Translate

luni, 30 mai 2011

Ganduri despre tacere in fata dusmanului

Spirala tăcerii şi banalizarea crimei (Olavo de Carvalho)

Olavo de Carvalho · mai 30, 2011 ·

Diário do Comércio, 20 sep 2010

Lenin spunea că, atunci când i-ai luat adversarului voința de a lupta, ai câștigat deja lupta. Dar în condiţiile moderne ale “războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar. Regula leninistă se transformă astfel automat în tehnica “spiralei tăcerii”: acum este vorba de a stinge din sufletul inamicului nu numai dispoziţia sa războinică, dar până şi dorinţa lui de a argumenta în propria apărare, simplul lui impuls de a spune câteva cuvințele timide împotriva agresorului.
Modalitatea de realizare a acestui obiectiv este laborioasă şi costisitoare, dar simplă în esenţă: este vorba de ataca onoarea nefericitului din atâtea părți, prin atât de multe mijloace de comunicare diferite şi cu o astfel de varietate de acuzații contradictorii, de multe ori intenţionat absurde şi ridicole, încât el, simţind lipsa de viabilitate a unei dezbateri curate, să ajungă să prefere retragerea în tăcere. În acel moment, el este defunct din punct de vedere politic. Răul a mai câştigat o bătălie.

Tehnica a fost încercată mai întâi în secolul al XVII-lea. A fost atât de grea încărcătura de scorneli, batjocuri, legende urbane şi simulacre de cercetare istorico-filologică ce a fost aruncată asupra Bisericii Catolice, încât preoţii şi teologii au ajuns a se gândi că nu merită să apere o instituţie venerabilă de acuzaţii atât de josnice şi răuvoitoare. Rezultatul: au pierdut bătălia. Contrastul dintre virulenţa, josnicia, omniprezenţa propagandei anti-catolice şi dimensiunea redusă, timiditatea discursurilor de apărare sau de contra-atac a marcat imaginea epocii până astăzi cu fizionomia triumfătoare a iluminiștilor şi revoluţionarilor. Mai rău, el i-a acoperit cu o aură de superioritate intelectuală pe care, la urma urmei, nu o dețineau absolut deloc. Biserica a continuat să dea învățătură, să se îngrijească de suflete, să-i ocrotească pe cei săraci, să-i ajute pe bolnavi, să producă sfinţi şi martiri, dar a fost ca şi cum nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Ca să vă faceți doar o idee asupra puterii de amorțire a “spiralei tăcerii”, este suficient să se constate că în această perioadă, doar o singură organizaţie catolică, Societatea lui Isus, a adus mai multe contribuţii în ştiinţă decât toţi detractorii materialiști (ai Bisericii) la un loc, dar aceștia din urmă sunt cei care au intrat în istorie – şi sunt acolo până astăzi – în calitate de campioni ai rațiunii ştiinţifice în lupta împotriva obscurantismului. (Dacă această afirmaţie a mea vi se pare ciudată şi – aşa cum se spune în Brazilia – “controversată”, este fiindcă mai credeți în profesori semi-analfabeţi şi jurnalişti semi-alfabetizați. În schimb, ați face bine să ieșiți din îndoială citind John W. O’Malley, org., The Jesuits: Cultures, Sciences, and The Arts, 1540-1773, 2 vols., University of Toronto Press, 1999, și Mordecai Feingold, org., Jesuit Science and the Republic of Letters, (MIT Press, 2003).

Doar la aproape un secol după aceste evenimente, Alexis de Tocqueville a descoperit de ce Biserica a pierdut un război pe care avea toate șansele să-l câştige. Lui i se datorează prima formularea a teoriei “spiralei tăcerii”, pe care, în cercetări ample asupra comportamentului opiniei publice din Germania, Elizabeth Noëlle -Neumann a venit să o confirme pe deplin The Spiral of Silence: Public Opinion, Our Social Skin (2ª. ed., The University of Chicago Press, 1993). A tăcea în fața unui atacator necinstit este o atitudine la fel de sinucigașă ca și încercarea de a-i respinge acuzaţiile în termeni “elevați”, dându-i o demnitate pe care el nu o are. Amândouă aceste lucruri te aruncă direct în vârtejul “spiralei tăcerii.” Biserica din secolul al XVIII-lea a comis aceste două erori, așa cum Biserica de astăzi le comite din nou.

Însăși murdăria, răutatea anumitor atacuri, sunt planificate astfel încât să constrângă victima, insuflând în ea repulsia de a se angaja în discuţii care îi suna degradant şi forţându-o astfel fie la tăcere, fie la o etalare de politeţe rece superioară care nu are cum să nu pară un simplu camuflaj improvizat al unei dureri insuportabile şi prin urmare, o recunoaştere a înfrângerii. Nu poţi opri un atac refuzând să atingi cu un deget persoana agresorului sau demonstrându-i politicos că ceea ce face el este interzis de Codul Penal.

Lecţiile lui Tocqueville şi Noëlle-Newman sunt utile nu numai pentru Biserica Catolică. Împreună cu ea, comunităţile cele mai defăimate din lume sunt americanii și evreii. Primii ar fi în stare mai degrabă să plătească pentru crime pe care nu le-au făcut decât să recurgă la o lipsă de bună-creștere faţă de detractorii lor cei mai perverși. Cei din urmă se apără un pic mai bine, dar se simt inhibați atunci când atacatorii provin din rândurile lor – ceea ce se întâmplă cu o frecvenţă alarmantă. Nici o entitate din lume nu are mai mulți dușmani interni decât Biserica Catolică, Statele Unite şi naţiuniea evreiască. Pentru că au trăit în “spirala tăcerii” atât de mult timp încât nu mai ştiu cum să iasă din ea – şi chiar o cultivă din proprie iniţiativă, venind în întâmpinarea inamicilor.

Singura reacție eficientă la spirala tăcerii este aceea de a o sparge – şi nu poţi face acest lucru fără să spargi, împreună cu ea, imaginea de respectabilitate a celor care au fabricat-o. Dar cum să demaști o falsă respectabilitate într-o manieră respectuoasă? Cum să denunți răutatea, înşelăciunea, minciuna, crima, fără a depăşi limitele de simplei “dezbateri de idei”? Cei care comit crime nu sunt ideile, sunt oamenii. Nimic nu ajută mai mult imperiul răului decât teama de a trece la “atacul la persoană” atunci când acesta este absolut necesar. Aristotel învăţa că nu se poate discuta cu cineva care nu recunoaşte – sau nu respectă – regulile căutării adevărului. Cei care doresc să menţină un “dialog elevat” cu criminalii contribuie la banalizarea crimei. Aceștia sunt primii care, în imposibilitatea unei dezbateri oneste, şi temându-se să cadă în păcatul “atacului la persoană”, se retrag în ceea ce ei își imagineaza a fi o tăcere onorabilă, predând terenul inamicului. Tehnica “spiralei tăcerii” constă în a-i induce să facă exact asta.

vineri, 27 mai 2011

Manipulare si mijloace de rezistenta impotriva manipularii.

