macroeconomice. Cred ca este esentiala imbunatatirea calitatii si predictibilitatii politicii fiscale, care nu s-a ajustat din punct de vedere structural, fiind doar carpita pe alocuri pentru a se asigura reducerea deficitul bugetar pe fondul angajamentelor fata de finantatorii multinationali.

5. Autoritatile ar trebui sa-si asume o strategie fiscala pe termen lung dupa o consultare cu oamenii de afaceri si organismele internationale, si sa stabileasca orizonturi de timp clare pentru indeplinirea fiecarui obiectiv asumat, pentru a asigura o mai buna predictibilitate politicii fiscale si a facilita desfasurarea activitatii agentilor economici. In opinia mea, cea mai mare deficienta a politicii fiscale este modalitatea de cheltuire a veniturilor, in conditiile in care factura salariala continua sa sufoce economia si investitiile in infrastructura, educatie si sanatate, la care se adauga si managementul defectuos al fondurilor alocate acestora si instabilitatea legislativa, afectand pe termen lung capacitatea de crestere economica durabila a tarii.

Ionut Dumitru – economist-sef Raiffeisen Bank

1. Cred ca trebuie sa adoptam euro la momentul la care vom fi pregatiti, mai ales din perspectiva convergentei reale. Daca in termeni de convergenta nominala nu suntem foarte departe de indeplinirea criteriilor de trecere la euro, distanta care separa Romania de zona euro in termeni de convergenta reala este inca foarte mare. Din perspectiva criteriilor de convergenta (in special a celor de convergenta reala), Romania pare a fi cea mai putin pregatita tara din Europa Centrala si de Est.
In mod clar, anul 2015 este total nerealist si trebuie reconsiderat. Date fiind si problemele structurale cu care se confrunta zona euro, probabil ca aderarea la zona euro a Romaniei dupa anul 2018 poate fi un scenariu mult mai plauzibil. In final, decizia Guvernului in privinta tintei de adoptare a euro trebuie sa faca un compromis intre nevoia de convergenta reala si necesitatea unui obiectiv nu foarte indepartat in timp pentru a mentine un ritm de reforme structurale alert.

2. Nu cred ca 2015 este un obiectiv credibil pentru mediul privat si in consecinta nu cred ca o reconsiderare a tintei ar avea un efect semnificativ in deciziile de afaceri ale companiilor.

4. Cred ca trebuie sa avem un mix de politici economice mult mai echilibrat decat in perioada pre-criza. In perspectiva adoptarii euro, consider ca politicile guvernamentale in domeniul reformelor structurale trebuie sa aiba ponderea cea mai insemnata, aceasta zona fiind inca cea mai deficitara.

5. Agenda de reforme structurale este una inca foarte incarcata. As nominaliza in primul rand zona reformei companiilor de stat, unde progresele facute in ultimii ani sunt nesemnificative, iar nevoia de imbunatatire a eficientei in acest sector este una urgenta. 

Sursa Finantistii