Manipularea este varianta malefica a persuasiunii, fiind caracterizata de intentionalitate negativa cu buna stiinta. Parafrazându-l pe celebrul armator grec Aristotel Onasis, se poate spune ca "secretul manipularii este de a detine numai tu informatii". Prin diferite tactici (încalcarea normelor deontologice, ascunderea, trunchierea sau deformarea faptelor obiective), mesajul este transformat în minciuna (totala sau partiala), realitatea fiind astfel distorsionata.

Micul ecran are o forta manipulatoare cu atât mai mare cu cât se bazeaza pe credibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui este considerat a fi veridic).

Toate tehnicile de manipulare a indivizilor urmaresc declansarea si amplificarea proceselor de influentare a gândirii umane, având drept scopuri finale:

- modificarea comportamentului indivizilor

- integrarea lor în grup

- inducerea sentimentelor de supunere neconditionata fata de autoritati.

Goebbels, conducatorul campaniei de creare si promovare a imaginii lui Hitler si a noii rase de arieni, a fost unul din cei mai buni specialisti în domeniul intoxicarii opiniei publice prin intermediul presei si al cinematografiei. Pentru a le insufla cetatenilor necesitatea de a sustine nazismul si de a distruge evreii, el a impus proiectarea în toate cinematografele din Germania doar a documentarelor si a stirilor ce îi promovau ideile sale propagandistice, interzicând difuzarea oricaror altor filme si limitând spectatorilor astfel posibilitatea de a face comparatii ce puteau fi daunatoare ideologiei sale.

În acest fel, Goebbels urmarea sa obtina controlul total asupra modului de gândire, comportamentului si asupra sentimentelor indivizilor, supunerea lor instinctiva si neconditionata în fata autoritatilor precum si crearea unui tip de cetatean incapabil sa ia decizii de unul singur.

Procesul de recreare completa a unui individ este extrem de complex, el fiind axat pe trei coordonate:

- obtinerea controlului asupra comportamentului sau (prin uniforme, limbaj de lemn);

- obtinerea controlului asupra gândirii sale (prin ideologia promovata);

- obtinerea controlului asupra sentimentelor sale (prin manipularea emotiilor individului si restrângerea spectrului sau emotional, fiind folosite drept instrumente : vina, frica, santajul, redefinirea sentimentelor).

Un exemplu de "vina istorica" îl constituie cel al poporului german, care a fost în totalitate blamat pentru masacrele comise de catre nazisti în timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Cel mai elocvent exemplu al puterii mass-media si al modului în care manipularea opiniei publice a fost ridicata la nivel de "arta" îl constituie cel al Companiei "Ruder& Finn Global Political Affairs", companie specializata în intoxicarea si manipularea opiniei publice mondiale la cererea unui guvern, stat sau partid politic anume care plateste pentru campanie.

Scopul acestei institutii este construirea sau redefinirea imaginii unor conflicte internationale în special prin intermediul televiziunilor, a imaginii unor popoare sau etnii în functie de dorintele si interesele clientului. în 1993, compania a lucrat pentru Croatia, Bosnia-Hertegovina si opozitia din provincia Kosovo si, într-o perioada de 18 luni, le-a creat o imagine internationala puternica si extrem de favorabila. Campania dusa a fost de mare amploare si, contra unor sume uriase, a inclus obtinerea si mediatizarea opiniilor favorabile ale celor mai înalti si importanti demnitari, oameni de afaceri si lideri de opinie din lume (de talia presedintelui SUA).

Întrebat daca propriile sale credinte si datoria de a spune adevarul ca jurnalist nu intra în conflict cu ideile mediatizate, directorul acestei companii, James Harff, si-a justificat actiunile cu mult cinism: "Suntem profesionisti. Am fost angajati sa facem ceva si am facut. Nu suntem platiti ca sa fim morali."

În viziunea cercetarilor din domeniul psihologiei sociale exista numeroase modalitati de educare a indivizilor pentru a putea rezista manipularii care au toate la baza analiza strategiilor de remodelare a gândirii. Astfel, individul trebuie întâi avertizat sa cunoasca mecanismele de manipulare ale diverselor institutii si sisteme pentru ca mai apoi sa poata sa reziste dezinformarii si presiunii exercitate si sa nu le cada victima.

Rezistenta individului se poate face pe mai multe cai. Aparent, solutia cea mai sigura consta în izolarea totala a individului fata de societate. Însa omul este în primul rând o fiinta sociala, deci aceasta solutie nu poate fi generalizata tuturor indivizilor. O alternativa mai rezonabila izolarii este cea prin care individul continua sa traiasca în societate, dar se detaseaza emotional de anumite aspecte ale vietii. Neajunsul detasarii consta în pierderea suportului social si afectiv al familiei si prietenilor, fapt ce amplifica sentimentul de singuratate ce poate genera manifestari de tip paranoic. Deoarece detasarea de societate, pentru a evita orice contact prin intermediul caruia am putea fi manipulati, e imposibila iar, pe de alta parte, implicarea totala, sincera si pasionala în viata sociala ne face vulnerabili la influenta artizanilor manipularii, singura solutie viabila ramâne adoptarea unei pozitii de mijloc, de alternare a celor doua stari (astfel ca perioadele de traire la cote înalte sa fie urmate de intervale scurte de detasare, ce pot fi facute seara sau dupa încheierea orelor de serviciu).

Strategiile de rezistenta la manipulare constau în:

1) Identificarea discontinuitatilor (niciodata marile minciuni nu sunt perfecte, au ceva în neregula iar aparitia disonantei cognitive este unul din cele mai bune semnale de alarma);

2) Observarea normalitatii aparente (cele mai eficiente tehnici de manipulare se bazeaza pe crearea unei aparente de normalizate obiectiva prin controlul informatiei). În cazul accidentului nuclear de la Cernobâl, spre exemplu, autoritatile au refuzat sa ofere informatii opiniei publice si, chiar si atunci când dezastrul n-a mai putut fi ascuns, au încercat sa-l minimalizeze prin emiterea de comunicate false. Testarea cazurilor se poate face printr-o minora încalcare a regulilor impuse, pentru a observa consecintele; daca reactia e disproportionat de mare si de violenta, atunci înseamna ca "ceva nu este în regula".

3) Sesizarea falsei similaritati. Artizanii manipularii nu se multumesc doar cu controlul total al victimelor; ei încearca sa li se faca indispensabili si de încredere, le capteaza atentia, afectiunea si respectul pentru a-i putea influenta apoi mai eficient. Pentru a evita caderea în cursa lor, este necesara analizarea cu atentie a comportamentului noului "prieten", pentru a vedea daca supraliciteaza într-un anumit context sau o directie anume, daca exista vreo diferenta între ceea ce spune si ceea ce face cu adevarat.

4) Identificarea competentei aparente. Foarte multi manipulatori îsi creeaza cu atentie o imagine de oameni puternici, competenti, siguri pe ei, pentru a-i intimida pe cei cu care vin în contact, pentru a-i putea fascina si subjuga si mai tare pe novici. Pentru a le evita intentiile, e bine sa nu cedam presiunii exercitate de manipulator si sa asteptam un timp pentru a judeca situatia "la rece".

5) Sesizarea confuziei cognitive (pentru a ascunde realitatea si obiectivele sale, manipulatorul apeleaza frecvent la analogii false, distorsiuni semantice, etichetari retorice, rescrierea istoriei). Solutia în acest caz consta în clarificarea întelesurilor si a situatiilor neclare.

6) Sesizarea confuziei emotionale (manipulatorul exploateaza cele mai ascunse temeri si dorinte ale individului, vine în întâmpinarea nevoilor emotionale ale acestuia pentru a-l cuceri si apoi subjuga). De exemplu, în regimurile totalitare erau exploatate sentimentele de vinovatei si se practica santajul. Solutia consta în detasare, în analiza lucida a situatiei la cel mai mic semn de disconfort psihic resimtit, în evitarea dezvaluirii gândurilor intime necunoscutilor, în evitarea tentatiilor.

7) Jocul "de-a alegerea" (apare în cazul în care manipulatorii, asemeni unor vânzatori buni, nu se multumesc doar sa îi determine pe clienti sa le cumpere unul din produsele oferite de ei, ci continua discutia cu ei pentru a crea o legatura subtila cu acestia în scopul de a-i convinge ca au facut cea mai buna alegere si ca sa-i determine sa le devina clienti permanenti).

8) Gândirea de grup (succesul manipulatorilor pe scara larga depinde în primul rând de modul în care individul a fost cufundat în anonimatul masei de manevra. De aceea, indivizilor li se induce sentimentul fidelitatii neconditionate fata de grupul lor social care e "bun", iar restul lumii e alcatuit din "rai", "ticalosi". Manipularea reuseste în conditiile în care se realizeaza controlul informatiilor concomitent cu izolarea grupului de orice contact extern. Solutia consta, în acest caz, în realizarea dialogului, a schimburilor libere de idei, în recunoasterea greselilor, în constientizarea faptului ca în viata nu exista "alb" si "negru", ci diverse nuante).

9) Structuri impersonale (rezistenta colectiva e mult mai eficienta decât opozitia individuala, o minoritate putând lupta mult mai eficient împotriva majoritatii decât un singur individ. Daca o minoritate poate determina puterea sa accepte unele concesii, acest lucru îi sporeste prestigiul).

joi, 26 mai 2011

Mediul privat romanesc sub teroare?

Investitiile straine directe, care, in mod teoretic ar trebui sa fie atrase de mediul investitional asa zis atractiv promovat de premierul Boc, au insumat, in primul trimestru, numai 379 milioane euro, in scadere cu 22% fata de perioada similara a anului trecut, cand au fost de 486 milioane euro, arata datele Bancii Nationale. Si asta dupa ce 2010 a fost cel mai slab an, incepand din 2004, din acest punct de vedere.

Iar daca ii intrebi pe oamenii de afaceri, acestia vin cu o imagine dureroasa despre atractivitatea mediului de business romanesc.

"Sa spui ca Romania a redevenit locul unde merita sa investesti inseamna sa demonstrezi ca nu stii adevarata realitate din economie", afirma Cristian Parvan, secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri (AOAR).

Teoretic vorbind, da, avem potential investitional, insa ne omoara fiscalitatea si lipsa de sprijin a statuluiCristian Parvan, secretar general AOAR

La randul sau, Laurentiu Plosceanu, presedintele Asociatiei Antreprenorilor in Constructii, acuza, luni, fiscalitatea excesiva.

"Cine sa investeasca in constructii cand trebuie sa plateasca, din start, 24%. Am cerut sa fie redus TVA-ul sau sa il platim la incasarea banilor de la beneficiar. Raspunsul? Niciunul", a spus omul de afaceri.

Nici Maria Grapini, presedintele Fepaius, nu crede in mediul investitional prielnic reprezentat de Romania. "In perioada de criza, noi am marit toate taxele catre mediul de afaceri. Statul ne-a marit TVA-ul, CAS-ul, ne-a scos trei cheltuieli deductibile. Noi suntem pe dos fata de ce ar trebui sa functioneze intr-o economie de piata, mai ales in vreme de criza", a declarat Grapini.

Aceasta spune ca, atata timp cat nimeni nu va fi responsabil pentru ce se intampla in Romania, vom continua sa avem un mediu investitional birocratic si putin atractiv.

"Cu impozitul forfetar ne-au lichidat 200.000 de firme. A fost o prostie a domnului Pogea (fostul ministru de finante - n.r.) Raspunde domnul Pogea? A fost premiat cu doua consilii de administratie cu 7.000 de euro pe luna", a mai spus presedintele patronatului din industria usoara.

Coincidenta sau nu, in aceiasi zi in care Emil Boc sustinea discursul de la Forumul Financiar, omul de afaceri George Copos a declarat ca a fost "fraier" pentru ca a investit in litoralul romanesc.

Copos acuza, printre altele, lipsa de suport a statului pentru promovarea turismului romanesc, iar Radu Enache, presedintele grupului hotelier Continental Hotels, afirma, tot miercuri, ca "ne-a ajuns cutitul la os", subliniind ca guvernul a impovarat activitatea jucatorilor din domeniu prin TVA-ul de 24%, in timp ce alte state, cum ar fi Franta a scazut taxele in domeniu imediat ce a venit criza pentru a sprijini consumului.

Potrivit oamenilor de afaceri, chestionati de DailyBusiness.ro, economia romaneasca se zbate, in prezent, intr-un puternic blocaj financiar si o criza de lichiditate ce se datoreaza, intr-o masura importanta, si statului.

"Stiu foarte multe cazuri de firme care s-au trezit cu conturile blocate de stat pentru niste datorii infime. Asta in timp ce firmele statului fac datorii peste datorii. Iata marea interventie a statului roman in perioada de criza ", a spus omul de afaceri.

Oamenii de afaceri spun ca, intr-adevar, Romania are potential de crestere economica, insa pentru a-l exploata, are nevoie de reducerea fiscalitatii, de la TVA la CAS-uri, si mai ales a birocratiei.

Garda financiara ataca firmele mici si le da amenzi ca asa e ordin de sus.
Cine conduce acest razboi impotriva mediului privat romanesc?

luni, 23 mai 2011

Ai grija cum te informezi. Verifica informatia pentru a putea gandi liber.

Informatia este valuta forte a societatii moderne. Cei care conduc din umbra îi cunosc valoarea. De aceea o manipuleaza cu abilitate pentru a-si face jocurile. Va prezentam câteva dintre regulile de joc si strategiile manevrelor informationale.
"Prima directiva" prevede sa nu se actioneze niciodata direct. Se actioneaza însa prin recomandari, sugestii, insinuari, într-un cuvânt te fac sa crezi ce vor ei sa crezi. Iar în final, daca pici în aceasta plasa si iei decizia catre care te-au îndrumat, vor spune: e decizia ta libera, noi nu ti-am impus nimic. Daca observati cu atentie evenimentele care se petrec veti gasi peste tot exemple în acest sens. De pilda se vorbeste frecvent de Recomandarea Uniunii Europene nr. x din anul y, de directiva Consiliului Europei, etc.

În fiecare moment fiecare este liber sa aleaga! Ei doar au grija sa creeze toate conditiile pentru ca oamenii sa nu aleaga în cunostinta de cauza. De ce nu se actioneaza direct? Foarte simplu. În primul rând pentru ca forta „lor” sta în faptul ca actioneaza din umbra: Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea lor este una de felul acesta.

Aceasta strategie a actiunilor indirecte poate sa dea impresia celor care actioneaza în acest fel ca se respecta liberul arbitru al celorlalti si prin urmare nu vor trebui sa suporte consecintele actiunilor lor. Manipularea, caci despre manipulare vorbim în ultima instanta, este o actiune profund negativa. Faptul de a actiona indirect nu numai ca nu îi scuteste în totalitate de aceste consecinte, dar atrage si alte fiinte în aceasta cursa, facându-le partase prin ignoranta, complicitate pasiva sau indiferenta.

Pentru a iesi din jocul prin care se manipuleaza oamenii, am vazut cât este de important ca oamenii sa fie constienti ca pot alege în orice situatie. Ori pentru a alege în cunostinta de cauza este necesar sa fii informat. De aceea controlul informatiilor a fost una din preocuparile de baza ale guvernantilor din umbra. S-a pus la punct o retea foarte vasta de mijloace de comunicare în masa.

Mass-media este un cuvânt atât de des utilizat încât si-a pierdut adevaratul sens. În orice act de comunicare exista emitator, receptor si relatie de feed-back. În cazul nostru receptorul este clar definit - masa, nici macar nu se vorbeste de un ansamblu de fiinte umane, având o constiinta si liber arbitru. Ramâne sa ne punem întrebarea: cine este emitatorul? si cu ce intentie emite un anumit mesaj?

Conteaza cine spune primul! Gustave Le Bon scria în cartea Psihologia multimilor: "Am spus ca una din caracteristicile generale ale multimilor este excesiva lor sugestibilitate si am aratat cât de contagioasa este o sugestie în rândul oricarei aglomerari umane, care explica orientarea rapida a sentimentelor într-o directie determinata. Oricât de neutra am presupune-o, multimea se afla într-o stare de expectativa atenta, favorabila sugestiei. Prima sugestie formulata se impune imediat prin contagiune tuturor creierelor si stabileste de îndata orientarea care se transforma în act. Totul va depinde de natura stimulului si nu ca în cazul individului izolat de relatiile ce exista între actul sugerat si cumpanirea rationala care se poate opune realizarii sale".

De aceea guvernantii din umbra au construit un sistem foarte bine pus la punct prin care sa îsi asigure monopolul si întâietatea asupra informarii oamenilor. În prezent stirile lumii sunt monopolizate de câteva mari agentii de presa care au în spate mari finantatori masoni. Ziarele, televiziunea si radiourile din întreaga lume preiau stirile transmise de ele si fac acest lucru cu toata încrederea considerând ca aceste institutii cu recunoastere internationala sunt cele mai credibile surse.

Uneori chiar mai credibile decât faptele în sine. Daca cineva vrea sa transmita o informatie credibila, oficiala, recunoscuta, trebuie sa treaca prin aceste agentii de presa. Daca nu reusesc sa dea tonul, intervin pe parcurs, creând un fagas în sensul dorit de ei. Când informatiile apar din surse asa zis neoficiale, adica nerecunoscute de ei pentru ca nu se afla sub controlul lor, se aplica planul B: informatiile sunt lasate sa se propage aparent liber, dar sunt distorsionate si atent monitorizate.

Sunt amplificate anumite aspecte într-o directie dorita si minimalizate sau trecute voit cu vederea celelalte. Pe parcurs sunt puse în functiune si mecanismele de feed-back prin sondaje de opinie sau crearea de spatii în care oamenii îsi pot exprima opiniile referitor la un anumit subiect. Nu va faceti iluzia ca ele au rolul de a da oamenilor dreptul de a se exprima. Singurul scop cu care sunt construite este de a vedea în ce stadiu se afla procesul si daca lucrurile s-au orientat pe fagasul dorit.

E ca si cum, neputând împiedica apa unui râu sa inunde o zona, tot ce poti face atunci este sa urmaresti care este tendinta naturala de scurgere a apei si sa sapi fagasuri prin care ea sa se scurga astfel încât sa nu fii pus în pericol.

Sunt numeroase exemple în acest sens, poate cel mai evident este cel al crestinismului care se manifesta acum în lume în cea mai mare parte sub forma institutionalizata a Bisericii. De cele mai multe ori institutia bisericeasca este pusa înaintea preceptelor spirituale si istoria demonstreaza ca rolul acestei institutii a fost sa monopolizeze, apoi sa filtreze si sa distorsioneze învataturile pe care Isus le-a daruit omenirii, si nu în ultimul rând sa vegheze ca orice aparitie de informatii ce nu corespund cadrelor stabilite sa fie blocata sau discreditata.

Acelasi rol îl joaca în prezent si filmele, tot mai numeroase în ultima vreme care sunt presarate cu idei masonice: Matrix, Al cincelea element, Stapânul inelelor, Harry Potter, Truman Show, Înscenarea, Teoria Conspiratiei, SimOne, pentru a nu da decât exemple mai recente.

Tot mai multi oameni încep sa se trezeasca si sa îsi puna întrebari. Oamenii cer raspunsuri si din punctul de vedere al guvernului din umbra este mult mai bine sa le satisfaci aceasta curiozitate cât mai rapid, dar într-un mod care sa nu le permita sa descopere adevarul. Astfel ei se asigura ca cei curiosi nu vor cauta mai departe, multumiti în orgoliul lor ca au avut acces la informatii prezentate ca fiind secrete, multumindu-se cu jumatati de adevaruri sau chiar cu minciuni. Privite însa din afara si la nivel de ansamblu lucrurile se leaga între ele si scot la iveala adevarul, un adevar care este atât de prezent peste tot în jurul nostru încât nici nu îl mai vedem.

Am subliniat pâna acum în acest text cuvintele recunoastere, oficial, credibil întrucât în zilele noastre oamenii ajung sa creada automat ca un lucru este real sau adevarat doar pentru ca provine dintr-o sursa oficiala. Crearea de asa-zisi experti, gata plini de orgoliu sa faca jocurile acestui guvern din umbra care îi influenteaza, uneori fara ca ei sa îsi dea seama, a fost necesara pentru a completa ceea ce s-a vrut sa fie un mecanism perfect de control al informatiilor. Caci atunci când si aceasta creare de fagase esueaza, se apeleaza la discreditarea sursei sau a informatiilor respective.

Traim într-o lume artificiala în care credibilitatea este foarte importanta. O persoana agreata si tolerata de ei trebuie sa fie o persoana ireprosabila din punct de vedere al regulilor acestei lumi. Cei care devin constienti ca aceste reguli sunt de fapt reguli inventate de oameni sunt exclusi rapid. Se fac mari eforturi de a-i izola, fie fizic acolo unde se gasesc motive, fie social sau economic.

vineri, 20 mai 2011

Presa despre manipulare si agresiune informationala

MANIPULAREA INFORMAŢIONALĂ

2.1 Modalitati si tipuri de manipulare

Prin subinformare întelegem informarea insuficienta si incompleta. Ea poate aparea din mai multe motive, dar cel mai important dintre acestea îl constituie prezentarea unui text incomplet. Daca excludem din start posibilitatea ca jurnalistul sa fie pus, la modul constient, în slujba unor interese straine de institutia de presa în care îsi desfasoara activitatea, atunci singurele explicatii posibile pentru publicarea de texte incomplete sunt fie lipsa de profesionalism a acestuia, fie alocarea unui timp insuficient pentru elaborarea materialului informativ.

Subinformarea se poate manifesta si din cauza unor politici editoriale incorecte provocate de conflictul de interese sau prin selectarea gresita a subiectelor ce vor fi difuzate. Dar „fie ca discutam despre un text incomplet izolat sau despre un întreg sistem media, rezultatele sunt clare si inevitabile: ocultarea informatiei ce poate fi importanta pentru public, conduce invariabil la o scara de valori eronata, pâna la decizii eronate ale publicului”1 Spre deosebire de subinformare, suprainformarea se produce doar la nivelul institutiilor de presa. Este ceea ce teoria americana a presei denumeste generic drept „pack journalism”. Suprainformarea este un exces de informare în legatura cu anumite subiecte în detrimentul altora mai importante.

În acest mod, subiectele cu adevarat relevante pentru public sunt lasate în umbra, iar locul lor pe primele pagini ale ziarelor si în buletinele informative radiodifuzate sau televizate este luat de informatii obscure. Prezentarea excesiva a detaliilor nesemnificative, acapararea timpului de emisie cu stiri axate pe senzational si implicit alterarea treptata a preferintelor audientei, constituie un teren fertil pentru o manipulare permanenta, pe scara larga.

Subinformarea si suprainformarea sunt doua fenomene interdependente, care coexista si se genereaza reciproc. O suprainformare provoaca de fapt o subinformare, iar o subinformare într-un subiect important lasa locul în buletinele de stiri suprainformarii. Para-informarea si pseudo-informarea conduc si ele, finalmente, catre subinformare. „Para-informarea se construieste prin senzationalism, acolo unde el nu exista.”2, iar pseudo-informarea se refera mai ales la obscurantism si la publicitatea mascata. Alaturi de aceste modalitati alterate de informare, amestecarea informatiei cu divertismentul conduce spre deformarea asteptarilor publicului de la programele difuzate.

În timp, se creeaza un adevarat cerc vicios din care nu mai exista scapare, pentru ca emisiunile care se bucura de o mare audienta si deci aduc beneficii economice, vor fi mentinute în grila de programe chiar daca, continutul lor educativ si informational se apropie de zero. Asa cum deja am exemplificat, în peisajul actual al presei mondiale exista doua categorii de oameni implicati în creatia „produselor” jurnalistice.

Prima categorie este formata din proprietarii institutiilor de presa, iar a doua din jurnalisti. Finantatorii sunt interesati în principal de latura economica a presei, adica de obtinerea de profit, iar jurnalistii sunt de cele mai multe ori constrânsi sa asigure rentabilitatea institutiei în care lucreaza, chiar daca trebuie sa se abata de la normele deontologice universal acceptate. În aceste conditii, responsabilitatea jurnalistului fata de public dispare, iar componenta educativ-informativa a presei devine aproape inexistenta.

În postura de receptori ai mesajelor transmise de mass-media se afla miliarde de oameni raspânditi în toate colturile lumii. Indiferent de nationalitate, cultura sau religie, acestia sunt bombardati cu o multime de informatii prin intermediul radioului, televiziunii sau presei scrise. Desi nu toate mijloacele de informare se afla în proprietatea unor magnati ai presei precum Turner, Murdoch sau Berlusconi, acerba concurenta face ca si posturile publice sa copieze uneori formula aducatoare de profit a posturilor private.

si astfel, marea majoritate a populatiei planetei se vede expusa unui format jurnalistic din ce în ce mai omogen, în ciuda diversitatii programelor, iar specializarea tot mai accentuata a acestora fragmenteaza potentialul public global în fractiuni, din ce în ce mai mici si mai izolate, care vor recepta mereu acelasi tip de mesaj, construit în functie de preferintele lor deja stabilite.

Ascultatorul, telespectatorul, cititorul sau utilizatorul de Internet receptioneaza zilnic o sumedenie de informatii din diverse surse, dar, în mod paradoxal, el nu devine mai informat. si acest lucru se întâmpla din cauza agresiunii informationale la care este expus. Cele mai multe dintre informatii nu au nici o importanta pentru receptor, iar numarul lor mare conduce la suprainformare si implicit la subinformare.

Agresiunea informationala genereaza confuzie, banalizeaza evenimentele importante si îl priveaza pe om de privilegiul de a alege în deplina cunostinta de cauza. Notiuni precum adevar, minciuna, bine sau rau au dobândit deja sensuri relative, iar omul postmodern al secolului XXI nu mai reuseste sa faca distinctie între ele. Agresiunea informationala, prin efectele sale, înlesneste misiunea manipularii în masa. O populatie dezorientata si al carei nivel de cultura se reduce la câteva informatii facile preluate din mass-media devine o tinta vulnerabila pentru abilii manipulatori.

Un public agresat informational va acorda o mai mare importanta aparentelor si, din comoditate, va avea tendinta de a-si însusi, în lipsa unei judecati critice, diverse idei prefabricate cu scopul de a-l manipula. Cu alte cuvinte, agresiunea informationala este cea care pregateste terenul pentru manipulare, pentru ca întotdeauna o minte slaba si obosita va fi mai usor de manevrat în sensul dorit. Efectul cel mai vizibil la ora actuala, care a fost generat de ceea ce numim agresiune informationala, este importanta tot mai crescânda acordata imaginii despre lucruri, în detrimentul cunoasterii realitatii obiective.

Chiar daca încercarea de cunoastere a realitatii asa cum este ea se poate dovedi adeseori extrem de dificila, iar uneori aproape imposibila, este inacceptabil pentru o minte lucida sa accepte si sa tezaurizeze, fara spirit critic, imaginile propuse de canalele mass-media. Totusi, acest lucru se întâmpla acum, în zilele noastre, si afecteaza toate relatiile interumane. De aceea, „guvernele vor inventa, fara îndoiala, minciuni mai sofisticate prin care sa-si justifice actiunile în propriul interes si sa manipuleze mijloacele de informare. Îsi vor înteti, de asemenea, eforturile de propaganda pentru a-si îmbunatati imaginea globala.

Dar daca asemenea eforturi dau gres, ar putea suferi penalitati economice semnificative pentru acte care nemultumesc restul lumii”.3 În aceste conditii, conflictele viitorului se vor purta pe un teren foarte putin cunoscut si extrem de imprevizibil, cel putin pentru neinitiati. Peisajul actual al mass-media la scara globala este unul care înfatiseaza oportunitati nelimitate pentru manipulare.

Chiar daca din totdeauna au existat si actiuni subversive, în trecut majoritatea neîntelegerilor dintre state erau rezolvate exclusiv prin razboaie si dueluri deschise. Astazi dimpotriva, conflictele se rezolva mai ales prin ocultarea informatiei reale fata de adversar, fapt ce îl pune pe acesta în imposibilitatea de a se apara. Victoria poate fi astfel obtinuta cu un consum nesemnificativ de resurse si cu costuri minime.

Un rol esential în acest joc îl are influentarea maselor si asigurarea bunavointei „opiniei globale”. Odata câstigata simpatia marii majoritati a populatiei globului pamântesc, agresorul poate recurge la orice mijloace de actiune, pentru ca toate vor aparea legitime în ochii miliardelor de spectatori. si aceasta aparenta legitimitate poate fi obtinuta doar prin manipularea mijloacelor de comunicare în masa si deci a jurnalistilor, precum si a celorlalti factori decizionali ce activeaza în domeniul mass-media.

luni, 9 mai 2011

Bin Laden e mort de zece ani!

sursa: http://www.reportervirtual.ro/2011/05/bin-laden-e-mort-de-zece-ani.html

Publicat de Spartakus pe: 2 mai, 2011 la 19:19 • 30 comentarii

Autoritatile de la Washington au, probabil, impresia ca lumea de azi e toata dupa chipul si asemanarea bizonului majoritar in preriile nord-americane, crezand orice prostie i se spune. Este drept, milioane de oameni au crezut ca Bin Laden, personajul nascut in Arabia Saudita, dar fabricat in America, s-a ascuns ani de zile in pesterile Afganistanului, punand la cale atentate sangeroase. Acum, din ratiuni de campanie electorala, presedintele Obama s-a decis sa scoata acest personaj din carti, anuntand ca faimosul terorist pe care nu l-a vazut nimeni, de ani buni, a fost, in sfarsit, ucis. Ce a urmat e o bulibaseala care tine mai curand de Radio Erevan decat de CNN: e adevarat ca acel chip oribil mutilat e al lui Osama? E adevarat, dar cine e Osama? E adevarat ca trupul i-a fost aruncat in mare, cu respectarea traditiilor funerare islamice? E adevarat, dar cine naiba garanteaza ca dupa moarte Bin Laden va sta cu capul spre Mecca, printre alge si pesti? Oricat ar incerca de frumos sa ne minta domnul Obama, exista oameni care nu mai cred demult povestile despre Bin Laden si Mos Craciun. Si au si motive sa nu mai creada.

Elvis Presley e mai viu decat Bin Laden

Bin Laden a fost intotdeauna acuzat pentru ca ar fi orchestrat teribilele atacuri de la 11 septembrie, in care aproape 3.000 de oameni si-au pierdut viata. Fostul presedinte George W. Bush a facut din capturarea lui o prioritate nationala, promitand, in maniera Vestului Salbatic de odinioara, ca-l va prinde „viu sau mort”. Departamentul de Stat al SUA a oferit o recompensa de 25 de milioane de dolari oricui va dezvalui unde se ascunde Bin Laden, iar FBI i-a trecut numele pe lista celor mai cautati infractori, cerand publicului sa urmareasca un barbat intre doua varste, stangaci, cu barba cenusie si sprijinindu-se intr-un baston.

Dar, chiar si asa, maestrul terorii a ramas liber. El a reusit sa se sustraga celei mai vaste actiuni de cautare realizate vreodata, in zona Waziristan, un teritoriu muntos de sute de kilometri patrati, la granita dintre Pakistan si Afganistan. Barrack Obama a lansat, la randul sau, operatiuni de gasire a teroristului. Colaborand cu armata pakistaneza, unitati de elita americane si britanice au scotocit Waziristanul ani de-a randul, spre a-l dobori pe cel considerat de ofiterii serviciilor secrete drept principala tinta in razboiul contra terorii. Ofensivele erau bazate, desigur, pe premisa ca bogatasul arab care a declarat razboi lumii ar fi viu. La urma urmei, exista o multime de casete video si audio menite sa demonstreze asta. Dar daca nu era viu? Daca el era, de fapt, mort de multi ani, iar serviciile secrete occidentale au jucat o imensa cacealma opiniei publice de pretutindeni?

Daca tot ce s-a vazut sau auzit despre el pe casetele difuzate dupa 11 septembrie n-au fost decat o serie de falsuri, iar Bin Laden a fost tinut in viata de americani si britanici spre a avea o justificare pentru continuarea unui razboi impopular, atat cat a fost necesar? Ipoteza este sprijinita de tot mai multi analisti politici, academicieni de marca si chiar experti in terorism. Cel care a enuntat-o prima data a fost fostul ofiter de contrainformatii Angelo M. Codevilla, actualmente profesor de relatii internationale la Universitatea Boston. Intr-un articol publicat, la inceputul anului 2009, in revista American Spectator, el afirma: „Toate dovezile sugereaza ca, daca-mi permiteti figura de stil, Elvis Presley este astazi mai viu decat Osama Bin Laden!”.

Bin Laden nu scrie cu mana dreapta

Codevilla acuza lipsa de consistenta a casetelor video si audio difuzate in ultimii ani si sustine ca n-au mai existat aparitii publice ale lui Bin Laden de ani de zile (de pilda, toate interceptarile comunicatiilor sale de catre americani au incetat brusc, la finele anului 2001). Casetele atribuite liderului Al Qaeda nu pot convinge un observator impartial. Personajul din secventele video, de pilda, seamana vag cu Osama. In unele inregistrari, are un nas semitic, acvilin, in altele, un nas mai scurt si mai lat la baza. In plus, exista diferente minore in privinta tenului si a barbii. Iar specialistul din Boston nu este singurul care are dubii.

Prof. Bruce Lawrence, seful departamentului de studii religioase al Universitatii Duke si expert in fundamentalismul arab, afirma ca limbajul tot mai laicizat din mesajele difuzate in ultimii ani de catre Bin Laden nu corespunde cu cel folosit in anii ’90, atunci cand teroristul facea numeroase referiri la Allah si la Profetul Mohammed. „Este un altfel de mesaj, cu totul strain de dogmele stricte ale religiei lui Bin Laden, care, sa nu uitam, apartine sectei Wahhabitilor”. In plus, Lawrence observa ca, intr-una din inregistrari, Bin Laden poarta un inel de aur, iar religia wahhabita interzice adeptilor sai sa aiba bijuterii.

Si mai multe intrebari pune o noua carte, publicata simultan in Statele Unite si Marea Britanie si intitulata: „Osama Bin Laden: viu sau mort?”. Scrisa de analistul politic si filosoful David Ray Griffin, profesor emerit la Universitatea Claremont, California, lucrarea a provocat deja valuri, caci ea investigheaza amanuntele legate de presupusa moarte a lui Bin Laden, sugerand existenta unei manipulari abil ticluite din partea agentiilor secrete occidentale. Potrivit lui Griffin, Bin Laden ar fi murit in 13 decembrie 2001, din cauza unui blocaj renal; lipsit de asistenta medicala, in zona izolata si greu accesibila din muntii Tora Bora, in Afganistan, unde-si avea cartierul general, temutul terorist nu a mai putut fi salvat. El a fost inmormantat in aceeasi zi, inainte de apusul soarelui, conform dogmelor musulmane, iar mormantul nu i-a fost marcat cu nicio piatra tombala, asa cum cere traditia wahhabita.

Autorul insista ca numeroasele casete atribuite lui Bin Laden si facute publice dupa aceasta data au fost, de fapt, create in laboratoarele agentiilor de spionaj occidentale, pentru a determina lumea sa creada ca Bin Laden este inca viu. Scopul? Sa mentina convingerea, in randurile opiniei publice, ca razboiul contra terorii este pe deplin justificat si trebuie continuat. Pentru a intelege tezele lui Griffin, trebuie sa ne reamintim reactia Occidentului dupa atentatele din 11 septembrie. La mai putin de o luna de atunci, pe 7 octombrie, SUA si Marea Britanie lansau primele atacuri aeriene in zona Tora Bora, unde se presupunea ca s-ar ascunde Bin Laden. Ofensiva ignora insa faptul ca teroristul precizase deja, in patru declaratii oficiale, sub egida Al Qaeda, publicate in presa araba, ca nu a jucat niciun fel de rol in atentate. In 28 septembrie, de pilda, el declara: „Am spus deja, nu sunt implicat. Ca musulman, nu mi-as permite sa rostesc o minciuna. Nu am nicio cunostinta despre cele intamplate si nici nu consider ca uciderea de femei, copii si alti oameni nevinovati este un fapt de apreciat”.

De la „palidul” Bin Laden, la un Bin Laden „plesnind de sanatate”

In 3 noiembrie 2001, un Bin Laden palid si vadit bolnav aparea intr-o caseta video, lansand o tirada verbala contra Statelor Unite, repetand insa ca nu a fost implicat in atacuri, dar se bucura ca „America e cuprinsa de spaima, de la un capat la altul”. In 13 decembrie insa, a fost data publicitatii o noua caseta, in care, brusc, Osama recunostea ca el pusese la cale atentatele sangeroase. Caseta fusese descoperita, s-a spus atunci, de catre trupele americane intr-o casa din orasul Jalalabad. Imediat, presa americana i-a citat pe oficialii de la Washington, care au declarat ca inregistrarea „ofera cea mai clara dovada a legaturii dintre Bin Laden si atacurile de la 11 septembrie.

Dar Griffin sustine ca aceasta „marturie” genereaza mai multe intrebari decat raspunsuri, pentru ca Bin Laden apare aici total diferit de imaginile de pana atunci. El este un barbat voinic, cu barba neagra, nu cenusie, iar tenul lui palid a devenit brusc mai intunecat. In plus, forma nasului e total schimbata. Mainile sale cu degete lungi, de artist, s-au transformat in niste maini viguroase, ca de boxer. Personajul din imagini pare ca plesneste de sanatate! Mai mult, pretinsul Bin Laden poate fi vazut scriind un bilet cu mana dreapta, desi se stie ca este stangaci. El face niste declaratii care, culmea, se potrivesc manusa teoriei oficiale: „Gratie experientei mele in domeniu, am stiut ca explozia provocata de combustibilul avioanelor va topi structura de fier a cladirii, care se va prabusi”. Parca ar fi citit de pe prompterul de la CNN…

Nevoia de terorism

O dovada suplimentara ca toate casetele aparute in ultimii ani sunt falsuri ar fi, crede Griffin, ca ele au aparut la momentul oportun pentru a mai creste popularitatea lui Bush sau Blair, premierul britanic, atunci cand tot mai putini oameni mai credeau ca exista un pericol din partea Al Qaeda. Acum, moartea lui vine intr-un moment in care Obama este in cadere in preferintele electoratului. Pana si fostul presedinte pakistanez Pervez Musharraf era convins ca starea de sanatate a lui Bin Laden este grava. Pe 19 ianuarie 2002, el a aparut intr-o emisiune a postului CNN, declarand: „Sincer, cred ca el este mort, din cauza ca boala lui de rinichi nu poate fi tratata in conditiile improprii din munti. Iar imaginile dovedesc ca este extrem de slabit”.

Se stie, de altfel, ca, in iulie 2001, Bin Laden a comandat un dispozitiv de dializa, dar medicii sustin ca i-ar fi fost imposibil sa-l foloseasca in salbatica Tora Bora. Specialistii pe probleme renale cu care Griffin a stat de vorba au precizat ca boala lui Bin Laden necesita tratament spitalicesc permanent si ca, fara un transplant, pacientul ar fi condamnat la moarte in cel mult cativa ani. Nu in ultimul rand, sa precizam ca in 26 decembrie 2001, in ziarul egiptean Al-Wafd a aparut declaratia unui inalt oficial al talibanilor afgani, potrivit caruia Osama Bin Laden ar fi murit in 12 decembrie si ar fi fost inhumat langa pestera unde-si avusese in ultimele luni cartierul general. „A suferit serioase complicatii, din pricina bolii lui, si a avut o moarte naturala si linistita. A fost ingropat in Tora Bora, la ceremonie asistand aproape 30 de persoane, luptatori Al Qaeda, membri ai familiei sale si prieteni. In conformitate cu traditia wahhabita, mormantul nu a fost marcat cu niciun fel de semn sau piatra tombala”, a precizat sursa citata.

Dar raportul nici macar nu a fost luat in seama de cancelariile occidentale care, este ferm convins Griffin, in acest timp isi puneau deja la punct ultimele detalii ale „invierii” lui Bin Laden, ca pion principal in lupta lor cu un dusman inexistent… Ce va urma e previzibil. CIA a anuntat deja ca se asteapta la o recrudescenta a atacurilor teroriste. Cine le va comite si in numele cui conteaza mai putin, vor stabili baietii la momentul oportun: important e ca nu cumva omenirea sa-si revina din spaima fata de fantosa terorista. Pentru ca puternicii lumii stiu prea bine ca doar frica ii poate tine supusi pe muritorii de rand si ca un om fara frica e un om liber.

Este oare pensia privata un produs prea intelectual?

Se pare ca da.

Tinand cont de faptul ca in compozitia ei regasim produse financiare ca bonuri de tezaur si titluri de stat si portofolii de actiuni este clar ca avem de aface cu un produs sofisticat.
Poate ca fondurile de pensii trebuiau sa aiba o structura mai materiala.
Spre exemplu. Un client ar fi inteles mai usor daca ar fi aflat ca in contul sau se afla la un moment dat echivalentul unei tone de grau, sau echivalentul unei tone de miere.
Poate ar fi fost interesant sa afle ca acum un an avea in cont 10000 ron si putea sa cumpere cu ei 700 mp intravilan in localitatea x , iar acum are in cont 8000 ron dar poate sa cumpere 1000 mp intravilan in aceiasi localitate.
Oamenii sunt invatati sa gandeasca in termeni comparativi si cu aplicare materiala.
Daca vorbim in termeni de reprezentare numerica se pare ca bietul cetatean obisnuit, invatat la matematica ca ai de castigat doar daca ai mai multi bani in cont azi decat ieri, nu va intelege cum poti cu bani mai putini decat ai depus sa fii in castig.
Bietul cetatean nu intelege ce valoare reprezinta pentru el Cash-ul economisit.
El crede ca daca are mai putin decat a depus este in pierdere.
Daca ai depus 10 ron si maine ai de luat 8 poate ca este pierdere dar daca ai depus in 10 ani 100000 ron si ai de luat 90000 de ron intr-un moment de criza in care toate preturile se prabusesc valoarea banilor tai este mult mai mare. Vei putea sa cumperi cu 90000 ron bunuri, produse si servicii care inainte de criza ar fi valorat 180000 ron.
Poate unii vor spune ; bine bine dar asta nu este meritul administratorului de fond. Este o situatie data de criza.
Ce nu inteleg ei este diferenta de potential.
In timp ce piata produselor si serviciilor s-a prabusit cu 50%, 100% sau 400% cum s-a intamplat pe bursa, banii tai in valoare numerica sunt mai putini cu 20%.
De ce doar cu atat?. Pentru ca investitia ta a fost plasata bine intr-un portofoliu care si-a pastrat valoarea cand toata piata a cazut.

Cetateanul care in loc de ron ar fi avut in cont tone de grau sau proprietati ar fi putut sa transforme avutul sau pentru o valoare de 180000 ron ? In nici-un caz. Faptul ca ai cash te face sa stai comod, sa nu incerci sa vinzi nimic, dar sa cumperi bunuri pe care altadata ti-ar fi fost imposibil sa le achizitionezi.

miercuri, 4 mai 2011

A optat pentru a merge la nunta unei rude, in loc sa isi faca asigurare. Ce a urmat?

Un fost client cu fond de economisire pentru pensie, a optat sa nu isi ataseze asigurarea de accident, pentru ca aceasta optiune ar fi presupus un cost suplimentar si vroia sa investeasca cu cat mai putine costuri.In acelasi timp vroia sa mearga la o nunta a unei rude si imprumutase de bani un prieten. Mi se intampla foarte des cand stau de vorba cu potentiali clienti, sa intalnesc acest comportament de consum, in care omul se lauda ca are bani, dar nu pentru asigurari.
Din cauza unei neclaritati privind proprietatea cladirii in care functiona societatea lui, nu si-a facut nici asigurare pe bunurile firmei.
Omul este un patron cu multe brevete de inventii si cu o afacere care are desfacere asigurata.
La o jumatate de an dupa optiunea sa, un utilaj din hala de productie a luat foc.
El si inca doi oameni au intervenit sa stinga focul. Toti 3 s-au ales cu arsuri grave la maini si pe corp. Focul sa extins cu repeziciune la acoperisul cladirii si apoi spre vecinii care aveau si ei o afacere de succes in zona.
Cladirea a ars aproape complet si vecinii au avut daune imense.
Omul a pierdut apoi foarte multi bani cu tratamentul de recuperare dupa arsurile avute.
Daca avea asigurare de accident recupera banii de la asigurator.
Apoi vecinii care au avut asigurare si-au acoperit daunele.Asiguratorii la care erau asigurati vecinii, au venit peste clientul meu si l-au dat in judecata sa isi recupereze pierderile.
Deci aveti grija. Cand nu va protejati asta nu inseamna ca vecinii nu au protectie.
Daca clientul meu ar fi avut asigurare atunci daunele s-ar fi impartit intre asiguratori. Asa clientul va trebui sa plateasca si daunele aduse vecinilor.
Omul a fost la nunta dar cu ce pret ??.
Si apropo banii imprumutati prietenului nu au mai fost recuperati nici pana azi.
Este o intamplare reala din care sper ca unii sa invete ceva.

Stramosii

Stramosii